(VIDEO) Restaurarea minuţioasă a unui Mercedes S600 din generaţia W140 demonstrează ce însemna ingineria din acele timpuri

Despre modelele Mercedes din anii 1990 se spune adeseori că au fost cele mai profund gândite, cele mai bine construite, făcute cu zero economie în costuri şi soluţii de inginerie cu rezerve uriaşe. Şi asta nu e doar un doar un mit, cu o realitate obiectivă a modului în care erau concepute acele maşini. Mercedes S-Class din generaţie W140 a fost renumit că la acea vreme a necesitat 1 miliard de dolari investiţii în dezvoltarea acestui model, datorită acestei abordări absolutiste, iar la valoarea banilor de atunci, asta ar fi o cifră şi mai mare raportată la realităţile de azi. Ei bine, de curând un tânăr din Estonia, care restaurează maşini, a documentat restaurarea minuţioasă a unui Mercedes S600 din generaţia W140, cu dezasamblarea completă a interiorului, iar întregul proces demonstrează clar ce însemna ingineria din acele timpuri.

Maşina restaurată e un Mercedes S600, deci are sub capotă motorul V12 de 6,0 litri. Era motorizarea de top, bineînţeles, cea mai admirată de toată lumea.

Protagonistul estonian spune că în cazul lui restaurarea unei maşini atât de complexe poate fi făcută corectă doar cu filmarea procesului de dezasamblare şi multe fotografii, aceste materiale fiind ulterior cruciale în asamblarea maşinii înapoi, pe paşii corecţi, prin vizualizarea procesului de dezasamblare în ordine inversă.

În procesul de dezasamblare a interiorului, s-a putut vedea imediat abordarea de overengineering a acestei maşini. Un simplu switch la pornirea farurilor e un modul uriaş, cât mâna, construit să reziste o viaţă.

Un alt exemplu ne arată de ce producătorii auto preferă să pună acum toate comenzile în display-uri centrale, chiar şi cele de direcţionare a fluxului de aer din gurile de ventilare. Rotulele cu această funcţie de pe W140 arată ce piesă complexă cu mecanisme reprezentau ele cândva.

Asta e valabil şi la butoanele de pe consola centrală. Aceste butoane masive, solide, sunt fixate de blocuri consistente, fixate la rândul lor prin elemente puternice de structura interiorului.

Demontarea planşei de bord arată cât de temeinic erau fixate şi conectate toate cablajele. Imune la vibraţii sau degradare în timp.

Demontarea căptuşelii de pe podea arată cât de groasă era izolarea fonică implantată în acest model. Nu s-a economisit deloc, pentru că se dorea rezultatul maxim posibil.

Prin tunelul central, în apropiere de cotieră, existau conducte de refrigerent, deci nu aer rece suflat aici, ci conducte de refrigerent. Făcute şi ele temeinic, pentru a nu genera vreodată scurgeri.

Modulul de climatizare e o operă de artă inginerească, cu 13 actuatoare gestionate electromecanic şi o construcţie ultra complexă. Doar crearea acestui modul a necesitat probabil o echipă uriaşă de ingineri pe atunci, care au muncit luni de zile la el pentru acest rezultat.

Interiorul abundă de o mulţime de mecanisme sofisticate, cu roţi dinţate, cu şuruburi de formă specială pentru a prevenit slăbirea de la vibraţii. Totul, fiecare mic detaliu, a fost gândit. Pentru că noţiunea de reducere de costuri ar fi fost o ruşine pentru acest model.

Chiar şi restaurarea vitezometrului şi odometrului a însemnat intervenţia într-un mecanism sofisticat cu roţi dinţate mici, aproape ca un ceas elveţian.

E o muncă sisifică, deci, cu multe ori petrecute, dar rezultatul e reconfortant pentru orice pasionat auto. ŞI mai surprinzător, însă, e să descoperim şi să ne amintim de calitatea cu care erau proiectate şi construite maşinile de cândva.

Vezi totul în video-ul de mai jos.