Inginerii care construiesc cel mai mare avion din lume, Radia WindRunner, au dezvăluit noi funcţii de transport agabaritic pe care le poate îndeplini

Când vine vorba de transporturi mari, agabaritice, e impresionant cât de mare e contrastul dintre ceea ce se poate transporta terestru, pe mare sau pe calea aerului, atât în materie de greutate, cât şi de volum. Transporturile terestre camioane şi remorci ajung deja la sute de tone, către 1.000 tone, cele cu platforme modulare SPMT au ajuns şi la peste 14.000 tone, iar la nivel de volum, s-au transportat şi întregi case uriaşe, precum edificiul din Kiruna, Suedia. Transporturile agabaritice maritime au ajuns la peste 35.000 tone, precum operaţiunea între China şi Australia, care combina două structuri cu o masă totală de 70.000 tone, despre care scriam acum 3 luni, cu dimensiuni uriaşe, fiind formate de platforme maritime imense. Dar transporturile pe calea aerului sunt mult mai limitate, atât în volum, cât şi în greutate, cu sarcini care sunt limitate de obicei până la câteva zeci de tone, iar capacităţile record din istorie au ajuns la maxim 253,8 tone, o cifră de avionul Antonov An-224, construit într-un singur exemplar şi distrus în februarie 2022. Ei bine, în zilele noastre are loc construcţia unui nou cel mai mare avion din lume, Radia WindRunner, iar de curând inginerii care construiesc acest avion au dezvăluit noi funcţii de transport agabaritic pe care le poate îndeplini.

Avionul Radia WindRunner a fost conceput cu un scop primar foarte curios — de a putea transporta pale imense pentru turbinele eoliene. Noi am scris despre iniţierea acestui proiect încă în martie 2024 şi spuneam atunci că primul exemplar al avionului ar urma să fie construit abia peste mai mulţi ani.

Fuzelajul avionului a fost conceput pentru a putea adăposti lungimea enormă a palelor de turbine eoliene de până la 105 metri lungime. Fuzelajul are 108 metri lungime, depăşindu-l pe An-224 cu 24 metri. Însă anvergura aripilor e cu 8,4 metri mai mică la WindRunner, măsurând 80 metri. Noul avion va fi şi mai înalt, având 24 metri înălţime, pentru a putea încărca la bord obiecte voluminoase.

Foto: Imagine secţionată cu amplasarea unei pale de elice în noul avion Radia WindRunner

Ca şi în cazul lui An-224, obiectele transportate vor fi încărcate prin partea frontală a avionului care se poate deschide cu totul, oferind un acces simplificat pe plan orizontal.

Noul avion Radia WindRuner e conceput pentru a fi propulsat de 4 motoare şi a fost proiectat să poată decola şi ateriza pe piste de o calitate mediocră, de doar 1.800 metri lungime, pentru a face avionul utilizabil în transporturile către regiuni îndepărtate, acolo unde ar putea avea loc construcţii de parcuri eoliene.

Totuşi, un fapt curios e că sarcina utilă a lui WindRunner e relativă mică în raport cu dimensiunea sa, fiind de 72,5 tone, deci de 3,5 ori mai mică decât avea An-224. Noul cel mai mare avion din lume va fi astfel foarte mare în dimensiuni şi va pune accent pe transporturi agabaritice de mare volum, nu neapărat de cea mai mare greutate.

Ei bine, proiectul avansează între timp către construcţia fabricii şi a primului exemplar, iar inginerii şi-au reconfirmat ţinta de a avea primul avion funcţiona construit în 2030. E curios că în epoca actuală a modelărilor digitale avansate, echipa Radia a decis să sară peste prototipul la scară mică şi să construiască din start primul avion de mărime completă, cu care să facă şi primele zboruri de test şi omologările. Restul simulărilor vor fi făcute doar digital. Au fost aleşi şi foarte mulţi furnizori de componente esenţiale, iar inginerii muncesc de zor la crearea noului cel mai mare avion din lume.

Între timp, însă, s-a schimbat enorm contextul de piaţă mai ales în SUA, unde energia eoliană e mult mai puţin în lista de priorităţi, iar astfel noul avion ar avea mult mai puţin potenţial economic cu specializarea sa iniţială. E curios şi faptul că la 72,5 tone de sarcină utilă, Radia WindRunner ar putea transporta 2-3 pale simultan pentru o singură turbină doar dacă acestea sunt mai mici. Însă la lungimea completă de 100-105 metri, transportul ar conţine o singură pală de turbină din cauza greutăţii acesteia, prin urmare avionul ar trebui să facă 3 curse pentru o singură turbină. Sună ineficient şi scump, însă adevărul e că şi transporturile agabaritice terestre sunt deja foarte scumpe, iar noul avion va putea ajunge în mult mai multe regiuni.

Totuşi, inginerii au decis să extindă arealul de aplicare după ce armata SUA şi-a manifestat iniţial interesul în transporturi cargo de echipament cu acest avion. Iar această funcţie e deja confirmată printr-un acord semnat cu departamentul de apărare.

Spre exemplu, noul avion va putea transporta dintr-o dată 6 elicoptere Chinook, simplificând enorm logistica operaţională actuală a armatei.

Acum, însă, inginerii Radia au anunţat noi funcţii de transport pentru industria aerospaţială. Noul WindRunner va putea transporta rachete întregi sau părţile de booster ale acestora, or chiar platformele lor de lansare.

În prezent, există multe programe spaţiale care presupun cooperări internaţionale, unde diverse componente sunt construite în diferite părţi ale lumii şi sunt apoi transportate şi asamblate. De asemenea, Agenţia Spaţială Europeană face multe dintre lansările sale în Guineea Franceză — un teritoriu al UE din America de Sud, favorabil lansărilor spaţiale, iar asta înseamnă că multe rachete sunt transportate cu navele sau avioanele acolo înainte de lansare. Agenţia foloseşte preponderent avioanele Airbus Beluga ST/XL, care au o sarcină utilă de până la 150 tone, dar pot adăposti volume mai mici.

Foto: Airbus Beluga ST

Inginerii Radia vor, prin urmare, să preia o parte din această nişă de transport foarte preţios, oferind oportunitatea de transporta nu doar module mari, ci şi rachete spaţiale complete, eventual. Iar capacitatea sa de a folosi piste neasfaltate de doar 1.800 metri lungime va servi ca un argument suplimentar preţios în aceste noi roluri. Şi inginerii spun că acum, cu toată această diversitate de rolul pe care le poate îndeplini, avionul va fi mai atractiv pentru un număr mare de industrii, nu doar pentru energia eoliană, iar asta ar trebui să impulsioneze şi mai multă viabilitate proiectului şi va permite eventual avionului să fie construit într-un număr mult mai mare de exemplare.