Industria din Germania a pierdut peste 144.000 locuri de muncă în ultimul an, iar industria auto e cea mai afectată

În ultimii doi ani am auzit frecvent despre anunţarea concedierilor în masă din industria auto din Germania şi industrie în general, sau chiar un şir de falimente şi închideri de fabrici. La început, cei mai afectaţi păreau a fi furnizorii auto, care acuzau iniţial trecerea la maşini electrice, iar apoi costurile mari la energie şi scăderea generală a comenzilor din partea producătorilor auto, scădere care a avut loc atât din cauza diminuării vânzărilor multora dintre ei, cât şi a concurenţei din partea furnizorilor auto chinezi. Aceştia au avansat rapid în a produce componente, iar producătorii auto europeni cumpără tot mai mult de la ei, ceea ce lasă o întreagă industrie a furnizorilor auto fără comenzi. Apoi a venit şi valul din zona producătorilor auto, grupul VW fiind primul afectat, dar apoi efectul s-a propagat şi la alţii. Până şi producători ca Ford au concediat masiv oameni din Germania, unde activitatea lor industrială e redusă acum la minim. Mulţi dintre producătorii auto anunţau că programele lor de concedieri vizează termene mai lungi, până în 2030 sau chiar 2032. Alţii, însă, chiar şi cei ce vizau termene mai lungi, au crescut cifra concedierilor între timp. Ei bine, germanii au publicat acum statistici profunde şi exacte a întregului tablou industrial, care arată o situaţie tristă — industria din Germania a pierdut peste 144.000 locuri de muncă doar în ultimul ani, iar industria auto e printre cele mai afectate, scrie publicaţia Handelsblatt.

La sfârşitul lunii iunie 2026, industria producătoare din Germania mai avea 5,29 milioane de angajaţi, iar cifra e cu 144.100 mai mică decât la sfârşitul lunii iunie 2025. E o reducere cu 2,7% a numărul de angajaţi, iar Oficiul Federal de Statistică din Germania a indicat că industria auto de afectată în mod special, ea pierzând 42.300 locuri de muncă într-un an.

Scăderea din industria auto e de 5,8% într-un singur an, deci. Şi această scădere reprezintă cel mai mare declin dintre toate sectoarele industriale care au cel puţin 200.000 angajaţi.

Numărul de angajaţi din industria auto — care cuprinde producătorii de automobile şi cei de componente pentru ele, adică furnizorii — a scăzut în Germania la 691.500, o cifră care a coborât la nivel anului 2005, când industria germană abia îşi lua avântul de exporturi masive spre China.

Totuşi, statisticile arată că industria auto rămâne al doilea cel mai mare sector industria în numărul de angajaţi, după cel de inginerie mecanică, care are 905.900 angajaţi. Acest sector a scăzut cu 2,7% în ultimul an. Metalurgia a scăzut cu 3,8%, iar industria chimică — cu 3,6%. Chiar şi producătorii de echipamente electrice, o piaţă care e în avânt imens la nivel global datorită construcţiilor de energie regenerabilă şi centrelor de date, şi-au scăzut numărul de angajaţi în Germania cu 3,4%.

Germanii arată scăderea exporturilor drept cauză primară pentru aceste pierderi de locuri de muncă. Taxele de import în SUA pun presiune, dar cea mai mare problemă vine din China, unde chinezii cumpără mai puţine maşini germane, şi produc acum local până şi utilaje şi produse complexe, care erau anterior fabricate doar în Germania şi exportate acolo. Turbine cu gaze, turbine cu abur, rulmenţi imenşi, turbine de hidrocentrale, camioane miniere, electromotoare mari, motoare cu combustie mari, roboţi industriali, transformatoare electrice, convertoare — tot mai multe din aceste categorii de produse industriale sunt fabricate în China acum şi exportate mai puţin din Germania.

Astfel, doar în ultimul an exporturile Germaniei spre China au scăzut cu 12%, la doar 37 miliarde în primele 6 luni. Livrările către SUA s-au redus cu 6%, la 74 miliarde euro.

Fireşte, costul energiei e o povară care face competitivitatea industriei germane mai dificile în multe arii, unde alte ţări pot oferi preţ mai competitiv datorită energiei mai ieftine. Iar aici nu putem să nu amintim despre decizia neinspirată a Germaniei de a renunţa total la energie nucleară ieftin şi predictibilă în producţie constantă. Şi de curând indicam şi cât de scumpă e energia ce vine din surse eoliene pentru Germania, din cauza contractelor de diferenţă pe care le-a semnat ţara în dorinţa de a accelera rapid înlocuirea surselor energetice.

Situaţia pentru industria auto pare şi mai tristă dacă analizăm pierderea numărului de angajaţi din 2019 încoace, anul 2019 fiind cumva apogeul. Atunci uzinele auto şi cele ale furnizorilor angajau aproximativ 834.000 de angajaţi în Germania. Faţă de cei 691.500 angajaţi din iunie 2026, asta înseamnă 142.500 locuri de muncă pierdută. Efectiv, unul din şase locuri de muncă din industria auto din Germania a dispărut din 2019 încoace.

Acum 1-2 ani, se vorbea intens că industria de apărare absoarbe cea mai mare parte a angajaţilor concediaţi în Germania, ba chiar existau programe directe prin care, spre exemplu, angajaţii concediaţi de la Continental se putea angaja la Rheinmetall. Şi acest fapt era adevărat, iar comenzile pentru industria de apărare sunt uriaşe, pentru ani înainte. Totuşi, noile fabrici sunt construite sau adaptate cu prudenţă, astfel încât absorbţia reală a gigantului Rheinmetall e de doar aproximativ 10.000 de angajaţi anual. Cifrele altor companii sunt mai mici de atât, iar asta înseamnă că ritmul de creştere din industria de apărare nu reuşeşte să echilibreze pierderile altor industrii deocamdată, iar asta duce la acea pierdere netă de 144.100 de angajarăţi din întreaga industrie doar în ultimele 12 luni.

Totuşi, trebuie să spunem că în industria de apărare există multe proiecte în derulare care presupun construcţii sau extinderi de fabrici complexe, cu angajări decalate în timp, care vor fi făcute spre etapa de finalizare a acestor proiecte. Prin urmare, statisticile estimează că această dezvoltare a industriei de apărare au putea duce la crearea de până la 200.000 de locuri de muncă, directe şi indirecte, inclusiv prin restabilirea unor cifre în industrii precum metalurgia. În acelaşi timp, e la fel de adevărat că multe dintre concedierile care au fost anunţate prin programe de lungă durată, abia mai urmează să se materializeze şi vor genera pierderi de locuri de muncă încă 4-6 ani înainte doar prin ceea ce e deja anunţat şi agreat.