Suedezii sunt consternaţi de preţurile exorbitante la electricitate, cu salturi de la o oră la alta, iar proprietarii de maşini electrice sunt printre cei mai afectaţi

Ne-am obişnuit să auzim despre ţările nordice că au preţuri mici la electricitate, datorită hidrocentralelor şi a unor sisteme energetice gândite cu multă rezervă de capacitate. Dar acest fapt e valabil mai ales pentru Norvegia şi mai puţin pentru Suedia, în special în ultimii ani. Iar acum, în septembrie, suedezii se confruntă cu preţuri exorbitante la electricitate, cu salturi de la o oră la alta, care au ajuns de curând până la 0,77 euro/kWh cu toate taxele incluse şi i-au lăsat de-a dreptul consternaţi. Proprietarii de maşini electrice, dar şi cei cu case încălzite cu pompe de căldură, sunt printre cei mai afectaţi, informează publicaţia suedeză Nu.

Preţul de 0,77 euro/kWh se formează dintr-un preţ spot de peste 6 coroane per kWh, la care se mai adaugă TVA-ul şi costurile de transport. Spre exemplu, ieri, 22 septembrie, preţul spot a ajuns la 6,40 coroane, echivalentul a 0,57 euro, iar cu tot cu taxe şi costuri adiţionale preţul pentru consumatorul casnic final a ajuns la 0,77 euro/kWh. Desigur, depinde de contractul casnic pentru fiecare consumator, dar în ultimii ani în Suedia mulţi distribuitori de energie au semnate contracte care transpun aceste costuri pe consumatorul final în orele când piaţa o ia razna, iar contorizarea inteligentă permite facturarea consumului în funcţie de oră şi adunarea acestor cifre în factura finală lunară.

La 0,77 euro/kWh, însă, încărcarea unei maşini electrice chiar şi acasă devine împovărător de scumpă. Dacă estimăm un consum mediu realist de 19 kWh/100 km pentru o maşină electrică de talie medie, asta înseamnă 14,63 euro/100 km în costuri, iar dacă mai adăugăm şi pierderile din reţea la încărcare ajungem la 15-16 euro/100 km. Iar o încărcare cu 40 kWh a maşinii electrice, spre exemplu, va adăuga 30,8 euro în factură. În decursul unei luni, acest costuri se vor face simţite şi mai mult.

Problema e că astfel se subţiază foarte mult avantajul de a mai conduce o maşină electrică. Or, dacă până acum adeseori încărcarea la staţiile publice fast charge era mai scumpă decât alimentarea cu carburant, acum şi încărcarea de acasă se apropie în costuri de alimentării cu carburant. Şi asta chiar se întâmplă chiar şi acum, în condiţiile crizei costurilor la carburanţi.

Suedia şi-a ajustat de mai multe ori în acest an cota accizelor şi taxelor din carburanţi, astfel că acum aceşti carburanţi sunt printre cei mai ieftini din Europa — aproximativ 1,54 euro/litru pentru benzină 95 şi 1,98 euro/litru pentru motorină. Astfel, o maşină pe benzină care consumă în mediu 8,5 litri/100 km va genera costuri de 13,09 euro/10 km, iar una diesel care consumă 6,5 litri/100 km în mediu va genera costuri de 12,87 euro/100 km. Prin urmare, s-a ajuns la un paradox în care până şi încărcarea acasă a unei maşini electrice în orele de vârf a mai scumpă decât alimentarea cu carburanţi a uneia cu combustie. Dacă analizăm preţul mediu, maşinile electrice sunt încă în avantaj, dar şi aceste salturi de preţ temporare i-au lăsat stupefiaţi pe suedezi.

Problema şi mai mare vine la încălzirea locuinţelor cu pompe de căldură. Suedezii spun în ţara lor apartamentele au consum evident mai mic, dar casele de suprafaţă medie, cu o familie de mărime medie în ele, ajung să consume 20.000 kWh pe an în electricitate pentru pompe de căldură plus toată electricitatea uzuală din gospodărie, ceea ce înseamnă un consum lunar de vreo 1.700 kWh pe timp de toamnă, sub 1.000 kWh pe timp de vară şi peste 2.000 kWh lunar pe timp de iarnă. La 1.700 kWh şi un cost de 0,77 euro, costul teoretic ar putea ajunge la 1.309 euro lunar.

Desigur, în mod practic preţul mediu la nivelul unei luni e mai mic, dar deja iarna trecută existat suedezi care se plângeau pe costuri de 800-900 euro lunar la electricitate, cu pompe de căldură la casele lor. Iar în situaţia din acest an, acest costuri au toate şansele să treacă de 1.000 euro lunar. Iar dacă mai punem şi maşina electrică la socoteală, cu un parcurs de vreo 1.500 km lunar, se mai adaugă vreo 200-225 euro în costuri.

Totuşi, vârfurile de preţ atinse acum merită explicate într-un context mai larg. În primul rând, trebuie să spunem că de curând au existat şi două zile când au fost vânturi atât de puternice în Marea Baltică şi Marea Nordului, încât turbinele eoliene au produs cantităţi enorme de electricitate pentru toate ţările din regiune, iar electricitatea a fost aproape gratuită, datorită supraproducţiei.

Însă imediat după asta, s-au instaurat câteva zile de lipsă absolută de vânt în mările din jur şi sistemele energetice au ajuns la un deficit major de energie. La asta s-au mai suprapus şi câţiva factori sezonieri şi internaţionali — septembrie e adeseori o lună de mentenanţă la centralele nucleare, iar în Suedia acum sunt oprite 3 din cele 6 reactoare nucleare, ele urmând să fie reconectate la reţea la sfârşit de octombrie şi în noiembrie. Iar lipsa lor a scos din reţea 3,32 GW de producţie nucleară stabilă. Respectiv, când lipseşte această sursă, iar pe deasupra şi vântul nu bate deloc, se atestă o perioadă de lipsă acută de energie.

Hidrocentrale, atât din Suedia, cât şi din Norvegia, au nivelurile de acumulare sub cele normale, mai ales în sudul ţării, ca efect al secetei care s-a făcut simţită aproape toată Europa. Astfel, producţia lor poate încă decurge în mod sigur, dar ele sunt ajustate mult mai cu prudenţă pentru menţinerea nivelurilor de apă pentru perioadele viitoare. Iar în cazul Suediei, mai există şi o problemă de transport a electricităţii din nordul mai abundent în producţie spre sudul mai consumator de energie. Capacităţile de transport sunt mai limitate, iar acum una din liniile importante e în reparaţii, ceea ce limitează şi mai mult cantitatea de energie ce poate fi transportată din nord în sud, iar astfel sudul e nevoit să cumpere adeseori energia de pe pieţele internaţionale, de la ţările din jur. Şi cum Danemarca, Olanda şi Germania mizează în mod similar, sau poate chiar mai mare pe energia eoliană, şi ele sunt afectate de acelaşi fenomen în asemenea perioade, iar preţul spot urcă la valori imense, care face ca şi consumatorii să aibă asemenea preţuri record.

De asemenea, chiar şi ţările care folosesc centrale termice cu gaz suferă acum din cauza preţului mare la gaz. Deci, nici electricitatea produsă la centralele de gaz nu e neapărat ieftină şi nu ajută prea mult la atenuarea acestor efecte.

Iar toate astea ar trebui cu siguranţă să ne dea de gândit tuturor ca o situaţie de ansamblu, întrebându-ne ce facem bine şi unde greşim ca şi continent, dacă ajungem în asemenea situaţii. Am avea nevoie pur şi simplu de mai multe soluţii de stocare, sub forma unor centrale de baterii sau hidrocentrale prin pompaj, sau e ceva mai mult de atât şi ar trebui să ne gândim la echilibrarea şi diversificarea surselor de energie. În tot acest context, însă, energia nucleară pare cea mai rezilientă în a oferi cantităţi stabile de electricitate în reţea, la un cost predictibil, fără fluctuaţii majore.

Deci, poate aici ar fi secretul unei siguranţe energetice europene? Or, după ce Germania şi-a oprit toate reactoarele nucleare, efectul s-a văzut imediat în volatilitatea preţurilor. Germania e o ţară mare, iar în asemenea momente de lipsă de vânt, solicitările ei energetice pun presiune mare pe piaţa europeană, iar salturile de preţ sunt mai mari. În anii 1950 şi 1960, oamenii de ştiinţă erau convinşi că până în anii 1980-2000, vom ajunge cu toţii să avem energie asigurată din belşug aproape exclusiv datorită centralelor nucleare, întrucât randamentul acestui tip de energie era în mod raţional superior oricărei alternative. Însă pe parcurs ceva s-a schimbat în lista noastră de priorităţi şi consideraţii ca omenire şi am ajuns să nu mai gândim macro, ci adeseori prea micro, aventurându-ne spre soluţii care funcţionează bine în sistem cu altele, dar sunt prea riscante când devin dominante. Şi cumva am ales să nu prea observăm aceste riscuri. Iar acum efectele se văd în facturi şi în lipsa de competitivitate a industriei europene din cauza acestor costuri împovărătoare.