Francezii au lansat noul Renault 8 Gordini Concept, o reînviere a unei legende, acum cu propulsie electrică

Francezii au reuşit să creeze mai multe modele electrice de succes în ultimii ani inspirându-se din propriul trecut şi reinterpretându-l în forme admirabile. Renault 5 E-Tech, Renault 4, ba chiar şi Twingo electric sunt doar câteva exemple. Acum, însă, aceştia au decis că e cazul să-şi fascineze nu doar fanii fideli, ci şi pasionaţii auto care ar fi trecut cu ochiul pe lângă oferta actuală de modele. Astfel, designerii şi inginerii francezi au lansat astăzi noul Renault 8 Gordini Concept, o reînviere a unei legende, acum cu propulsie electrică.

Noul model e un coupe electric cu tracţiune spate şi cu proporţii clasice, atipice pentru maşinile electrice moderne, care încearcă să adopte ampatament maxim pentru o baterie cât mai mare. Renault 8 Gordini Concept are roţile posterioare într-o prelungire perfectă a montanţilor spate, exact după reţeta designului auto clasic. Iar roţile faţă mai lasă încă suficient de multă lungime în faţa lor, pentru o faţă expresivă a maşinii şi o siluetă care să placă imediat.

Partea şi mai bizară, poate, e că Renault foloseşte din nou gloriosul numele Gordini pentru modelele sale create pentru performanta şi pasiune, dar originalul R8 Gordini nu era un coupe, ci o berlină cu 4 uşi.

Foto: Originalul Renault 8 Gordini

Totuşi, Renault 8 Gordini avea câteva picanterii tehnice — motorul de 95 CP era montat în spate, ca şi la Renault 8 simplu şi la Dacia 1100, care s-a bazat pe modelul francez. Tracţiunea se realiza pe puntea spate iar în 1964, cei 95 CP ai lui Renault 8 Gordini erau suficienţi cât să se spună că maşina era condimentată în performanţă şi că necesitate abilităţi avansate în condus. Aceste abilităţi erau necesare multor modele cu motorul amplasat în spate, însă, or puntea faţă rămâne prea uşoară de multă ori, iar asta tăia din aderenţa ei în multe situaţii solicitante de condus.

Noul model respectă astfel aceleaşi ingrediente de bază — electromotorul va fi amplasat în spate, în apropierea punţii, iar tracţiunea se va realiza pe aceeaşi punte. Datorită bateriei, însă, echilibrarea greutăţii între punţi ar trebui să fie mult mai bună.

Însă ampatamentul mai mic ne sugerează că bateria nu va fi foarte mare şi deci nu foarte grea, ceea ce ar trebui să păstreze greutatea finală în limite atlete. Renault spune că acest design e rezultatul unui concurs intern cu peste 300 de schiţe şi până la urmă aici au triumfat formele şi proporţiile, nu neapărat consideraţiile practice de împărţire ale unor platforme. Dar, la doar 4,12 m lungime, această maşină superbă ar putea ajunge în producţie pe aceeaşi platformă a lui Renault 5, la o adică, folosind aceeaşi baterie şi componente de bază, dar cu ajustarea punţii motrice pe spate şi eventual o suspensie multilink pusă acolo.

Renault nu confirmă deocamdată asemenea detalii, bineînţeles, pentru că tot ce vedem aici e un concept menit să sondeze reacţiile fanilor, dar inginerii şi designerii francezi au fost foarte ambiţioşi, punând chiar şi roţi cu dimensiuni diferite pe cele două punţi, de 20 de ţoli în spate şi 19 ţoli în faţă.

Garda la sol e joasă, luminile faţă au şi cele două lumini suplimentare în stil de raliu — deci toate ingredientele unei maşini savuroase de performanţă sunt aici.

Iar inginerii ne spun că şi electromotorul spate a fost calibrat să corespundă aceleiaşi filosofii şi are 270 CP. Nu ştim cât de repede va prinde prima sută şi nici greutatea exactă, dar totul pare să sugerează cifre impresionante şi multă grijă la kilogramele totale.

Interiorul e la fel de superb ca exteriorul — cu un design aerat, din care lipseşte display-ul enorm multimedia, un detaliu aproape de neimaginat pe maşinile electrice moderne. Dar Renault a făcut un pas curajos, demonstrând că uneori „mai puţin înseamnă mai mult” a o maşină creată cu pasiune.

Câteva mici ecrane sunt încadrate în cadranele de bord, deci informativitatea e asigurată. Dar până şi comenzile maşinii sunt create în forma unor comutatoare mecanice, în stil analog. E o estetică de cafer acer, deci acel curent de maşini şi motociclete pe care pasionaţii le luau uneori pur şi simplu pentru a călători de plăcere spre o cafenea, de dragul drumului şi experienţei.

E un design superb deci, şi pare că a fost unul din acele cazuri când designerii au fost lăsaţi să creeze cu pasiune şi emoţie, fără contabili alături de ei. Şi tocmai asemenea maşini ajung de multe ori cele mai apreciate în istorie. Acum ne rămâne doar să aşteptăm determinarea francezilor de a aduce şi în producţia de serie această creaţie.