Franţa cumpără transformatoare de peste 2 miliarde de euro în plină criză globală a transformatoarelor, doar de la furnizori europeni

În ultimii ani, dar mai ales în acest an, pare că toate crizele posibile s-au suprapus una peste alta pentru a ne face viaţa mai grea, de la crizele de combustibil la cele de securitate, de la cele de costuri şi inflaţie până la cele de apă. Iar o criză globală care e simţită de vreo câţiva ani buni, dar pare să se acutizeze mai mult acum, e cea a transformatoarelor mari de reţea. Cândva, companiile care produceau aceste transformatoare aveau agenţi de vânzări care încercau să convingă operatorii electrici că ar fi nevoie de modernizări ca să-şi vândă produsele. Dar apoi a venit valul de energie regenerabilă şi transformatoarele au devenit cel mai căutat produs, întrucât de ele depindea conectarea noilor parcuri eoliene sau solare şi liniile lor de transmisie la reţea. Ulterior au mai venit şi problemele de securitate care au necesitat înlocuiri de urgenţă de transformatoare. Iar apoi a venit şi avalanşa de centre de date în plină construcţie, aproape fiecare din centrele mari având un propriu sistem energetic comparabil cu cel al unei ţări mici sau chiar medii în unele cazuri. Iar asta înseamnă o cerere imensă de transformatoare. Chiar dacă marile companii tot anunţă în ultimii ani noi fabrici şi noi investiţii în extinderea producţiei, rândurile pentru transformatoare mari sunt uriaşe, iar ţările şi companiile luptă pentru a le obţine. Ei bine, în plină criză globală a transformatoarelor, Franţa a semnat un acord gigantic prin are cumpără transformatoare de 350 milioane de la elveţieni, iar pe lângă asta planul aprobat al Franţei e de a cumpăra transformatoare în sumă totală de peste 2 miliarde de euro de la mai mulţi furnizori, toţi europeni.

Contractul de acum de 350 milioane de euro vizează compania Hitachi Energy, cea care e deţinută de japonezi acum, dar rămâne a fi o companie cu sediul operaţional în Elveţia şi cu fabrici în Elveţia, Europa şi alte regiuni alte lumii, fiind moştenitoarea diviziei ABB responsabilă de transformatoare de cândva. Probabil ABB regretă azi foarte mult că acum mai mulţi ani a decis să separe această divizie şi să o vândă parţial la Hitachi, apoi şi total.

Dar Hitachi Energy e cel mai mare producător de transformatoare de mare putere din lume şi e şi inventatorul multor tehnologii cheie, care fac transformatoare moderne eficiente şi reziliente. Prin urmare, Franţa nu doar că şi-a asigurat o cantitate mare de transformatoare, ci şi le-a asigurat de la cei mai mari şi mai buni.

Franţa a semnat acordul prin operatorul său energetic Enedis, ia cele 350 de milioane de euro includ transformatoare mari şi medii, dar şi echipament aferent suplimentar. Vorbim, deci, şi despre multiple transformatoare de 100 MVA, care pot cântări şi peste 100 tone, dar şi din cele mai mici de 20, 36 şi 40 MVA, pentru linii de 225 kV sau 63 şi 90 kV.

Acordul semnat acum presupune livrări pe durata a mai mulţi ani, iar Franţa şi-a configurat comenzile astfel încât să aibă şi transformatoare de rezervă pentru eventuale înlocuiri necesare, dar şi pentru programe de actualizare a reţelei.

E ceva rar ca o ţară să acţioneze atât de preventiv cu asemenea comenzi mari, însă Franţa îşi rezervă astfel capacităţile de producţie la Hitachi Energy, ştiind că va avea un flux constant de livrări de transformatoare şi va putea decide pe parcurs unde să le poziţioneze cu exactitate.

În schimb, ţara va fi mai ferită de eventuale probleme logistice din cauza lipsei acestor echipamente şi nu va fi nevoită să aştepte ani de zile de la comenzi noi plasate până la livrări. Şi partea foarte curioasă e că Franţa a anunţat deja că numărul total de transformatoare medii şi mari de care are nevoie e de circa 165 pe an, iar asta înseamnă că programul de achiziţii pe următorii ani, cu tot cu transformatoarele mai mici, totalizează peste 2 miliarde de euro şi va fi divizat în comenzi la mai multe companii.

Iar aici ne putem întreba de ce ar avea nevoie Franţa de atât de multe transformatoare pentru ani la rând. Iar răspunsul vine şi din modernizarea reţelei sale electrice, şi din precauţie. Franţa şi-a păstrat energia atomică la un nivel exemplar, dar tot există transformări pin eliminarea unor surse fosile şi integrarea mai multor regenerabile în reţea, plus interconectări regionale.

Pe lângă asta, există programe aprobate de creştere a capacităţii reţelei naţionale, inclusiv datorită mai multor maşini electrice, iar acestea nu se pot realiza fără transformatoare noi. Şi apoi, desigur, şi elementul de securitate joacă un rol, or, o ţară atât de mare are nevoie şi de stocuri proprii în zilele noastre, nu în zadar acum câteva zile scriam despre staţia de transformare din Lituania şi modul în care e ea construită.

Care vor fi celelalte companii care vor primi comenzi similare de transformatoare şi echipamente? Ei bine lista lor e deja clară — JST Transformers din Franţa, Efacec din Portugalia, Siemens Energy din Germania şi Spania, Pauwels din Belgia, Koncar din Croaţia, Kolektor ETRA din Slovenia şi GE Vernova — o companie americană dar cu fabrici în Italia şi Marea Britanie. Prin urmare, Franţa are grijă să-şi plaseze comenzi la toţi marii jucători din industrie pentru a-şi asigura necesarul de transformatoare, însă alege doar companii europene sau cel puţin cu fabrici europene care să producă aceste utilaje.

Este, deci, o acţiune foarte strategică a Franţei, într-o adevărată criză globală de transformatoare. Iar ca să înţelegem cât de mare e febra după ele, acelaşi Hitachi Energy raporta în vară centrele de date din SUA cumpără tot ce se poate din capacităţile de producţie a transformatoarelor la fabricile sale din Europa, ba chiar şi sunt gata să plătească transport aerian foarte scump pentru ele, doar pentru a le avea mai repede. În iunie, spre exemplu, au avut loc livrări cu avionul Antonov An-124. Acest avion a făcut multiple curse din Polonia spre SUA, transportând de fiecare dată câte un transformator de 80 tone la bord. Sunt costuri uriaşe de transport, dar asta arată elocvent cât de căutate sunt acestea şi cât de critic e timpul în livrările lor.