(VIDEO) Inginerii Mammoet au dezvăluit detaliile unui transport agabaritic de excepţie, în care un întreg edificiu istoric din Suedia a fost mutat pe roţi

De multe ori spunem că toate transporturile agabaritice sunt excepţionale prin definiţie, pentru că nu se încadrează în dimensiunile şi greutăţile obişnuite şi necesită planificare de operare a vehiculelor, precum şi planificare de accesibilitate a rutei. Dar e la fel de adevărat că şi printre transporturile agabaritice există operaţiuni care sunt cu totul deosebite, care scriu istorie prin amploarea, dificultatea şi importanţa lor. De curând, inginerii Mammoet au dezvăluit detaliile din spatele unui transport agabaritici cu totul special, prin care în întreg edificiu istoric din localitatea Kiruna, din Suedia, a fost mutat pe roţi.

Foto: Edificiul transportat pe roţi în Kiruna, Suedia

De ce a fost nevoie să se mute acest edificiu? Pentru că localitatea Kiruna din Suedia e una minieră, aici existând una din cele mai mari mine de minereu de fier din lume, operată de LKAB. Mina e unul din cei mai mari contribuitori la economia Suediei, făcând posibil progresul industriei sale de prelucrare a oţelului, pentru ca toate aceste produse derivate să devină unul principalele capitole de export ale ţării.

Doar că mina a tot avansat în adâncuri, într-o direcţie ce a golit foarte mult din solul aflat sub localitate. Încă la începutul anilor 2000 s-a constatat că asta ar putea aduce riscuri de surpare pe termen lung şi a fost luată decizia de a reloca în întregime orăşelul, cu toată partea sa locuibilă şi edificiile sociale. Şi în episodul „The Scandi Flick” al emisiunii The Grand Tour se vorbea despre problema acestei localităţi din Suedia.

Ei bine, unele din edificii sunt pur şi simplu demolate în zone veche şi sunt reconstruite în zona nouă, aflată la câţiva kilometri. Altele însă, precum biserica din Kiruna, cea care a fost mutată în operaţiunea despre care vorbim azi, sunt prea emblematice şi importante pentru a fi demolate şi construite de la zero.

Biserica din Kiruna e construită la începutul secolului XX integral din lemn, fiind un edificiu emblematic pentru Suedia şi fiind numită adeseori drept cea mai frumoasă clădire de lemn din ţară. Iar transportarea unui asemenea edificiu, de o asemenea importanţă, e o misiune cu o responsabilitate enormă, care nu lasă loc de greşeli.

Inginerii Mammoet, compania probabil cea mai specializată din lume în transporturi de obiecte oraşe, spun că au avut nevoie de 1.000 de ore de planificare. Faptul că acest edificiu e construit din lemn dă un avantaj în greutatea lui totală mai mică, în raport cu dimensiunile, biserica având o greutate proprie de 672 tone, ceea ce e relativ puţin pentru dimensiunea ei uriaşă, dar e enorm pentru un transport terestru. Mai mult ca atât, în interiorul edificiului au fost instalate elemente metalice de ranforsare a structurii, pentru a se asigura că ea nu va suferi rotiri torsionale, iar aceste elemente au mai cântărit 41 de tone, aducând greutatea totală la 713 tone.

Ei bine, marea dilemă era cum să se transporte un întreg edificiu uriaş? Nu e prima clădire din istorie care suferă o asemenea mutare integrală, iar unele din ele cântăreau 10 mii tone şi mai mult. Chiar şi România a derulat mai multe asemenea operaţiuni, în special în anii 80, conduse de inginerul genial Eugeniu Iordăchescu. Cel puţin 13 biserici au fost mutate astfel, dar România a ajuns şi la amploarea imensă de a muta întregi blocuri. Cel mai renumit proiect a fost mutarea blocului A2 din Alba Iulia, la 27 mai 1987. Blocul cântărea 7.600 tone şi a fost mutat pe multiple şine construite special, ajutat de cilindri hidraulici pentru poziţionarea corectă.

Iar aici vine o mare diferenţă. Cam toate clădirile mari care au fost mutate în lume au folosit metoda şinelor şi elementelor hidraulice ajutătoare. Edificiul din Kiruna, însă — cel despre care vorbim azi — a fost transportat pe roţi, pe platforme autopropulsate SPMT, folosindu-se drumurile publice pentru a parcurge distanţa de peste 5 km din poziţia veche în cea nouă.

Drumurile publice au trebuit lăţite cu adăugarea de prundiş suplimentar, bine tasat, care să susţină greutatea. Au fost demontaţi piloni, pe alocuri au fost tăiaţi şi copaci pentru a face loc transportului.

Iar la locaţia veche, sub edificiu au demarat săpăturile care au permis inserarea, pas cu pas, a unor bare metalice uriaşe sub elementele de structură ale clădirii, care să formeze structura principală de susţinere a edificiului. Clădirea nu putea fi pur şi simplu ridicată şi plasată pe remorci, ea având 38,6 metri lăţime şi fiind mult mai lată decât distanţa maximă dintre platforme. Aşa că s-a săpat sub ea şi s-a construit o structură metalică asemănătoare unui „grătar” care să distribuie uniforma greutatea clădirii şi să permită ulterior ridicare ei cu cricuri hidraulice şi intrarea platformelor SPMT pe care să stea structura metalică.

Toată structura metalică ce a susţinut edificiul a mai cântărit 200 tone, iar SPMT-urile au mai cântărit încă 200 tone. Deci, greutatea totală a acestui transport a fost de peste 1.150 tone.

Odată ce edificiul a fost poziţionat, a început mişcarea lentă pe platformele autopropulsate. Sub edificiu exista un sistem cu lasere care măsura distanţele şi se asigura că acesta nu suferă deformări. La fel, şi-n interior exista un sistem similar.

Platforma a înaintat pe traseul pregătit pentru ea timp de două zile, câte 6 ore pe zi. A avut şi o vale de coborât, iar toată platforma avea o declivitate maximă admisă de 2,9 grade, calculată cu atenţie de ingineri. La un moment dat, se lăsa impresia că valea ar fi prea abruptă, dar măsurările au confirmat că totul e în limitele calculelor şi planificării făcute.

Şi peste 2 zile, edificiul a ajuns în noua locaţie, unde avea pregătită o fundaţie nouă de beton, proiectată şi construită cu exactitate, pentru a se potrivi cu elementele structurale ale clădirii. Fundaţia a fost construită astfel încât platformele autopropulsate să poată intra între canalele ei, aducând edificiul deasupra, apoi coborând şi plasându-l exact în poziţia corectă.

Şi, atunci când se fac 10.000 ore de planificări şi doar 2 zile de muncă propriu-zisă, putem şti că sunt implicaţi oameni cu experienţă enormă în inginerie civilă, care nu lasă nimic la voia întâmplării. Totul a decurs cu bine, exact conform planului, iar edificiul se află acum în noua sa locaţia. Mutarea propriu-zisă a avut loc în zilele de 19 şi 20 august 2025, dar inginerii Mammoet au dezvăluit aceste detalii profunde de organizare şi logistică abia acum, publicând şi un film din spatele acestei operaţiuni.

Vezi totul în video-ul de mai jos.