(VIDEO) O echipă de jurnalişti din Finlanda a exploatat o Dacia Duster timp de 60.000 km şi a relatat experienţa

Actuala Dacia Duster reuşeşte să intrige cumpărătorii de automobile din mai multe ţări europene, inclusiv în cele cu venituri mai mari. Aşa cum spun jurnaliştii finlandezi „Duster a început să fie o alegere şi pentru oamenii cu venituri mai mari, care consideră că maşina nu mai e un instrument de etalare a succesului, şi vor în schimb o soluţie practică şi funcţională”. Ei bine, o echipă de jurnalişti din Finlanda, de la publicaţia Tekniikan Maailma, a exploatat o Dacia Duster timp de 60.000 km şi a relatat experienţa.

Maşina aleasă de jurnalişti a fost cea în motorizare hibridă de 140 CP, cu tracţiune faţă. Chiar ei menţionează că acum există deja şi versiuni hibride 4x4 pentru Duster, dar automobilul lor a fost cumpărat înainte de apariţia acestor motorizări noi.

În Finlanda, maşina a fost cumpărată în luna ianuarie 2025 la un preţ de exact 33.000 euro, care includea şi două pachete opţionale. Şi jurnaliştii finlandezi spun că designerii Dacia merită laude pentru designul foarte reuşit al acestei maşini, care o face să arată bine proporţionată şi să inspire încredere în capacităţile şi funcţionalitatea ei în acelaşi timp.

În cei 60.000 km, s-au conturat mai multe observaţii şi critici, cea mai intensă vizând poziţia de condus. E greu să se găsească poziţia comodă în condus, mai ales pentru cei ce preferă să coboare scaunul la înălţime minimă într-o maşină. Soluţia descoperită a fost ca scaunul să fie ridicat ceva mai sus, după care să se culiseze niţel în spate şi apoi spătarul să fie poziţionat mai drept. Asta e poziţia care te face să rezişti mai bine la drum lung şi să ai impresia unei vizibilităţi sigure.

Ergonomia lui Duster a fost unul din atributele plăcute în cei 60.000 km. Totul e la îndemână, uşor de folosit, spun jurnaliştii finlandezi.

Iar butonul de pe stânga, care deconectează rapid asistenţii de condus, e lăudat pentru accesibilitate imediată. La asta am ajuns în lumea auto — ca maşinile să fie impuse de lege să fie agasante în alerte şi intervenţii, iar şoferii să caute să apese deconectarea lor imediat ce urcă la volan. Plătim costul unor sisteme pe care să le vrem deconectate imediat ce urcăm la volan.

Condusul urban al versiunii hibride e foarte lejer şi maşina rulează într-adevăr o mare parte din timp în regim electric.

Suspensia e calificată drept uşor prea rigidă, făcând maşina să tremure pe drumuri acoperite cu caldarâm, deşi anvelopele au un profil mare. Şocurile frecvente şi repetitive de acest tip nu sunt pe placul suspensiei, însă pe drumuri cu adevărat rele, denivelate, acoperite cu prundiş sau pământ, Duster începe a avea o capacitate de absorbţie mult mai bună, ba chiar pare să ajungă în mediul pentru care a fost creat. De fapt, pe drumuri mai rurale şi forestiere, modelul românesc se simte impecabil în condus, spun finlandezii.

Pe asfalt, chiar şi în condus de autostrăzi, Duster reuşeşte să păstreze o ţinută de drum decentă. Deci, nu e o maşină pe care s-o cumperi doar pentru regiuni rurale, ci poate servi şi ca un SUV obişnuit, compatibil cu călătoriile mai lungi.

Totuşi, jurnaliştii finlandezi spun că la doar 60.000 km unele componente de interior, realizate din plastic rigid, au început a scârţâi şi vibra, generând sunete neplăcute în timpul condusului.

Consumul mediu pe toată durata exploatării a fost de 6,0 litri/100 km. Mai mult de 25% din kilometrii parcurşi au fost în regim pur electric, cu motorul cu combustie oprit. Şi finlandezii au descoperit că cifra de consum nu variază prea mult în funcţie de stilul de condus, datorită sistemului hibrid. Mediile minime între realimentări au fost oricum de peste 5 litri/100 km, iar mediile maxime, chiar şi cu o boxă adiţională de pavilion în rol de portbagaj, nu au trecut de 7 litri/100 km.

Dar Finlanda e o ţară care are condiţii foarte solicitante de exploatare pentru rezistenţa maşinilor la coroziune. Jurnaliştii au dus Dacia Duster şi la o inspecţie a părţii inferioare la 60.000 km.

Jurnaliştii spun că localizarea bateriei, între puntea spate şi toba de eşapament, o protejează bine de şocuri mecanice sau expuneri directe la material antiderapant.

Zona inferioară e bine protejată prin plăci şi scuturi termice, iar acum, la 60 mii km parcurşi, nu se remarcă prezenţa zonelor de coroziune, ceea ce ar fi de lăudat pentru Duster în condiţiile Finlandei.

S-a remarcat un joc la bieleta de direcţie, care va fi înlocuită pe garanţie. Asta e singura defecţiune a lui Duster în acest interval, care a necesitat o adresare pe bază de garanţie.

Dar iarna a existat şi o pierdere inexplicabilă de putere, care a apărut şi s-a manifestat clar, apoi a dispărut şi nu s-a mai manifestat, motiv din care n-a putut fi diagnosticată şi identificată.

Frânele spate au probleme specifice hibrizilor şi modelelor electrice, când formează depuneri corozive din cauza folosirii prea rare, datorate regenerării. Singura recomandare e ca periodic să se frâneze mai intens în condiţii sigure, pentru a curăţa frânele prin plăcuţele de frână.

Localizarea gurii de turnare a lichidului de parbriz e calificată de asemenea ca fiind incomodă, exact sub linia dintre capotă şi parbriz, care face accesul mai dificil.

Pe total, însă, Duster ia mult mai multe aprecieri pozitive din partea jurnaliştilor finlandezi şi e declarat o maşină care-şi merită pe deplin banii.

Vezi totul în video-ul de mai jos. Poţi include subtitre cu traducere automatizată în limba dorită din comenzile player-ului.