Turcii de la Karpowership au demarat construcţia unui nou tip de navă cu rol de centrală plutitoare, cu turbine de gaz în ciclu combinat

Acum mai bine de 15 ani, turcii de la Karpowership au avut o idee cât se poate de practică, de a crea nave cu mini centrale electrice la bord, care să poată interveni acolo unde există necesităţi temporare de electricitate, acostând şi furnizând energia în acea regiune. ŞI probabil nici ei nu puteau bănui succesul imens pe care l-a avut această idee, aceştia ajungând la o flotă actuală imensă de nave de diverse dimensiuni, unde din ele fiind uriaşe şi având putere comparabilă cu centrale electrice mari de pe uscat. Există ţări africane care au ajuns să depindă de aceste nave integral, pentru aproape toată electricitatea lor. Cuba rezistă parţial să aibă electricitate tot acestor nave turceşti. Iar cererea pentru ele creşte în continuare, chiar dacă pare o soluţie potrivită doar ca ceva temporar. Ei bine, acum turcii de la Karpowership au demarat construcţia unui nou tip de navă cu rol de centrală plutitoare, cu turbine de gaz în ciclu combinat.

Până acum, aproape toate navele Karpowership au mizat pe motoare cu combustie uriaşe, de tipul motoarelor navale, cuplate la generatoare electrice. Aceste motoare uriaşe funcţionează cu gaz LNG şi furnizorul acestor motoare era de obicei MAN Energy Solutions, companie care s-a redenumit în Everllence acum un an şi care a fost vândută de curând de grupul VW.

Spre exemplu, în ianuarie 2024, noi scriam că turcii comandaseră 48 de motoare imense MAN ES pentru noile lor nave. Toate motoarele comandate erau dintre cele de 18 cilindri, amplasaţi în formă de V, cu 20,7 MW putere per motor.

Acum un an, scriam că turcii de la Karpower au decis să construiască noi centrale electrice plutitoare, şi o nouă comandă uriaşă de motoare navale cu rol de generatoare, plasate la MAN ES. Era vorba de încă 24 de motoare V18 din aceeaşi categorie.

Însă noi spuneam deja atunci că metoda motoarelor cu combustie are un randament mai mic decât dacă s-ar aplica turbine de gaz, unde s-ar capta mai eficient şi căldura şi ar mai exista şi turbine cu abur. O asemenea configuraţie are nevoie de mult mai mult spaţiu pentru circuitele sale, turbinele au şi un timp de pornire mult mai mare, iar pe lângă asta sunt mai inflexibile în ajustarea puterii necesare. În cazul acestor nave turceşti, motoarele cu combustie pornesc uşor şi fiecare din ele poate avea câteva gradaţii de turaţii şi putere livrată, de obicei. Iar pe lângă asta, o asemenea navă poate opri temporar unele motoare în orele de consum minim şi porni mai multe în orele de consum maxim.

Acum, însă, turcii au demarat construcţia un nou tip de nave, cu rol de centrale, care vor folosi turbine de gaz. Această clasă nouă are numele de „Sea Lion” şi cuprinde o comandă iniţială de minim 4 nave identice care vor fi construite în Coreea de Sud, la HSG Sungdong. Startul construcţiei primei nave a şi fost marcat oficial.

Noul tip de navă are 136 metri lungime, cu o adâncime scufundată de doar 4,5 metri. Partea cea mai curioasă e că nava va opera cu 3 turbine de gaz care vor funcţiona în ciclu combinat. Asta înseamnă că turbinele vor arde gaz pentru a produce electricitatea prin mişcarea lor mecanică, iar căldura generată de ele ca efect auxiliar va fi captată, toate trei turbine încălzind un circuit comun de abur, care va pute în mişcare o turbină cu abur. Puterea întregii centrale de la bordul fiecărei nave va fi de 300 MW.

E o configuraţie folosită la multe centrale cu gaz actuale terestre, întrucât recuperarea căldurii permite obţinerea unui randament de 60-65%, cu circa 20 puncte procentuale mai mult decât în gazul motoarelor de combustie cu gaz.

În ultimii ani turcii au început a folosi recuperarea de căldură şi de la motoarele cu combustie, cu un circuit adiţional cu turbine cu abur, iar asta i-a convins, probabil, să avanseze şi la o formulă completă de turbine cu gaz şi cu abur.

Turcii nu au confirmat ce modele de turbine cu gaze vor folosi, dar, dată fiind distribuţia puterii şi prezenţa turbinei cu abur în ecuaţia ciclului combinat, cele mai potrivite în parametri par turbinele de la Baker Hughes sau Siemens Energy. Aceste turbine cu gaz ar trebui să aibă circa 70-75 MW fiecare, iar partea restantă până la 300 MW după suma celor trei ar fi produsă de turbina cu abur.

Apropo, Siemens Energy are nave oarecum similare în rol, numite SeaFloat, iar prima asemenea navă a fost inaugurată în 2018, germanii pornind dezvoltarea lor în 2011, la un an distanţă după ce turcii au construit deja prima lor navă. Prin urmare, turcii au fost primii, dar există probabil o concurenţă între ei, iar asta ne sugerează că turbinele ar putea veni mai degrabă de la Baker Hughes decât de la Siemens Energy.

Noua navă turcească va avea cele 4 turbine la bord, cu circuite sofisticate, dar nu va avea un rezervor propriu şi nici sistem de propulsie proprie, pentru a nu consuma spaţiu pentru camera de motoare şi rezervoare. Aceste nave sunt de obicei remorcate până la destinaţie, iar acolo unde începe a funcţiona, ele au nevoie de o navă suplimentară cu rezervoare LNG, care îşi conectează conducta la nava cu rol de centrală, iar nava-centrală îşi livrează electricitatea pe sol.

Aşadar, turcii progresează şi mai mult cu flota lor imensă de nave cu rol de centrale plutitoare. Bineînţeles, aceste nave nu sunt ecologice şi nu sunt o soluţie ce furnizează electricitate ieftină per kWh, din cauza costului actual mare al gazelor. Dar în lume există prea multe ţări care au ajuns să depindă enorm de aceste centrale plutitoare. Harta de mai jos ilustrează locaţiile globale unde sunt dislocate aceste nave turceşti, la situaţia din 2025, şi căror ţări acestea le furnizează electricitate.