Şeful Dacia critică dur preţurile la energie în România, anunţând că viitoarele generaţii Duster şi Bigster ar putea să nu mai fie fabricate la Mioveni

Acum o lună şi jumătate, CEO-ul grupului Renault, Francois Provost, a vizitat uzina Dacia din România, criticând puternic costurile mari şi cerând recâştigarea competitivităţii uzinei şi a centrului de inginerie. Spuneam atunci că e neobişnuit ca un şef Renault să petreacă trei zile în teren la o uzină, analizând atât de minuţios şi direct situaţia. Era un semnal clar de alarmă şi un îndemn la acţiune, or, şeful Renault spunea atunci că „operaţiunile Renault din România înfruntă una din cele mai mari provocări din toată istoria lor”. Şi mai spunea că niciun model viitor nu va fi alocat automat, ci doar dacă fabrica va convinge prin costuri şi randament şi a îndemnat statul român să acţioneze pentru a oferi costuri mai competitive la energie, predictibilitate fiscală şi mai multă susţinere logistică. Ei bine, în ultimele luni statul român a fost ocupat cu multe alte situaţii şi mai puţin cu acţiuni concrete care să vizeze o îmbunătăţire viabilă a condiţiilor pentru Dacia sau pentru industrie în general. Iar acum, de la Paris, în cadrul unei mese rotunde cu jurnalişti de business, şeful Dacia România, Mihai Bordeanu, a criticat dur preţurile la energie, declarând că grupul Renault nu se simte tratat în acest moment în România ca un investitor care a pus pe masă 4 miliarde de euro în investiţii totale. Mai mult decât atât, Bordeanu avertizează că viitoarele generaţii Duster şi Bigster ar putea să nu mai fie fabricate la Mioveni, scrie publicaţia Profit.

Şeful Dacia spune cu subiect şi predicat că uzina din Mioveni continuă să piardă competitivitate în primul rând din cauza preţului mare la energie, o componentă care a devenit chiar mai importantă în costul final al unei maşini decât costul salariilor. Acesta a dezvăluit că Dacia plăteşte acum 180 euro / MWh pentru energie la uzina din Mioveni, ceea ce se traduce în 0,18 euro/kWh. Pentru comparaţie, uzinele Renault din Spania beneficiază de un preţ 70-80 euro/MWh, deci 0,07-0,08 euro/kWh.

Prin urmare, componenta energetică are un cost de până la 2,5 ori mai mare în România în comparaţie cu Spania, nemaivorbind de Maroc, ţara care are programe industriale cu condiţii şi mai bune pentru investitorii mari. În România, însă, Bordeanu spune că grupul Renault nu se simte tratat ca un investitor care a pus deja 4 miliarde de euro pe masă şi nimeni nu pare să vrea să reacţioneze în vreun fel la situaţia actuală, care riscă să ducă uzina din Mioveni într-o zonă moartă.

Mihai Bordeanu spune că Dacia a pierdut deja 1.700 de angajaţi de la Mioveni prin programele de concedieri voluntare, iar în anul 2026 scăderea producţiei va fi una de două cifre, deci de peste 10%.

Paradoxul dezvăluit de Bordeanu este că în 7 luni ale anului 2026 Duster şi Bigster au fost produse într-un număr cumulat de exemplare mai mic decât a adunat doar Duster anul trecut. Două modele au cumulat împreună mai puţin decât a făcut-o anul trecut un singur model!

Până de curând uzina Dacia din România lupta să câştige alocări de modele noi, după ce Logan şi Sandero au fost relocate complet în Maroc. Dar rând pe rând, România a pierdut toate alocările de noi modele. Dacia Striker — model care e construit pe platforma lui Bigster şi era raţional să fie construit la aceeaşi fabrică a fost alocat în Bursa, Turcia, iar viitorul Spring va fi produs în Slovenia. Următoarea generaţie de Sandero, care e abia în dezvoltare, are şanse aproape sigure ă rămână produsă exclusiv în Maroc.

Foto: Dacia Striker

„Miza nu mai e obţinerea de modele noi acum, ci păstrarea generaţiilor viitoare ale celor două modele — Duster şi Bigster — la Mioveni”, spune şeful Dacia România. În acest moment nu există o asemenea confirmare, potrivit lui Mihai Bordeanu. Iar noi mai adăugăm că, odată ce fabrica din Turcia are implementată producţia lui Striker, construit pe aceeaşi platformă şi dimensiuni relative, un viitor Bigster sau Duster plasat în producţie acolo ar fi o sarcină mult mai uşoară logistic decât părea anterior.

Mihai Bordeanu spune că problema competitivităţii trebuie rezolvată convingător, cu o curbă clară până la finalul lui 2030, pentru a se putea vorbi de decizii favorabile. Există lucruri pe care fabrica le poate îmbunătăţi pe interior, care ţin de procesele proprii, dar costurile la energie, în cantităţile necesare Dacia, sunt un atribut care trebuie rezolvat de stat, prin acţiuni clare, pentru a păstra producţia Dacia în România. Şi întrucât Dacia e cel mai mare exportator industrial din România, miza e una uriaşă şi ar trebui să determine statul român să acţioneze prompt şi clar.

„Acum nu se întâmplă nimic bun şi nu se va întâmpla nici până la sfârşitul anului în energie, pur şi simplu nu avem nicio viziune la nivel de stat”, spune şeful Dacia. Iar judecând în ansamblu toate ţările în care grupul Renault poate produce Dacia — Maroc, Spania, Slovenia şi Turcia, peste tot condiţiile au devenit mai bune şi mai competitive, în timp ce în România ele s-au înrăutăţit semnificativ. Într-un asemenea context, e greu să justifici o decizie de a produce competitiv modele viitoare în România.

Dacia a început montarea de panouri fotovoltaice la uzină, în încercarea de a acţiona pe cont propriu, accesând un program cu subvenţii parţiale şi proiectând o capacitate ce ar trebui să acopere 8% din consumul uzinei. Însă proiectul nu conţine deocamdată şi stocare.

Bordeanu a amintit de vizita CEO-ului Renault din iulie şi de semnalele lui foarte clare date autorităţilor. Din câte înţelegem, însă, n-a urmat absolut nicio reacţie din partea autorităţilor. În orice ţară s-ar fi reacţionat prompt, cu discuţii şi căutări de soluţii. Însă în România a urmat o lipsă totală de reacţie. Şi tocmai de asta Bordeanu spune că grupul Renault nu se simte tratat ca un investitor care a investit atâta efort şi resurse în România.

Foto: Şeful Renault în vizita din iulie la Mioveni

Trebuie să înţelegem că aceste declaraţii nu sunt nişte zvâcniri emoţionale impulsive ale şefului Dacia. E un al doilea semnal de avertizare publică, dar acum mult mai clar şi mai tranşant, cu cifre comparative şi riscuri expuse clar. E un mesaj care a fost gândit pentru a fi transmis în această formă, cu jurnalişti chemaţi la Paris să li se comunice asta. Însă asemenea mesaje nu vor fi prea multe la număr. Al treilea mesaj ar putea fi unul dat ceva mai târziu, cu o decizie deja luată, după care va fi târziu să se mai reacţioneze.

Uneori, când pleacă un investitor major şi închide fabrici mari în România, i se reproşează că n-a comunicat public problemele cu care se confruntă, că poate se putea găsi o soluţie. Renault face exact asta acum — spune tare şi repetat despre problemele majore pe care le întâmpină şi cere soluţii pentru a putea rămâne în România, muncind competitiv. Dacă aceste soluţii nu vor veni, însă, fabrica de la Mioveni ar putea să rateze următoarele alocări şi după ieşirea din producţie a generaţiilor Duster şi Bigster de azi ar putea rămâne pustie. Atunci, vor exista regrete şi acuzaţii reciproce că nu s-a acţionat. Noi, însă, ne aflăm într-o perioadă în care încă se mai poate acţiona.