Într-o mişcare surprinzătoare, Norvegia vrea să interzică autobuzele electrice chinezeşti şi să permită achiziţia celor diesel europene

Norvegia e ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electrice, acest fapt devenit deja notoriu, iar cota lor printre autoturismele noi se menţine la peste 98% în ultimele luni. La dubiţe, camioane şi autobuze cota e mai mică, dar oricum, de mai mult timp operatorii de transport public din Norvegia sunt obligaţi să cumpere doar autobuze cu zero emisii CO2, ceea ce le lasă doar propulsia electrică drept opţiune efectivă, deşi teoretic se acceptă şi hidrogenul, biogazul şi alte soluţii similare. Doar în regiuni izolate, unde infrastructura e insuficientă, pot exista excepţii. Dar acum, într-o mişcare surprinzătoare, norvegienii vor să interzică autobuzele electrice chinezeşti şi să permită achiziţia celor diesel europene, informează publicaţia norvegiană AftenPosten.

Foto: Autobuz Yuton în Norvegia

În toamna anului trecut, scriam că norvegienii descoperiseră cu stupoare că autobuzele chinezeşti Yutong din tara lor pot fi controlate şi oprite de la distanţă din China, printr-o cartelă SIM din România. Descoperirea fusese făcute în urma unui test de securitate cibernetică, pe care operatorul norvegian Ruter l-a făcut în interiorul unui munte, pentru a izola autobuzul de comunicaţii exterioare.

Acele descoperiri i-au făcut pe norvegieni să constate cât de mult au ajuns să se răspândească autobuzele chinezeşti în serviciile lor de transport public şi cum, în situaţii critice, această vulnerabilitate ar putea fi exploatată.

Mai mult decât atât, la o lună distanţă de la acel test, presa norvegiană raporta chiar că, deşi acele vulnerabilităţi fuseseră făcute publice, achiziţiile de autobuze electrice chinezeşti crescuseră cu 20%, în loc se scadă. Iar multe primării şi operatori motivau că atunci când se anunţă licitaţii, producătorii europeni de autobuze aproape că nu au modele electrice compatibile, sau acestea sunt foarte scumpe. Problema cea mare e că producătorii europeni au o prezenţă foarte slabă pe piaţa de electrice, spuneau norvegienii, adeseori având modele doar în 1-2 segmente.

Însă toată acea descoperire de anul trecut n-a rămas fără ecou şi autorităţile norvegiene au analizat care e proporţia de autobuze chinezeşti în achiziţiile de transport public din ţară. Nu puteau clasifica modele chinezeşti separat în studiul lor direct, pentru a nu da impresia că le ţintesc direct şi au stabilit drept criteriu lista ţărilor cu care Norvegia are acorduri de securitate şi cele din afara acestei liste. Însă China domină lista ţărilor cu care Norvegia nu are asemenea acorduri, aşa că cifrele descoperite reprezintă aproape în totalitate autobuzele chinezeşti.

Proporţia acestor autobuze din ţări fără acorduri de securitate, a evoluat galopant:
• 2018 — 0%
• 2019 — 2%
• 2020 — 15%
• 2021 — 4%
• 2022 — 20%
• 2023 — 24%
• 2024 — 41%
• 2025 — 65%

Chiar dacă durata de viaţa a autobuzelor e mai mare, iar cifrele de mai sus reprezintă achiziţiile noi, autobuzele din aceste ţări fără acorduri de securitate au ajuns să cuantifice o proporţie mare şi în rândul tuturor autobuzelor care circulă pe drumurile Norvegiei, ajungând la 19% în august 2026.

Acum câteva zile, ministerul transporturilor din Norvegia a emis în consultări publice proiectul unui nou regulament de achiziţie a autobuzelor pentru transporturilor public. Acest document propune instituirea unei limitări de a cumpăra autobuze de orice tip de propulsie din ţări cu care Norvegia nu are acorduri de securitate încheiate. Dacă acea municipalitate sau operator nu are alte autobuze chinezeşti, o achiziţie limitată ar putea fi permisă, atât timp cât proporţia lor nu e semnificativă în flotă şi nu induce riscuri de securitate. Dar autobuzele chinezeşti nu vor putea să ajungă la cote semnificative în flote, aceste valori exacte ale cotelor urmând a fi stabilite până în noiembrie.

Regulamentul prevede că operatorii de transport public vor trebui în continuare să tindă să cumpere autobuze cu 0 g/km de CO2 în emisii, dar vor trebuie să se asigure că aceste autobuze provin din ţări cu care Norvegia are încheiate acorduri de securitate. Dacă se va constata că într-un anumit segment există lipsă de oferte relevante pentru autobuze cu zero emisii, acestor operatori li se va permite, pentru prima dată după mulţi ani, şi achiziţia de autobuze diesel, din aceleaşi ţări cu din lista agreată.

Ministerul va trebui să definească exact şi ce înseamnă provenire din aceste ţări, pentru a evita asamblările CKD în Europa, cu componente depline chinezeşti. De asemenea, ministerul spune că propulsia electrică nu e ţinta, ci conectivitatea obscură a unor autobuze moderne şi posibilitatea de dirijare de la distanţă. Prin urmare, şi autobuzelor din ţări agreate li s-ar putea impune condiţii ca anumite module să nu vină din ţările neagreate.

Ei bine, aici e logic să ne întrebăm care sunt ţările cu care Norvegia are totuşi acorduri de securitate şi care vor fi agreate. În această listă sunt incluse toate ţările membre NATO şi toate ţările UE, dar şi regiunea europeană extinsă — Marea Britanie, Elveţia, Liechtenstein, Islanda. În aceeaşi listă se mai includ ţările din acordul de procurări guvernamentale ale Organizaţiei Mondiale ale Comerţului, precum Canada, Australia, Japonia, Coreea de Sud, Israel, Armenia, Moldova, Taiwan, Muntenegru, Noua Zeelandă, Ucraina sau Macedonia de Nord.

Prin urmare, lista ţărilor cu acorduri de securitate e destul de mare, iar motivarea e simplă — cu aceste ţări există un schimb garantat de informaţii clare de securitate, de garantare a accesului reciproc la investigări în teren dacă se doreşte, de aplicare a unor standarde comune. Într-o lume în care până şi autobuzele devin conectate permanent şi pot fi manipulate de la distanţă, ministerul norvegian consideră că e justificat să nu se mai cumpere autobuze din ţări cu politici neclare sau obscure, fie deloc, fie într-o cotă foarte mică, care să nu inducă vulnerabilitate de sistem.

Ministrul Transporturilor din Norvegia, Jon-Ivar Nygard, a declarat că „autobuzele sunt importante pentru călătoriile cotidiene ale cetăţenilor, dar şi pentru necesităţi civile şi militare în cazul unei crize majore sau a unui război. Prin urmare, e important să nu admitem dependenţe şi vulnerabilităţi prin care să mizăm prea mult de un singur furnizor sau o singură ţară”, a conchis acesta.

Noul regulament încă nu a intrat în vigoare şi va ajunge acolo doar într-o formă detaliată, după trei luni de consultări publice. Însă odată cu asta, Norvegia va schimba în mod clar macazul pentru preferinţa autobuzelor, chiar şi cu preţul revenirii parţiale la autobuzele diesel europene, dacă producătorii din Europa nu vor putea furniza modele pentru toate segmentele la început.