Toyota a anunţat că-şi doreşte 400.000 de roboţi în fabricile sale şi ale furnizorilor, care vor prelua experienţa muncitorilor Takumi şi vor munci alături de oameni

Roboţii umanoizi nu mai sunt un domeniu science-fiction, ci o realitate care se face tot mai simţită în lumea noastră, iar fabricile auto sunt printre primele pretendente la marea schimbare adusă de aceştia. Acum câteva luni, scriam despre fabricile Hyundai din Coreea de Sud şi despre greva angajaţilor de acolo, care au reacţionat astfel la aducerea roboţilor umanoizi de la Boston Dynamics în fabrici, plângându-se că aceştia le vor lua orele suplimentare şi sporurile pe care le au. BMW, Mercedes şi alţi producători europeni testează roboţi, iar în China aceştia muncesc deja în mai mult fabrici, iar săptămâna trecută scriam că Ubtech a lansat în China o fabrică de roboţi umanoizi produşi la scară mare, cu un robot la fiecare 10 minute şi alţi roboţi care muncesc la producţia lor. Ei bine, paradoxul e că japonezii au cam lipsit din tot acest peisaj până acum, deşi producătorii auto japonezi au fost mult timp printre cei mai inovativi în robotică. Acum, Toyota a anunţat o schimbare majoră de paradigmă, declarând că-şi doreşte 400.000 de roboţi în fabricile sale şi ale furnizorilor, care vor prelua experienţa muncitorilor Takumi şi vor munci alături de oameni.

E o schimbare atât de majoră, încât merită tratată pas cu pas. În primul rând, probabil mulţi dintre noi ne putem aminti că Toyota şi Honda aveau roboţei avansaţi pe care-i tot aduceau la expoziţii încă acum 10 ani sau 20 de ani, ba chiar şi prin anii 1990. Era parte din imaginea lor şi din demonstraţia avansul tehnologic şi predilecţia spre electronică a Japoniei. Doar că anii au trecut, iar roboţii producătorilor japonezi n-au mai ajuns la o aplicare industrială largă, ci au rămas doar mostre demonstrative, integraţi pe alocuri în unele proiecte pilot, dar nimic mai mult de atât.

Foto: Roboţi Toyota, inclusiv unul care cântă la trompetă, la o prezentare din anul 2005

În acelaşi timp, o mare parte din avansul Toyota sau Honda la nivel mondial prin anii 1980 şi 1990 s-a datorat roboticii industriale — aceşti producători niponi fiind în acele vremuri cei care remodelau în permanenţă procesul de fabricare a maşinilor printr-un grad tot mai mare de automatizare a liniei de producţie cu ajutorul roboţilor industriali. Nu erau roboţi umanoizi, ci doar acele braţe clasice industriale care pot executa operaţiuni pe linia de asamblare, dar Toyota şi Honda au fost printre pionerii înlocuirii multor procese făcute manual în Europa sau SUA cu roboţii industriali şi aşa au obţinut competitivitate economică şi calitate invariabilă a asamblării, tradusă apoi în precizie şi fiabilitate pe maşinile asamblate.

Ei bine, acum Toyota simte că ratează o mare transformare tehnologică în industria auto, chiar dacă are toate tehnologiile pentru a nu o rata. Şi tocmai de asta Toyota a luat o decizie majoră, anunţată de curând de Hiroki Nakajia, director tehnic la Toyota, prin care îşi doreşte 400.000 de roboţi noi, moderni, care să muncească în fabricile sale la nivel mondial, dar şi în fabricile furnizorilor săi. Cifra e uriaşă şi ne poate duce cu gândul că Toyota va ajunge să-şi concedieze toţi angajaţii, or, acum Toyota are aproximativ 390.000 angajaţi la nivel mondial, iar 400.000 roboţi i-ar putea înlocui. Doar că planurile niponilor sunt mult mai complexe de atât.

În primul rând, nu toţi cei 400.000 de roboţi vor fi localizaţi în fabricile Toyota — doar 150.000 dintre ei vor fi la Toyota şi alţi 250.000 în fabricile furnizorilor. În al doilea rând, nu toţi roboţii vor fi umanoizi, în cifră fiind incluşi şi roboţii industriali clasici sub forma unor braţe mecanice mare, care îndeplinesc operaţiuni fixe pe linia sa asamblare. Toyota spune că-şi va moderniza şi aceşti roboţi, dându-le abilităţi avansate şi integrându-i mai bine în nou ecosistem.

Dar dincolo de roboţii clasici, vor exista şi roboţi umanoizi, care vor ajunge să fie integraţi pentru prima dată în fabricile Toyota. Mai mult ca atât, Toyota a ales deja şi un model pe baza căruia va avea loc această transformare — robotul ELEY, pe care l-a dezvăluit în ultima sa ipostază în martie 2026.

Denumirea ELEY vine de la „Embodied Learning robot for Enhanced Yield”, deci un robot capabil să înveţe pentru a putea deveni mult mai util în sarcini mult mai variate. La nivel mecanic, robotul a făcut uz de toată experienţa de decenii a celor de la Toyota, la dezvoltarea lui participând ingineri cu experienţă. Pe lângă asta motricitatea lui a fost dezvoltată în ultimii ani pentru a fi mult ai reacţionară faţă de interacţiunile pe care le are, simţind când e nevoie să depună mai multă forţă de apăsare în degete, spre exemplu, şi când e nevoie să renunţe la apăsări dacă simte rezistenţă tactilă. Iar pe partea de procesare, robotul a fost dotat cu inteligenţă artificială care poate fi în permanenţă actualizată în versiuni noi mai performante, iar astfel el poate învăţa practic orice sarcini noi, inclusiv urmărind oamenii şi executând operaţiuni în urma lor.

Robotul Eley are o înălţime variabilă, între 939 mm şi 1.619 mm, cântărind 50 kg şi ocupând o amprentă de suprafaţă de 45x48 cm. Inginerii Toyota au ales intenţionat să nu-l echipeze cu picioare şi să nu-i confere mişcare bipedă, întrucât ei consideră că mersul biped pentru roboţii ce muncesc exclusiv în fabricile auto, cu podele plane, reprezintă o soluţie foarte complicată la o problemă care nu există şi e mult mai practică amplasarea roboţilor pe baze plate, cu roţi, care să le asigure mobilitatea pe orizontală, iar motricitatea sofisticată e concentrată la nivelul braţelor, toracelui şi a capului.

Pe partea mecanică, robotul Toyota nu e neapărat superior faţă de roboţii chinezi sau americani, mai preţioasă fiind abordarea sa practică şi integrarea în procesul de producţie. Cel mai valoros atribut al robotului Eley, însă, e învăţarea sarcinilor. Spre exemplu, împăturirea unui tricou a fost învăţată în 1.500 de acţiuni repetitive cu urmărirea oamenilor şi analiza propriei execuţii. Iar această operaţiune este pentru un robot mai complicată decât o caroserie cu geometrie fixă a unei maşini. Toyota, însă, îşi doreşte ca noii săi roboţi să înveţe meseria muncitorilor Takumi, pentru a digitaliza experienţa uriaşă pe care o au cei mai experimentaţi maeştri ai săi, greu de transmis din generaţie în generaţie.

În fabricile din Japonia, muncitorii Takumi sunt cei care au o experienţă atât de mare şi au ajuns să facă atât de bine un lucru, încât unui grup mic li se încredinţează efectuarea unor sarcini cruciale pentru un întreg model. Spre exemplu, la renumitul Nissan GT-R, de-a lungul a 18 ani de producţie a acestuia au existat doar 9 muncitori Takumi, care au asamblat manual toate cele 48.000 motoare V6 twin-turbo VR38DETT puse pe această maşină. Nouă oameni, timp de 18 ani, şi-au transpus perfecţiunea măiestriei lor pe motoarele geniale ale lui GT-R.

Foto: Patru din cei 9 Takumi care au muncit la motorul lui Nissan GT-R

Şi Toyota are asemenea muncitori Takumi pentru diverse arii de muncă şi diverse modele, iar noii roboţi Eley vor veni să le „fure” meseria acestor maeştri Takumi, învăţând-o şi digitalizând ceea ce învaţă, pentru ca sute sau mii de alţi roboţi din fabricile Toyota să o ştie instantaneu. Pentru acei muncitori Takumi, va fi probabil o experienţă tristă, în care ei îşi transmit iscusinţa nu unei generaţii următoare de ingineri, ci unor roboţi, care vor face ca să nu prea mai fie nevoie de alte generaţii viitoare de ingineri şi muncitori Takumi.

Toyota, însă, îşi doreşte să ajungă la un grad superior de automatizare datorită acestei schimbări majore, iar furnizorii săi vor trebui să facă acelaşi lucru, fiind conectaţi digital într-un ecosistem comun. Şefii Toyota spune că robotul Eley mai trebuie perfecţionat pentru a demonstra funcţionare ireproşabilă în toate ipostazele dorită, dar pentru acest program major de reutilare a fabricilor, Toyota anunţă că va investi câte 6,42 miliarde de dolari anual, o cifră uriaşă care depăşeşte profitul multor altor companii din lumea auto. Toyota pune, deci, o miză uriaşă în această schimbare de paradigmă, sperând că asta o va distinge şi-i va fortifica rezilienţa şi competitivitatea în viitor.