Istoria neştiută a proiectului Dacia 1800 şi producţia Renault 18 în România m-au făcut să merg la bibliotecă şi să discut cu fiul designerului Gaston Juchet

Uneori în zilele noastre poveştile se răspândesc în carusel şi iau amploarea unor mituri frumoase de la o sursă la alta, chiar dacă informaţia primară e prea rarefiată pentru a putea susţine cu certitudine povestea conturată între timp. Acum mai multe luni, am primit un mesaj la redacţie, de la un cititor fidel care ne sugera un subiect de articol, care ar merita cercetat mai profund. Era vorba despre Dacia 1800, un model care ar fi fost creat pe baza lui Renault 18, care trebuia să devină un succesor de dimensiuni mai mari pentru Dacia 1300, şi care ar fi fost lansat public la Târgul Internaţional Bucureşti din 1978, dar într-un final Renault şi Dacia nu s-au înţeles la contractul final de licenţă şi proiectul ar fi fost abandonat cu mai puţin de 100 exemplare din pre-producţia de serie, fabricate în România, care ar fi rămas în utilizarea entităţilor de stat. Asta e versiunea acestei poveşti, aşa cum circulă ea în mediul online de până acum. E curioasă, intrigantă, dar are prea puţine confirmări la bază şi unele părţi ale istoriei par să nu se coreleze prea bine şi să nu fie susţinute de realitate. Ne-a intrigat povestea sugerată de cititorul nostru atât de mult, încât ne-am zis că ea nu poate fi tratată cu superficialitate şi ar merita cu adevărat investigată mai profund, chiar dacă asta ar putea lua mult mai mult timp.

Foto: Renault 18, berlină lansată în 1978

Ştim, în zilele noastre există multe instrumente avansate de inteligenţă care pot asista foarte bine de multe ori în documentări. Dar există o mare problemă. Tot ce s-a întâmplat înainte de apariţia internetului e adeseori „preistorie” pentru metodele moderne de documentare. A existat? Sau n-a existat? Verdictul poate fi foarte volatil şi poate depinde de ceea ce s-a strecurat din acele timpuri înspre mediul online. Iar ca să rezolvăm problema documentării pentru acest subiect a trebuit să fac ceea ce nu am făcut de foarte mult timp — un lucru absolut arhaic, ca mersul la o bibliotecă fizică uriaşă, care să aibă arhivată presa vremii, pe hârtie. Şi am ajuns să discut apoi şi cu fiul marelui designer-şef şi inginer de la Renault, Gaston Juchet.

În primul rând, Dacia, sursa care ar fi trebui să fie primară, e extrem de lipsită de informaţii la acest capitol. Singurul fapt confirmat oficial de Dacia e că în perioada anilor 1978-1979 a existat într-adevăr o negociere de contract cadru extensiv între Uzina de Automobile de la Piteşti şi Renault. Acest proiect de acord a fost definitivat în iunie 1978 şi el avea ca obiect fabricarea modelului Renault 18 în România, în mai multe variaţii de caroserie, inclusiv un pick-up, nu doar berlină şi break. Dar acel acord viza producţia de Renault 18, nu de Dacia 1800.

Prin urmare, Dacia nu confirmă existenţa unei idei de a produce un model cu numele Dacia 1800 pe baza lui Renault 18, deşi e logic să presupunem că acel acord ar fi adus uzina românească într-un punct în care să existe cu adevărat în producţia de serie fie un Renault 18 cu emblema franceză păstrată pe maşină, fie o versiune adaptată cu emblema Dacia. Doar că, dacă stăm să analizăm logica nomenclaturii Dacia din acea epocă, modelele aveau indicii primari inspiraţi din cilindreea motorului — 1100, 1300, etc. Iar 1310 de mai târziu a adăugat cifra 1 ca o reprezentară a următoarei iteraţii. Renault 18 a avut motoare de 1,4 litri şi 1,6 litri în Franţa, deci prezumând că Dacia 1800 ar fi preluat doar motorul de 1,4 litri, aşa cum spun informaţiile din online, era mai logic să i se atribuie denumirea de Dacia 1400, probabil, mai ales că în 1978 încă nu exista o Dacia 1310.

Am găsit, însă, o informaţie interesantă în publicaţia franceză „L'Auto-Journal” din aprilie 1979, într-un test drive cu un Renault 18 Break. Jurnalistul era încântat de modelul break al lui Renault şi descria cu entuziasm spaţiul enorm disponibil în interior. Şi tot el menţiona că Renault pregăteşte versiuni „Panel van”, şi pick-up pentru Renault 18, care vor fi fabricate în România. O informaţie deosebit de preţioasă e că jurnalistul menţiona că aceste versiuni urmau a fi exportate din România spre diverse ţări europene. Deci, nu mai vorbim de o simplă licenţiere a unei versiuni Dacia bazată pe Renault 18, ci de producţia efectivă a lui Renault 18 în România, nu doar pentru piaţa locală, ci şi pentru cea europeană.

Foto: Imagine din testul drive cu Renault 18 TS Break din L'Auto-Journal, aprilie 1979

Şi paradoxul e că Renault menţionează că acest contract n-a mai fost semnat din cauza părţii româneşti, „în ciuda prevederilor favorabile pentru partea română”. Însă în primăvara anului 1979, acest acord cadru era perfect viabil. Noi am găsit pe pagina oficială Palatului Elysee şi o transcriere a unei conferinţe de presă a preşedintelui Franţei de atunci, Valery Giscard d'Estaing, de la 10 martie 1979, după vizita sa la Bucureşti, în care acesta anunţa „finalizarea negocierilor pentru un acord cadru”, care presupunea „asamblarea a 2.000 de exemplare Renault R20 în România şi producţia completă a modelului Renault R18”, în caroserii de autoturism şi pick-up.

Foto: Preşedintele Franţei din acea perioadă, Valery Giscard d'Estaing

Prin urmare, mai avem o confirmare oficială că s-a intenţionat anume asta — producţia locală a lui Renault 18, nu Dacia 1800. Iar informaţia despre cele sub 100 exemplare asamblate local în regim CKD poate fi parţial adevărată şi parţial distorsionată. Francezii fac distincţie mai sus între termenul de asamblare şi producţie — Renault R20 urma să fie asamblat local din componente majore venite din Franţa, iar Renault 18 ar fi avut un ciclu complet de producţie locală, pe o linie industrială deplină. Şi ceea ce s-a asamblat în România au fost, cel mai probabil, primele exemplare de pre-producţie pentru Renault 18 şi 20, din kit-uri mari venite din Franţa.

Foto: O imagine de arhivă care pare să sugereze un Renault 20 cu emblemă Dacia aplicată pe el în România

Informaţia că Dacia 1800 ar fi fost prezentată public la Târgul Internaţional Bucureşti (TIB) din 1978 e aproape în mod cert falsă, deci. Ca să confirmăm asta, am căutat în arhivele bibliotecii ediţiile Almanah Auto din 1978 şi 1979. La acea vreme, publicaţia era una ce însuma toate evenimentele din lumea auto, petrecut în decursul unui an. Dacă ar fi avut loc o asemenea premieră la TIB, am fi găsit cu siguranţă cel puţin o menţiune despre ea.

Foto: Ediţia Almanah Auto din 1979, cea care îngloba în ea relatarea TIB 1978, păstrată într-un singur exemplar la Biblioteca Naţională

Dar Almanah Auto din 1979 a relatat în detalii, în mai multe subiecte, despre ceea ce a fost dezvăluit la TIB 1978. Şi nicăieri nu există nicio menţiune despre Dacia 1800.

Foto: Pagină din Almanah Auto '79, unde se relata despre TIB 1978

Se vorbea că „Industria românească de automobile, prezentă la T.I.B. ’78, s-a relevat prin dinamica evoluţiei sale”, iar fotografia reprezentativă era una cu două camioane cu remorci, pline cu exemplare Dacia 1300, menţionându-se că „un nou transport de autoturisme Dacia 1300 a sosit la magazinul de desfacere către populaţie din Valea Cascadelor — Bucureşti”.

Foto: Pagină din Almanah Auto '79

Aceeaşi ediţie de Almanah Auto vorbea, însă, cu mare entuziasm despre „O premieră în industria noastră de autoturisme, Aro 243 Diesel”, prezentat şi el la TIB 1978. Era primul autoturism Aro diesel, cu un motor de 4 cilindri şi 3,1 litri, care dezvolta 68 CP, iar maşina avea o sarcină utilă de peste 700 kg. Era un motor aspirat, fireşte, care promitea un consum de 9-10 litri/100 km, faţă de 14-15 litri, cât consumau versiunile cu benzină. Dar ideea principală e că dacă Almanah Auto a vorbit detaliat de Aro 243 prezentat la acelaşi TIB 1978, nu putea omite o Dacia 1800, dacă ea ar fi fost prezentată cu adevărat.

Foto: Pagină din Almanah Auto '79, cu un aticol dedicat lui Aro 243 Diesel, prezentat la TIB 1978

Şi, în fine, am ajuns şi la fiul lui Gaston Juchet — genialul designer-şef şi inginer Renault din acei ani şi tot el omul care a desenat modelul Renault 18 şi a dirijat proiectarea lui. De fapt, în acei ani, Gaston Juchet era omul-cheie de la Renault, care combina studiile inginereşti cu gustul rafinat pentru artă, fiind unul din puţinii oameni din industrie care era şi inginer, şi designer, de facto, deci avea şi simţul frumosului, şi al preciziei inginereşti. El a fost omul care a determinat nomenclatura numerică de la Renault, el a fost omul care a dirijat crearea modelelor Renault 14, Renault 15, Renault 16, Renault 17, Renault 18, Renault 20 şi Renault 30. A contribuit şi la Renault 25 şi nenumărate prototipuri şi tehnologii noi implementate.

Foto: Gaston Juchet, omul-cheie genial de la Renault din acei ani

Fiul său cel mai mare, Jean Michel Juchet, a depus un efort considerabil pentru a onora munca tatălui său şi a împărtăşit de multe ori memorii şi documente de familie, inclusiv pentru publicarea unei cărţi, scrise de un jurnalist francez. Jean Michel Juchet a muncit la BMW şi a avut o carieră frumoasă, şi acolo am reuşit să-l cunosc personal, în câteva intersectări sumare. L-am contactat acum, pentru a-l întreba despre Renault 18 şi Dacia 1800, din arhiva personală şi din memoriile despre tatăl său. Or, dacă ar fi existat o licenţiere şi o adaptare Dacia acestui model, Gaston Juchet ar fi fost cu siguranţă implicat cel puţin pe partea unor aprobări de design.

Jean Michel Juchet, fiul marelui geniu de la Renault din acea perioadă, a avut bunăvoinţa să-şi răscolească toată arhiva de familie şi ne-a confirmat — nu există nimic, nicio menţiune, nicio fotografie, nicio schiţă despre Dacia 1800. Mai mult ca atât, Jean Michel ne-a spus că tatăl său era ataşat în mod special de modelul R18. Îl avea în posesie, în caroserie break, şi-l conducea frecvent. Prin urmare, e foarte logic să credem că dacă ar fi existat un moment de licenţiere a lui R18 pentru Dacia, omul cheie care l-a proiectat şi care era atât de ataşat de creaţia sa, ar fi fost implicat şi ar fi vorbit despre asta, la fel cum o făcea despre toate celelalte subiecte. Iar cât despre plasarea în producţie în România a lui Renault 18 în forma sa originală, fără clonarea în forma Dacia, Jean Michel Juchet ne spune că asta e ceva mult mai real, dar asemenea proiecte ţineau de logistica de producţie, nu de adaptări de design, şi erau gestionate de echipa de management şi vânzări internaţionale.

Aşadar, a trebuit să ieşim departe în offline pentru a căuta informaţii, răspunsuri, confirmări şi infirmări, dar toate aceste surse ne aduc la o concluzie — nu a existat o Dacia 1800 în forma legendei care circulă în online şi Dacia 1800 nu a fost prezentată la TIB în 1978. Dar au existat planuri adevărate, confirmate oficial, de a produce Renault 18 în România, atât pentru piaţa locală, cât şi pentru exportul în Europa, în mai multe tipuri de caroserii. Şi, de fapt, dacă Dacia ajungea să producă Renault 18 la Piteşti, cu emblema Renault pe ele, acest fapt ar fi însemnat un salt şi mai mare în statutul său de recunoaştere internaţională decât licenţierea unei Dacia 1800. Şi, de fapt, probabil n-ar fi greşit să presupunem că eşecul inexplicabil al acestui plan, cu avizare de la cel mai înalt nivel, prezidenţial, din Franţa, a făcut ca uzina de la Piteşti să se mulţumească doar cu lansarea lui Dacia 1310 în 1979 şi să perpetueze apoi diverse versiuni ale aceleiaşi platforme pe o perioadă îndelungată.