Un norvegian se plânge că un Mercedes clasic i-a fost furat, dar compania de asigurare spune că e posibil ca maşina să se fi pierdut în alt mod

Să deţii azi în Norvegia un Mercedes clasic, într-o stare tehnică şi estetică bună, e de obicei un semn al unui mare ataşament faţă de acea maşină, într-o ţară care a devenit dominată de maşini electrice, numărul lor reprezentând deja cea mai mare categorie şi printre maşinile de toate vârstele, aflate în circulaţie. Norvegianul Milan Klove deţinea un Mercedes 190 din 1992, de care nu planifica să se despartă prea curând. Însă acum el se plânge că maşina i-a fost furată, iar compania de asigurare refuză să-i plătească pierderea sau costul unei alte maşini echivalente, spunând că e posibil ca maşina sa să se fi pierdut „în alt mod”, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Foto: Milan Klove şi Mercedesul său 190

Klove povesteşte că în anul 2023, el a descoperit o scurgere mică de ulei, iar la o inspecţie mai profundă a constatat că va fi nevoie de o lucrare mai temeinică la motor, cu dezasamblarea acestuia şi înlocuirea garniturii de chiulasă. E o lucrare cu multă manoperă implicată, care ar fi costat foarte mult în Norvegia.

Foto: Motor de Mercedes 190, imagine simbol

Tatăl lui e de origine cehă şi el a căutat un service din Cehia care ar putea face lucrarea. A primit o estimare de preţ foarte avantajoasă şi Klove împreună cu tatăl lui au decis să repare maşina acolo. Pentru că merge des în Cehia, tatăl său a condus Mercedesul până acolo, lăsându-l la service.

Maşina a fost reparată impecabil, iar când a fost gata, tatăl său a mers să o ia şi a condus-o apoi spre Polonia. În Polonia a zburat şi Klove, unde şi-a folosit maşina pentru o scurtă vacanţă în această ţară. Cei doi au decis apoi să lase maşina într-o parcare acoperită pentru câteva luni, urmând ca ulterior tatăl lui Milan să revină din nou în Polonia pentru afaceri şi să folosească Mercedesul, după care să-l conducă spre Norvegia.

Parcarea în care maşina a fost lăsată a fost una uscată, acoperită, cu camere video, deci părea unul din cele mai sigure locuri posibile pentru a lăsa o maşină pentru o perioadă mai îndelungată.

Însă, când tatăl lui Klove a revenit în parcare pentru a lua maşina, a descoperit că ea nu mai era acolo unde fusese lăsată. Primul lucru pe care l-a făcut tatăl, sfătuindu-se cu Klove, a fost să întrebe la compania care administra parcarea, dacă nu cumva maşina sa a fost evacuată din cauza perioadei prea mari în care a fost lăsată acolo. I s-a spus că maşina n-a fost evacuată de ei.

Atunci cei doi au cerut imagini de pe camerele video pentru a putea înţelege ce s-a întâmplat cu maşina, pentru că se suspecta deja un furt. Aceştia au anunţat şi poliţia, iar parcarea s-a dovedit că nu păstra imaginile video mai vechi, iar în arhiva mai recentă maşina lipsea deja din locul său de parcare. Prin urmare, momentul dispariţiei ei nu mai fusese păstrat în imaginile video.

Cazul a fost documentat şi de poliţie, iar compania norvegiană de asigurări If, unde era asigurat Mercedesul, a fost informată, cu o cerere depusă la ei. După o perioadă de analiză, însă, compania de asigurări l-a informat pe Klove că în acest dosar nu există o dovadă clară că un eveniment acoperit de asigurare a avut loc. Furtul maşinii nu a fost demonstrat, şi e deopotrivă de posibil ca maşina să fi fost pierdută în alt mod decât furtul.

Oripilat de un asemenea răspuns, Klove a cerut explicaţii de la compania de asigurări, apelând şi la o casă de avocatură pentru a-şi apăra interesele. Compania de asigurări a sugerat în răspunsul său că tatăl lui Klove ar putea fi cel implicat în dispariţia maşinii. Compania a menţionat că nu Klove a fost cel care a parcat maşina în acea parcare înainte de dispariţia ei, existând bănuieli că dispariţia maşinii a fost facilitată de tatăl său într-un mod care nu mai e considerat furt.

Klove e absolut stupefiat de o asemenea atitudine a companiei de asigurări şi de faptul că aceasta îl acuză efectiv pe tatăl său că i-ar fi delapidat maşina. Nici măcar faptul că ambele chei ale maşinii sunt încă la proprietarul de jure nu au convins compania de asigurare.

Publicaţia norvegiană a cerut un comentariu de la compania de asigurări, iar cei de acolo au răspuns doar prin faptul că refuză să comenteze acest caz.

Klove spune că maşina sa valora aproximativ 250.000 coroane, echivalentul a aproximativ 23.000 euro El spune că acum, cu ajutorul casei de avocatură, a dat în judecată compania de asigurări, aşteptând ca justiţia să-i facă dreptate. A cheltuit deja alte 70.000 coroane pentru asistenţa juridică, echivalentul a aproximativ 6.500 euro, o parte din aceste costuri fiind acoperite de calitatea sa de membru la un club auto din Norvegia. Totuşi, lupta juridică pentru Klove abia urmează, în încercarea de a impune compania de asigurări să-i plătească dauna pentru maşina furată, aşa cum prevedea contractul de asigurare, exonerându-l totodată pe tatăl său de suspiciunile insinuate de companie.