Un proprietar de Jeep din SUA a descoperit cu stupoare că are un dispozitiv de transmitere a datelor telematice, montat de dealer în maşina sa

Maşinile moderne au devenit burduşite de tehnologii şi electronică, iar multe din modelele noi pot comunica direct cu serverele producătorilor, primind actualizări de soft când e cazul sau transmiţând periodic date. Mai mult ca atât, aceste au de mai mulţi ani şi „cutii negre” obligatorii, care înregistrează datele telematice de dinaintea unui impact şi la scurt timp după el, pentru a reconstitui tabloul celor întâmplate în asemenea cazuri, pentru a se şti vitezele, aplicarea frânelor, şi alţi factori. Dar puţini şi-ar putea imagina că maşina ar transmite în permanenţă date către compania de asigurări, spre exemplu. Un proprietar de Jeep din SUA a descoperit cu stupoare că are un dispozitiv de transmitere a datelor telematice, montat de dealer în maşina sa.

Proprietarul, care trăieşte în Corpus Christi, Texas, a observat că în ultimii doi ani preţul primei de asigurare pentru el a continuat să crească inexplicabil. Nu provocase accidente, nu luase nici amenzi în trafic, şi nu avusese vreo înrăutăţire a scorului său de credit, spune el. Şi totuşi, scorul său de asigurare părea să se fi înrăutăţit, întrucât compania de asigurare îi tot majora prima, invocând riscuri mai mari.

Maşina sa e un Jeep Gladiator, unul din modelele despre care mulţi pasionaţi ar spune că e de şcoală veche, fără a fi excesiv de digitalizat. E fabricată în 2022, iar proprietarul actual a cumpărat-o la final de 2023 cu parcurs mic, fiind efectiv încă nouă.

După câteva luni de când a condus maşina a primit prima notificare de creştere a primei de asigurare, iar situaţia s-a repetat mai multe ori mai târziu. Nu-şi putea explica ce se întâmplă, dar la un moment da a văzut un video online despre un dealerii care vând datele utilizatorilor companiilor de asigurări, instalând dispozitive speciale.

Atunci s-a pus pe căutarea dispozitivului pe maşina sa. A descoperit că portul OBD, folosit pentru conectarea la computerul maşinii, era de fapt clonat, având un cablu ce conecta şi un dispozitiv suplimentar în acelaşi circuit, de forma unei cutii.

Descoperirea l-a lăsat oripilat, mai ales când a aflat că diapozitivul citea date despre viteza maşinii, corelând-o cu coordonatele GPS şi identificând depăşirile, citea intensitatea frânărilor, aprinderea indicatoarelor de direcţie, ba chiar şi timpii de condus, or, companiile de asigurări consideră adeseori că şoferii care conduc noaptea târziu ar avea un grad ai mare de risc. Aceste date erau vândute la pachet cu datele altor utilizator, doar că ele sunt corelate cu codul VIN al maşinii, care le face identificabil în sistemul companiilor de asigurare, şi atunci când se calculează o nouă primă, se aplică factorii adiţionali de risc, pe care sistemul companiei îi calculează pe baza acelor date. Chiar dacă şoferul n-a primit nicio amendă, până şi depăşirile făcute pe drumuri pustii pe care nu le-a sancţionat vreun poliţist pot aduce modificarea scorului de risc la asigurare. Şi dacă îţi palce să ieşi noaptea la o plimba cu maşina pentru a savura un condus meditativ, din nou, poţi fi identificat drept un şofer cu risc mai mare.

Fenomenul este, de fapt, unul răspândi şi documentat în multiple cazuri în SUA, doar că reglementările legale diferă de la stat la stat, unele fiind mai restrictive şi altele mai permisive.

Foto: Dispozitivul descoperit de proprietarul de Jeep

Paradoxul e că în majoritatea statelor montarea unui dispozitiv GPS de urmările a coordonatelor pe o maşină care aparţine altcuiva e considerată ilegală fără acordul proprietarului. Doar că dealerii instalează aceste dispozitive de obicei atunci când maşinile se află încă în proprietatea lor şi astfel el evită încălcarea tehnică a legii. Iar apoi, nu există o lege în cele mai multe state care să-i oblige să scoată acele dispozitive. Doar dacă eventual cumpărătorul întreabă specific despre existenţa unor asemenea dispozitive pe maşină, dealerul e obligat să informeze corect, or, altfel ar însemna că furnizează informaţii false în momentul vânzării.

Proprietarul de Jeep e indignat, bineînţeles, spunând că maşina e proprietatea lui personală şi el n-a cumpărat dispozitive de urmărire, ci o maşină care să-i ofere libertate de mişcare, nu să-l spioneze şi să transmită date la compania de asigurări. El a demontat dispozitivul şi l-a aruncat la gunoi.

O asemenea acţiune din partea dealerului ar fi mult mai restricţionată în Uniunea Europeană, spre exemplu, unde legi precum GDPR şi directiva EDPB interzic o asemenea practică, vizând direct şi transmiterea de date către companiile de asigurări. Doar dacă se cere un acord specific de la proprietar, separat de contractele de bază, acest fiind clar informat, se pot face asemenea transmiteri de date. Însă doi ani de monitorizare şi transmitere de date fără ca proprietarul să fie avizat ar atrage penalizări usturătoare pentru companiile implicate.