Şeful Miele spune că germanii nu mai vor să plătească pentru calitatea germană, generând probleme profunde şi ireversibile pentru industrie
26 Iulie 2026, 14:56 Redacţia PiataAuto.md
Ştim cu toţii că industria auto din Germania trece printr-o criză profundă, cu producători care trec printr-o perioadă de declin substanţial al vânzărilor, profituri la limită, concedieri, închideri de uzine şi relocări de producţie în alte ţări. VW, spre exemplu, va tăia 50% din modelele grupului şi va face cele mai mari concedieri. Iar investiţiile noi la VW au fost redirecţionate în afara Germaniei, în Spania şi Portugalia, acolo unde energia e de trei ori mai ieftină şi permite producţia maşinilor compacte. Şi absolut toţi producătorii germani au scăderi istorice în China în ultimele luni, care le subminează şi mai mult situaţia. Dar Miele e o companie germană cunoscută în primul rând pentru electrocasnice şi la prima vedere ea n-ar avea prea multe tangenţe cu industria auto. Totuşi, şeful Miele, Reinhard Zinkann, a făcut de curând declaraţii tranşante, prin care a arătat că şi producătorii de electrocasnice trec printr-un fenomen similar cu industria auto, iar cauzele principale ar fi două — faptul că germanii nu mai vor să plătească pentru calitatea germană şi cel că în Germania ar exista un sentiment nemotivat al lucrurilor care li se cuvin automat tuturor. Declaraţiile au fost făcute într-un interviu pentru publicaţia germană WirtschaftsWoche.
Reinhard Zinkann, şeful Miele
Zinkann spune că Miele e un producător premium, care e apreciat pentru calitate şi durabilitate în timp, dar aceste două atribute, care erau cândva printre cele mai căutate de publicul german şi cel al ţărilor europene din jur, au devenit tot mai puţin importante în achiziţie. Se pare că oamenii nu-şi mai prea pun întrebarea despre calitate şi despre cât va dura în timp un produs, luând în calcul doar preţul iniţial. Şi chiar dacă află că un produs Miele ar putea rezista 20 de ani sau 25 de ani în loc de 4-5 ani, la o diferenţă de preţ rezonabilă, acest fapt pare să nu mai cântărească prea mult pentru ei în decizia de cumpărare, spune şeful Miele.
Foto: Dr. Markus Miele (l.), manager partener şi Dr. Reinhard Zinkann, CEO Miele
Aici nu putem să nu ne amintim de un articol cu video pe care-l publicam cu doar câteva zile în urmă, în care un tânăr făcea o analiză economică profundă a modului în care a evoluat industria auto, pe exemplul unui Mercedes 190E, indicând o tendinţă similară, prin care producătorii auto puneau cândva un accent primordial pe durabilitatea în timp a maşinilor lor, în timp ce acum acest atribut nu mai e menţionat niciodată şi nici nu mai e căutat de cumpărători.
Şeful Miele pare şi mai bulversat de această evoluţie a preferinţelor cumpărătorilor din Germania, spunând că în cazul mărcii sale consumatorii din alte regiuni ale lumii, fie că e vorba de New York sau Dubai, pun un mare preţ de această calitate, iar atunci când o agenţie imobiliară vinde un apartament în New York, dacă acesta are electrocasnice Miele încorporate în el, acest fapt e neapărat menţionat ca o demonstraţie a calităţii generale a imobilului şi abordarea proprietarului. El spune, aşadar, că în aceste pieţe cumpărătorii caută în continuare şi pun preţ pe ideea de a avea cel mai bun produs, în timp ce cumpărătorul german e tot mai mult axat pe preţul imediat şi mai puţin pe costul total pe durata de utilizare.
Zinkann consideră că această schimbare vine probabil şi dintr-o schimbare culturală, în care despre calitate de vorbeşte mai puţin, iar termenul de „fabrica în Germania” sau „calitate germană” a devenit oarecum eclipsat şi tot mai rar menţionat. Pe lângă asta, el recunoaşte că preţurile mari la energie şi utilităţi curente, sau pur şi simplu costul vieţii au crescut, ceea ce lasă mai puţină flexibilitate în bugetul de achiziţie pentru a putea aloca un pic mai mult iniţial, în schimbul calităţii mai mari. Pentru unii, a devenit imposibil să aloce mai mult pentru calitate. Pentru alţii, a devenit lipsit de importanţă să mai facă asta. Şi acest fenomen poate fi remarcat cu o paralelă şi în industria auto, când germanii acceptă neaşteptat de uşor să cumpere maşini chinezeşti, atraşi de preţul mai mic.
Şeful Miele mai spune că el şi compania pe care o conduce nu se vor aventura în tendinţa de a face produsele mai proaste, pentru a le putea vinde mai ieftin. Miele a raportat de curând vânzări şi încasări în creştere, dar cea mai mare parte a creşterii vine din sectorul profesional, nu cel al consumatorilor privaţi şi de aici, probabil, vine şi îngrijorarea lui Zinkann. Compania sa are încă o creştere bună, dar dacă vânzările retail către publicul larg vor continua să fie lipsite de dinamism sau să scadă, atunci compania ar putea ajunge într-o situaţie dificilă.
Toate aceste declaraţii ale şefului Miele sună frumos, aproape eroic, dar nu sunt în totalitate susţinute de acţiunile companiei pe care o conduce. Acum câţiva ani, Miele a anunţat că e în dificultăţi financiare, fiind nevoită să concedieze 2.700 angajaţi din Germania, totodată menţionând că va muta producţia majorităţii electrocasnicelor uzuale din Germania în Ksawerow,, Polonia, unde va mai angaja 700 oameni. Costurile mari la energie şi costurile mari salariale erau indicate atunci drept motive, iar Miele spunea că mută producţia în afara Germania, dar păstrează acelaşi standard de calitate.
Prin urmare, e logic să ne întrebăm de ce Miele nu vrea să plătească extra pentru calitatea presupus mai mare a angajatului german, care să muncească la produsul său, dar vrea ca germanii să plătească extra pentru produsele sale? Şi apoi, cum se aşteaptă Miele să păstreze percepţia de „fabricat în Germania”, dacă a substituit locaţia de producţie şi acum o maşină de spălat Miele vândută în Germania e efectiv „fabricată în Polonia?”.
Iar aici putem da exemplul de contrast al companiei germano-elveţiene Liebherr, care încasează în continuare preţuri mai mari pentru produsese sale şi a are creşteri frumoase, dar marea diferenţă e că Liebherr păstrează în continuare ingineria şi fabricile sale concentrate în Europa, mai ales în Germania şi Elveţia, plătind salarii mai mari angajaţilor săi care sunt specializaţi şi cunosc abordarea companiei, pentru a face acele produse desăvârşite. Şi o abordare similară are şi ABB, cu fabrici în Germania, Suedia, Finlanda şi Elveţia.
Foto: Producţie Liebherr în Europa
Dar şeful Miele merge şi mai departe în criticile sale şi aduce chiar acuzaţii societăţii germane şi culturii prin care se crede că „totul se cuvine automat tuturor, că fiecare trebuie să primească totul şi totul trebuie să rămână neschimbat”. El consideră că societatea doreşte simultan servicii sociale extinse, protecţie a locurilor de muncă, dar în acelaşi timp vrea ore reduse de muncă, pensionare timpurie, concedii anuale lungi, zile libere pentru diverse motive superficiale şi o mulţime de sărbători legale. „Industria Germaniei devine necompetitivă astfel, mai ales când contrapunem această cultură cu costurile la energie, taxele şi reglementările birocratice. Pur şi simplu devenit afectaţi ireversibil şi nu mai avem randament comparabil cu alte ţări”, spune acesta.
Aşadar, ceea ce spune şeful Miele punctează multe probleme reale şi actuale ale industriei germane şi poate şi a societăţii, dar scoate la iveală şi contradicţii între ceea ce spune şi face Miele. Or, compania face, în fond, exact acelaşi lucru pe care acuză că l-ar face cumpărătorul, şi renunţă să mai plătească pentru munca oamenilor din Germania, alegând-o pe cea din Polonia, care e mai ieftină în costuri. În apărarea sa, Zinkann aminteşte că Miele are în continuare foarte multe activităţi în Germania, ba chiar şi un program de investiţii de 500 milioane de euro în fabricile şi centrele de inginerie din Germania până în 2028, dintre care 300 milioane euro au fost deja investiţi.
Şi apoi, ca şi în cazul industriei auto, e întotdeauna şi o percepţie generală a industriei la mijloc. Printre mărci germane ca AEG, Bosch sau Siemens există din cele care şi-au păstrat calitatea, dar spre exemplu la Bosch există electrocasnice sau instrumente de grădinărit vândute de o calitate atât de proastă în ultimii ani, încât e uimitor cum ai putea pretinde ca acei consumatori să mai aibă automat încredere în toate aceste companii. Or, reputaţia istorică nu înseamnă întotdeauna că orice produs nou va fi automat la fel de bun.
Mai degrabă Zinkann se poate plânge că s-a ajuns într-un punct în care costurile de producţie din Germania au crescut mai mult decât valoarea suplimentară pe care clienţii o percep în multe din aceste produse. Iar asta e mai mult o problemă de competitivitate a industriei, nu o vină exclusivă a consumatorului.
Zinkann ar vrea ca germanii să aprecieze în continuare calitatea germană şi să fie gata să plătească extra pentru produsele fabricate în Germania, dar în acelaşi timp vrea să fie el însuşi raţional în a alege locul producţiei, nu vrea să plătească mai mult pentru salariile din Germania, apoi se plânge că, într-o ţară în care multe alte companii fac la fel, oamenii nu mai au de unde plăti aceste costuri extra, pentru că ajung concediaţi şi adeseori nevoiţi să accepte ulterior slujbe mai prost plătite la o anumită etapă în viaţă. Puterea de cumpărare a unei societăţi se formează inclusiv din aceste locuri de muncă din industrie, pe care companii precum Miele, VW, Porsche sau Audi le taie acum.
Locuiesc in Germania de mult timp si pot sa va spun ca germanii apreciaza in continuare calitatea si sunt dispusi sa plateasca pt ea. Problema e alta, si cred ca dl. Zinkann o omite intentionat. Problema e ca produsele germane nu mai sunt de calitatea asteptata de catre clienti si nu mai corespund pretului. Asa cum scrie si autorul, atunci cand cumperi Bosch de o calitate execrabila, sau VW cu motoare penibile si cu defecte in primii ani, este clar ca te gandesti mai bine. Am ajuns sa spunem "Toate sunt oricum la fel de proaste, ia-o pe cea mai ieftina". ASTA e problema, nu schimbarea culturala. Producatorii germani au trait foarte bine de pe urma faimei "Made in Germany" in timp ce service-urile isi bateau joc de client. Odata cu pandemia au crescut preturile si mai tare, a fost mare distractia, iar acum tot ce fac chinezii este sa intre pe o usa deja deschisa, si sincer bine fac, pt ca clilentii nu mai suporta preturile si aroganta producatorilor germani. Diferenta intre clientul german si cel arab este doar ca cel arab inca traieste din povesti si mituri si habar nu are, dar va invata si el in cativa ani. Pt ca stau in Germania si nu doresc sa fiu umilit la service am avut pana acum doar Toyota, Honda, Mazda si Hyundai, inclusiv pt familia din Romania. Nu am regretat, au fost achizitii foarte bune. Cele mai tari au fost Honda (le-am dat efectiv de plictiseala dupa 10 ani), apoi Toyota, apoi Mazda. Pt ca ma gandesc la o masina electrica in 1-2 ani si pt ca producatorii europeni sunt pur si simplu complet depasiti nici nu ma intereseaza oferta lor. Imi tradez tara cu asta? Nu, nici vorba. Daca BMW isi permite sa monteze mai mult de jumate din piese din China si sa imi vanda pt 100k€ o masina "Made in Germany" supracomplicata cu care trebuie sa merg iarasi si iarasi in service ca s-a stricat un senzor sau un motoras (stiu ce povestesc, nu imi imaginez), cred ca pot cumpara si eu o masina chinezeasca cu sufletul impacat, sau macar inca o Toyota mai veche, sa scap de toate sistemele de asistenta obligatorii stupide introduse in ultimii ani de EU. BTW am masina de spalat Miele si aia chiar merge bine. A fost singura marca la care am putut sa ii specific sa foloseasca destula apa, pt ca toate celelalte spalau aproape fara si tot asa si limpezeau, din cauza masurilor stupide EU de salvare a planetei.
