Bugatti a restaurat un exemplar Veyron, revelând cum arată rezultatul atunci când procesul nu e făcut de youtuberi, ci de fabrică, la costuri de milioane

Pe parcursul acestui an, marca Bugatti a fost în centrul atenţiei pe YouTube, datorită a doi youtuberi, Mat Armstrong şi Mark McCann, care au încercat să repare în mod independent exemplare Bugatti. Mat a încercat să repare un Chiron accidentat, care avea şi cupola dintre motor şi cutie de viteze crăpată. A primit o factură iniţială de 1,6 milioane de dolari de la Bugatti pentru o reparaţie făcută ca la carte în incinta fabricii, dar a refuzat-o ca fiind exorbitantă. Bugatti le-a redus apoi costul la doar 600 mii dolari, dar youtuberul şi amicul său proprietar al maşinii au refuzat oricum. Reparaţia a fost făcută în cele din urmă, dar a presupus şi soluţii improvizate. Ulterior, Mat şi-a cumpărat şi un exemplar propriu de Vyeron, cu probleme la cutia de viteze, în special la pompa de ulei, pe care a trebuit să le rezolve parţial, cu greşeli şi improvizaţii pe parcurs. Cazul youtuberului Mark McCann e şi mai elocvent, în cazul său fiind vorba de o reparaţie interioară la cutia de viteze a unui Bugatti Veyron. Acesta a găsit presupuse cutii la mâna a doua vândute cu 300 mii dolari, iar când a negociat una mai ieftină, s-a pomenit că a avut de-a face cu un escroc şi a pierdut avansul, călătorind în zadar în Spania pentru a prelua cutia. Apoi, decizând să repare totuşi cutia, a găsit un tehnician în Olanda, care a dezasamblat cutia şi a vrut să producă discurile de ambreiaj de la zero, întrucât nu puteau fi cumpărate de la Bugatti. Dar youtuberul a aflat că această cutie are nevoie de procese complexe de rodaj la amplasarea unui ambreiaj nou, iar un banc de probe corect, care ar fi accesibil, nu există şi a fost nevoie să se construiască unul, găsind ingineri care au lucrat iniţial la acea cutie. Şi până la urmă, materialul din care au fost create discurile a fost prea slab şi nu rezista forţei, alunecând, şi impunând decizii dificile. Ei bine, acum Bugatti a restaurat un exemplar Veyron, revelând cum arată rezultatul atunci când procesul nu e făcut de youtuberi, ci de fabrică, la costuri de milioane.

Iar motivarea de a face reparaţii sau restaurări în cooperare cu fabrica e una justificată, de fapt, ca şi investiţie. Da, costurile sunt exorbitante şi aparent nu se economiseşte faţă de varianta spartană aleasă de youtuberi. Dar exemplarele de Veyron ajung astăzi deja să coste între 2 şi 4 milioane de dolari, crescând în continuare în preţ. Însă asemenea preţuri se plătesc doar pentru maşini cu istoric clar şi mentenanţă exemplară. Şi nimeni nu va da 4 milioane pe o maşină reparată în condiţii de garaj, chiar dacă procesul e interesant şi curios în a fi urmărit. Prin urmare, poate fi mai înţelept să investeşti 1 milion într-o restaurare de fabrică, având toate actele de origine, şi să ai la final o maşină care valorează 3-5 milioane de dolari, decât să repari maşina spartan şi apoi să o vinzi cu 1,2-1,5 milioane maxim, ori chiar sub 1 milion.

În cazul dezvăluit acum de Bugatti, restaurarea a mers şi mai departe de atât, ajungând chiar până la o îmbunătăţire a maşinii originale datorită materialelor mai noi apărute între timp, în cei 20 de ani de când a fost fabricat Veyron. Proprietarul a venit la fabrică şi a ales aceste materiale şi nuanţe, ba chiar a putut alege dacă-şi doreşte noi opţiuni, faţă de cele care existau iniţial pe maşină.

Bugatti spune că serviciile sale de restaurare pot fi viza doar lucrări la revigorarea tehnică a maşinilor, cu lucrări profunde la toate componentele mecanice, lăsând maşina în formă absolut originală. Însă cei care-şi doresc şi mai mult de atât, pot alege revopsiri, retapiţări, ba chiar transformări profunde cu noi elemente de personalizare, toate acestea fiind omologate şi certificate, cu un dosar complet de documentare.

În cazul despre care vorbim azi, proprietarul şi-a dorit această expresie nouă a individualităţii şi maşina a fost revopsită bicolor, combinând nuanţele Petrol Blue şi Rouge Rembrandt — nuanţe care nu existau în epoca lui Veyron şi au apărut abia odată cu lansarea actualului Tourbillon.

La fel, şi interiorul e tapiţat acum cu piele Magnolia, indisponibilă la acea vreme. Habitaclul păstrează designul original, dar îi conferă maşinii o prospeţime excepţională, subliniindu-i şi mai mult caracterul atemporal.

De asemenea, şi jantele maşinii sunt absolut noi, recreate de la zero, inspirându-se din designul original al jantelor Machiavelli, dar aplicându-le dimensiuni de 20 ţoli în faţă şi 21 ţoli în spate, pentru a le aduce la valori identice cu Chiron şi a putea beneficia de o opţiune mai mare de anvelope de performanţă, la costuri moderate. Or, anvelopele originale ale lui Veyron aveau o dimensiune specifică doar pentru acest model şi costau 40 mii dolari setul, schimbarea lor fiind recomandată maxim o dată la doi ani.

Designul părţii frontale a rămas identic, dar finisajul grilei centrale şi a barei de protecţie a fost uşor modificat pentru forme tridimensionale mai modern conturate.

Mici modificări au fost aplicate şi la gurile laterale de admisie a aerului spre motor şi zona de deasupra lor, care nu mai au conturul cromat clasic, fiind mai discret prezente acolo.

Şi pentru a lăsa şi o amprentă a acestor lucrări de fabrică, în maşină există embleme ce celebrează 20 de ani de Veyron şi certifică faptul că maşina a trecut prin programul de restaurare sublimă „La Maison Pur Sang”.

Acum, acest exemplar de Bugatti Veyron e foarte probabil cel mai admirabil şi sublim din lume din cele câteva sute care există. Iar asta-i poate duce preţul şi la peste cele 3-5 milioane de dolari menţionate mai sus, de fapt. Iar acest proprietar avut, care a plătit pentru această restaurare, arată cât se poate de clar că de cele mai multe ori cei mai mari bani nu se fac economisind la maxim, ci investind înţelept, vizând creşteri de valori de termen lung în urma investiţiei făcute.