Volvo va produce maşini chinezeşti în fabricile sale din Europa, printr-o decizie luată odată cu schimbarea şefului Geely

Acum patru luni, când şeful grupului VW a invitat producătorii chinezi să-şi producă maşinile în fabricile din Europa, deţinute de mărcile occidentale, acesta a deschis cutia Pandorei şi a pornit un întreg val în industrie. Nu era neapărat prima decizie de acest fel, însă, întrucât doi ani mai devreme Stellantis a fost de fapt primul care a spart gheaţa cu modelele Leapmotor aduse la fabrica sa din Polonia, doar că acolo Stellantis a devenit şi acţionar la compania chinezească. De asemenea, şi Magna Steyr avea deja modele ale două mărci chinezeşti în fabricare pe linia de asamblare din Graz, Austria. Dar Magna Styer e o companie independentă, care asamblează maşini în bază de contract pentru oricine doreşte. Mutarea VW, însă, admitea producţia de maşini chinezeşti în fabricile unui producător european. Iar la scurt timp după asta Ford şi Geely au anunţat că modelele chinezeşti vor fi produse la fabrica sa din Valencia, Spania, alături de modelele Ford, pe linii de producţie separate. Mişcarea era curioasă, întrucât Geely are deja fabrici proprii în Europa, prin mărcile pe care le deţine, precum Volvo şi Lotus. Ei bine, n-a durat mult până când a venit şi decizia celor de la Geely de a produce maşini chinezeşti în fabricile Volvo din Europa.

Decizia a fost anunţată ieri, odată cu schimbarea şefului diviziei Geely Auto. Li Shufu, fondatorul Geely, şi-a anunţat demisia din rolul de preşedinte al Geely Auto, transmiţând acest rol lui An Conghui. Li Shufu rămâne însă să deţină controlul indirect prin structura ce deţine Geely Auto şi alte mărci din portofoliu, iar în cazul Volvo rămâne şi membru al consiliului de director.

Noul şef şi-a început activitatea spunând că sinergia dintre activele şi mărcile grupului va deveni mai mare, pentru a ajuta compania să crească mai mult. Iar drept primă exprimare a noii strategii va servi plasarea în producţie europeană a modelelor „de lux” din portofoliul grupului Geely.

Foto: An Conghui. noul şef Geely

An Conghui nu a numit modele exacte, dar presa chineză sugerează că va fi vorba în primul rând de modelele Zeekr, o parte din modelele Lynk & Co şi gama Geely Galaxy.

Datorită acestei decizii, modelele Zeekr şi Lynk & Co vor putea ţinti spre nişte premium din Europa fără a plăti taxe de import exorbitante, iar astfel concurenţa pe care o vor face mărcilor europene va fi şi mai dură.

Prin modelele vehiculate drept prioritare pentru producţia europeană sunt Zeekr 9X, Zeekr 8X şi Lynk & Co 900.

Poate suna paradoxal, dar Geely e interesat să producă modele mai scumpe în Europa, nu neapărat mai ieftine, pentru că la cele ieftine tarifele mari procentuale înseamnă câteva mii de euro, în timp ce maşini de 50-70 mii euro pot însemna valori cu 5 cifre pentru fiecare exemplar, care justifică şi costul mai mare al producţiei. Iar pentru câteva modele mai accesibile, cu emblemă Geely, există acordul cu Ford pentru producţia din Spania.

Volvo are acum două fabrici mari rămase în Europa, una în Suedia, în Torslanda, lângă Goteborg, şi alta în Ghent, Belgia. O altă fabrică nouă e construită acum în Caşovia (Kosice), Slovacia. Aceasta din urmă va demara producţia de automobile în anul 2027. Şi toate aceste trei fabrici au şanse să primească modele chinezeşti din grupul Geely pentru plasarea în producţie.

Această sinergie profundă pe care şi-o doreşte Geely va accentua şi mai mult tendinţa din ultimul an, când centrele de design şi inginerie din Suedia de la Volvo fuseseră private de mai multe sarcini, care au fost relocate în China, cu ingineri concediaţi din Suedia.

Şi aceste evoluţii vin în contextul în care Geely Auto a devenit producătorul auto cu cele mai mari livrări din China, raportând şi un profit în creştere cu 15% faţă de anul trecut, marcând astfel un record absolut din istoria sa. Deci, Geely recurge la sinergie şi localizare profundă a producţiei sale în Europa nu într-un moment de criză pentru ea, ci atunci când e în apogeul forţei sale financiare, profitând de situaţia critică a altor producători, în special cei europeni.