Un austriac şi-a lăsat maşina electrică la încărcat la aeroportul din Graz timp de două zile şi a primit o factură de 2.000 euro

Încărcarea maşinilor electrice poate fi o mare bătaie de cap din prisma diverselor reţele de staţii, înregistrări şi creări de conturi pentru acestea, fiecare din ele având termeni şi condiţii diferite pe care aproape nimeni n-are timp să le citească. Însă un austriac a avut parte de curând de o experienţă dusă la extrem, după ce şi-a lăsat maşina electrică la încărcat timp de două zile, iar după asta a primit o factură de 2.000 euro, scrie publicaţia austriacă MeinBezirk. Deci, în acest caz nu e vorba de vreo neglijenţă crasă a proprietarului, care şi-ar fi lăsat maşina cu săptămânile la aceeaşi staţie, ci e o situaţie rezultată din lipsa de atenţie pentru detalii minore, astfel încât oricine ar putea ajunge într-un deznodământ similar.

Austriacul avea o călătorie de afaceri de doar două zile şi trebuia să zboare de la aeroportul din Graz. El şi-a luat maşina electrică spre aeroport şi a planificat să o lase acolo la încărcare într-unul din multiplele locuri cu staţii lente, mai ales că aeroportul încuraja o asemenea uzanţă pentru proprietarii de maşini electrice, promovând mesajul că aceştia nu vor fi taxaţi la timpul de staţionare, ci doar pentru electricitatea de facto consumată.

Cu un accent atât de mare pe un asemenea serviciu, e firesc că austriacul a vrut să-şi parcheze maşina electrică, pentru a lua cu bateria plină când revine din călătorie. Doar că la sfârşitul lunii august a primit factura lunară pentru încărcările maşinii sale electrice, care includea şi o sumă de 2.000 euro pentru cele două zile cât ea a stat conectată la parcarea aeroportului.

Austriacul s-a plâns aeroportului, cerând explicaţii, iar istoria sa a ajuns şi în presă. Aeroportul i-a spus că nu poate face nimic în această situaţie, iar publicaţia austriacă a cerut mai multe explicaţii despre cum s-a putut ajunge într-o asemenea situaţie.

În parcările aeroportului există doi furnizori de servicii de încărcare a maşinilor electrice — Moon şi Apcoa — cu multe staţii montate în acele parcări. Ambele reţele nu aplică vreo taxă de timp, una din ele specificând că lipsa unei taxe e valabilă pentru primele 48 de ore, iar după asta se aplică 17,28 euro pe zi, pe lângă electricitatea consumată.

Austriacul n-a depăşit 48 de ore, şi chiar dacă ar fi făcut-o, niciuna din cele două reţele n-are un asemenea tarif încât să-l factureze cu 2.000 euro pe două zile. Deci, cum a fost posibilă această situaţie?

Explicaţia e în cardul de autorizare pe care l-a folosit austriacul. El avea un card universal, furnizat de o companie terţă, de tipul celor care îţi facilitează încărcările la mai multe reţele de staţii şi te poţi autoriza rapid apropiindu-l de staţie şi încărcând imediat, la sfârşitul lunii primeşti factura cu descifrări. Multe din aceste carduri vin cu beneficiul unui tarif fix la nivel de ţară — spre exemplu ai 40 cenţi per kWh şi indiferent dacă staţia afişează 59 cenţi/kWh, vei plăti tariful fix agreat cu furnizorul de card, întrucât acel furnizor are contracte directe cu operatorii de staţii şi-şi negociază condiţiile pentru a rămâne profitabil, taxându-l pe clientul final cu suma fixă agreată.

Ei bine, acest tarif fix poate avea şi un rol în defavoarea clientului final — dacă staţia are un preţ mai mic sau asemenea condiţii de taxare inexistentă în funcţie de timp, ci doar pentru electricitatea consumată, operatorul acelui card va factura clientul final conform aceloraşi preţuri fixe agreate. Iar în cazul contractului pe care îl avea austriacul, emitentul cardului său avea un tarif de 1.000 euro pe zi pentru lăsarea maşinii conectate prea mult timp la staţie. Respectiv, compania care l-a taxat 2.000 euro pentru încărcarea maşinii sale e cea emitentă a cardului său universal, nu aeroportul şi nu operatorul local al staţiilor de la aeroport.

Imagine simbol

Cei de la aeroport i-au spus austriacului că dacă plătea direct operatorului staţiei, prin scanarea unui cod QR sau autorizarea unui card, atunci ar fi beneficiat de tariful anunţat, plătind doar electricitatea timp de 48 de ore şi nimic pentru staţionare.

Proprietarul austriac de maşină electrică e consternat de această situaţie, declarând că în graba lor de a reuşi la avion, puţini sunt cei care ar citi condiţiile detaliate şi ar realiza că e nevoie de o plată directă separată, fără a folosi cardul lor universal cu care sunt obişnuiţi. Dar, întrucât nu aeroportul sau operatorul local a încasat banii de la el, nimeni nu acolo nu-l poate ajuta.

Austriacul a încercat să negociere a renunţare din bunăvoinţă la această factură cu emitentul cardului său. Deocamdată acesta poată discuţii şi negocieri cu compania şi speră că factura de 2.000 euro îi va fi anulată, trebuind să plătească doar electricitatea consumată de facto. Dar toată situaţia arată că până şi-n zilele noastre, cu infrastructură dezvoltată şi aparent adaptată necesităţilor, se pot întâmpla asemenea capcane despre care proprietarii de maşini n-au cum să-şi dea seama prea uşor. Prin urmare, atunci când există nesiguranţă faţă de condiţiile aplicate, ar fi necesară mai multă prudenţă şi atenţie la înţelegerea acestor condiţii.