O norvegiană a descoperit cu stupoare că maşina sa electrică, cumpărată la mâna a doua, are doar 36 km autonomie

Cumpărarea unei maşini accesibile la mâna a doua e o soluţie raţională pentru cei care-şi doresc mobilitate, dar vor să aloce un buget minim pentru asta. E o soluţie uzuală de decenii încoace, dar într-o ţară ca Norvegia, unde o parte tot mai mare a pieţei de maşini, chiar şi a celor la mâna a doua, e formată din maşini electrice, această soluţie poate aduce situaţii neaşteptate. Norvegia a fost printre primele ţări din lume cu o rată mare de adopţie a maşinilor electrice moderne, încă de la începuturile lor de acum 10-15 ani, iar asta înseamnă că o mare parte din aceste maşini iniţiale formează acum şi oferta de maşini la mâna a doua. Şi întrucât acele maşini reprezentau primele elaborări ale multor producători, fără experienţa pe care o au astăzi aceştia, cu tehnologii mai incipiente ale bateriilor şi motoarelor, aceste maşini pot avea o degradare mai rapidă a caracteristicilor lor. Ei bine, de curând o norvegiană care a cumpărat o maşină electrică accesibilă la mâna a doua, a descoperit cu stupoare că ea are doar 36 km autonomie, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Imagini simbol

Femeia din Kongsvinger a cumpărat maşina direct de la proprietarul anterior vara trecută, mergând în Romerik, acolo unde trăieşte acesta. Maşina e o Kia Soul electrică, fabricată în 2015, una din cele mai accesibile maşini electrice de pe piaţă atunci, şi totodată una din cele mai ieftine de pe piaţa la mâna a doua acum.

Cumpărătoarea l-a întrebat pe vânzător care e autonomia maşinii, iar acesta i-a spus că , realist vorbind, pe timp de iarnă se poate obţine 85-90 km, în timp ce vara de poate atinge 150-200 km. De fapt, cifra de 150-200 km era autonomia realistă a acestei maşini când ea era nouă.

Vânzătorul i-a mai spus cumpărătoarei că maşina e fantastică şi că el n-a avut niciodată probleme cu ea, lăudându-i fiabilitatea.

Convinsă de caracteristicile şi descrierea maşinii, cumpărătoare a agreat să plătească 60.000 coroane pe ea, echivalentul a aproximativ 5.400 euro. Cei doi au semnat rapid un contract tipizat de vânzare-cumpărare, cumpărătoarea a plătit banii în numerar, şi a plecat cu maşina cumpărată spre casă.

Chiar în acea primă călătorie spre casă, ea a descoperit cu stupoare că autonomia reală a maşinii e de doar 36 km. L-a sunat pe vânzător la doar jumătate de oră distanţă după ce s-au despărţit şi i-a spus despre autonomie, cerându-i anularea tranzacţiei şi returnarea maşinii, dar vânzătorul a refuzat.

Proprietara maşinii a mers la un service specializat pentru o diagnosticare, iar cei de acolo au constatat şi înregistrarea unor erori de la baterie, care indicau o posibilă degradare mai mare a acesteia, care o fac ca, la un nivel mai redus de încărcare, ea să nu fie capabilă să mai ofere puterea necesară şi maşina să indice o reducere rapidă a autonomie rămase pe baza variaţiei parametrilor energiei livrate de bateriei.

Cu alte cuvinte, cel mai probabil bateria e atât de degradată, încât ea nu mai poate oferi puterea de care are nevoie maşina, iar când maşina simte asta, începe a ajusta autonomia rămasă foarte rapid în vederea reducerii ei constante la fiecare câteva secunde. Spre exemplu, când au testat maşina în condus, mecanicii acelui service au constatat că nivelul de încărcare a bateriei, indicat pe bord, s-ar redus cu 15% în doar 2 minute de condus, după care a rămas nemişcată în drum.

Aceştia au dat u verdict preliminar de degradare a bateriei, dar au menţionat că asta se poate întâmpla şi din cauza problemelor specifice la un singur modul, nu neapărat la toată bateria, recomandând demontarea bateriei pentru o inspecţie detaliată. Dar o asemenea lucrare e foarte scumpă şi cumpărătoarea maşinii n-a mai vrut să investească aceşti bani în ea, mulţumindu-se cu verdictul preliminar.

Norvegiana s-a plâns la consiliul protecţiei consumatorului, responsabil de vânzări între persoane fizice, dar acel consiliu i-a dat dreptate vânzătorului, care spunea că a informat proprietara şi că acest model de maşină a avut autonomie relativă mică şi când era nou, iar la peste 10 ani vechime, e firesc să aibă baterie degradată.

Proprietara a mers apoi în instanţa de judecată şi aici a fost nevoie să recurgă la un expert tehnic care să măsoare autonomia maşinii. Acesta a concluzionat că se pot atinge 50 km cu ea în condiţii mai apropiate de ciclul WLTP. E simţitor mai puţin decât autonomia omologată iniţial, a stipulat concluzia expertului.

Însă în instanţă vânzătorul a prezentat un contract în care era bifat că maşina e cumpărată „în starea în care este”, ceea ce înseamnă efectiv că ea are defecte majore, dar cumpărătorul e conştient şi acceptă s-o cumpere fără pretenţii. Cumpărătoarea a prezentat contractul ei, care nu avea bifată acea căsuţă. Deci, cele două exemplare erau diferite, iar instanţa a favorizat în acest caz versiunea de contract care-i dă mai multe drepturi cumpărătoarei.

Ea a mai argumentat că a cumpărat această maşină pentru a avea o autonomie mai mare decât maşina ei electrică veche, şi nu ar fi cumpărat niciodată o maşină care poate oferi doar 35-50 km.

Instanţa a decis să anuleze tranzacţia de cumpărare a maşinii, cu automobilul returnat fostului proprietar şi banii rambursaţi cumpărătoarei de către acesta. Doar că vânzătorul a depus un apel în instanţa superioară şi deocamdată nu există un verdict final al acestui caz. Până când se vor epuiza toate căile legale şi va fi emis un verdict, maşina mai rămâne în proprietatea norvegienei, cu tot autonomia sa extrem de mică.