Un dirijabil cu servere şi antene celulare la bord a făcut un zbor de 30.000 km deasupra unei părţi a planetei, cu aproape zero consum de energie pentru propulsie

Dirijabilele par o formă de transport a trecutului, un capitol încheiat al istoriei în raport cu care puţini văd de ce ar merita vreodată redeschis. Erau lente, greu controlabile şi lăsau impresia că într-o situaţie critică prea puţine mai pot fi controlate de cei care le conduc. Totuşi, în ultimii ani inginerii din diverse părţi ale lumii sunt fascinaţi de proprietăţile fizice date uitării ale acestui tip de transport şi mai multe echipe construiesc proiecte curioase, unde dirijabilele au cele mai diverse şi neaşteptate roluri moderne. Ei bine, de curând un dirijabil abreviat drept HAPS şi construit de compania americană Sceye, a făcut un zbor de 30.000 km deasupra unei părţi a planetei, fiind echipat cu servere şi antene celulare la bord şi având aproape zero consum de energie pentru propulsie.

Şi când menţionăm că mai multe echipe din lume dezvoltă dirijabile cu scopuri curioase, ne referim, spre exemplu, la dirijabilul Solar Airship One, construit de francezi, misiunea căruia va fi să facă primul zbor în jurul lumii fără escală şi fără a consuma măcar o picătură de carburant. Deci, pe partea de propulsie filosofia dirijabilului francez e foarte similară cu cea despre care vorbim azi, doar că despre acesta nu se aud veşti noi de ceva timp bun, deşi călătoria trebuia să aibă loc în 2026.

Foto: Dirijabilul Solar Airship One

Alte exemple sunt dirijabilul Pathfinder 1, propulsat de 12 electromotoare, creat pentru transporturi cargo, sau dirijabilul chinezesc AS700, cu motoare cu combustie, gândit pentru transporturi de pasageri, dar mai mult cu rol experimental. În fine, în 2025 scriam şi despre un dirijabil construit de canadieni şi finlandezi, care va avea rol de transporturi cargo până la 60 de tone, depăşind elicopterele în această capacitate.

Foto: Dirijabilul cargo, construit de canadieni şi finlandezi, capabil să ridice 60 tone

Câteva din acestea folosesc heliul într-o măsură mai mare sau mai mică, într-un volum unitar sau compartimentat, şi tot heliul e folosit şi de dirijabilul despre care vorbim azi. Avantajul heliului este enorm la dirijabile, întrucât e mai uşor decât aerul, iar asta îl face să aibă portanţă în mod pasiv, fără să fie nevoie de un element de propulsie pentru a menţine altitudinea. Mai exact, un volum de 1 m3 de heliu e cu 1,04 kg mai uşor decât aerul la 20°C, iar la 0°C diferenţa devine 1,11 kg. Asta înseamnă că un dirijabil cu un volum de 60.000 metri cubi, spre exemplu, are un potenţial de sarcină de 62,4 tone la 20°C. În acest 62,4 tone trebuie să se includă şi masa construcţiei proprii, şi cea a sarcinii utile.

Astfel, dirijabilul despre care vorbim azi e conceput să-şi poată menţine altitudinea pasiv datorită acestui efectiv fizic, iar pentru propulsie pe linie orizontală, el foloseşte în mare parte forţa vântului şi a curenţilor de aer prielnici, având mici elemente de direcţionale, iar rezistenţa aerodinamică e minimă, datorită altitudinii stratosferice pe care o are, de 20 km.

Are şi electromotoare de propulsie, dar şi baterii la bord, iar în pe partea superioară are panouri fotovoltaice. Bateriile sunt inovative, cu Li-S, care au o densitate admirabilă de 425 Wh/kg.

Energia produsă e preponderent folosită pentru a alimenta serverele de la bord şi bateriile având rolul de asigura 24 ore de funcţionare, dar periodic şi electromotoarele sunt incluse pentru mici corecţii de curs. Per total, însă, aceste mici impulsuri reprezintă un consum infim, iar dirijabilul consumă aproape zero energie pentru zborul său, fiind capabil să se afle într-un zbor continuu de minim 4 luni în perioada de vară.

Şi exact asta a făcut în zborul recent de 30.000 km. În acest zbor, dirijabilul a pornit de la 9 august 2026 din statul american New Mexico şi s-a îndreptat spre Japonia, zburând deasupra uscatului şi apoi a Oceanului Pacific. În Japonia, dirijabilul şi-a executat misiunile tehnice fără a ateriza, iar ulterior s-a îndreptat din nou spre New Mexico, unde a ajuns la 4 septembrie 2026, la aproape o lună distanţă de la start.

Dirijabilul e unul autonom, fără echipaj la bord, fiind monitorizat şi dirijat de la sol. Rolul lui funcţional este, aşadar, de a avea servere pentru un centru de date la bord, deci literalmente un „cloud” în toată legea.

Pe lângă asta, rolul şi mai esenţial este cel de comunicaţii cu telefoanele mobile, dirijabilul servind ca un dispozitiv intermediar între un turn celular şi un satelit. Poziţional a 18-20 km altitudine, un asemenea dirijabil are o rază de acţiune echivalentă cu cea a 500 turnuri terestre. Însă dirijabilul e poziţionat mult mai aproape de pământ decât un satelit, care e la minim 100 km atitudine, iar astfel latenţa comunicării scade enorm. Inginerii au măsurat acum doar 68 latenţă dus-întors pentru procesările cloud prin internet.

Când a ajuns în Japonia şi a operat deasupra acestei ţări, dirijabilul şi antenele sale s-au conectat la reţeaua celulară a operatorului SoftBank, funcţionând ca un turn imens în locul celor terestre, cu un centru de date asociat.

Astfel, testul a fost un succes, iar inginerii care au muncit la crearea acestui dirijabil îl compară cu succesul dirijabilului Norge din anul 1926, care a efectuat primul zbor peste Antarctica şi Polul Nord acum exact 100 de an. Pe atunci, Polul Nord era încă un teritoriul necucerit, unde nu ajunsese niciun călător, iar dirijabilul a putut face prima traversare şi explorare de sus a regiunii.

Foto: Dirijabilul Norge de acum 100 ani

Acum, inginerii spun că noul dirijabil are şanse de a asigura un salt tehnologic imens în comunicaţiile globale, oferind platforma de a dezvolta multe din dezideratele moderne, precum internetul omniprezent şi centrele de date în spaţiu la un cost mult mai mic decât construcţia şi lansarea de sateliţi sau lansarea a unor nave spaţiale care să îndeplinească aceeaşi misiune. Şi întrucât dirijabilul poate comunica direct şi cu drone sau roiuri de drone de la sol, implicaţiile lui sunt cu adevărat foarte diverse, cu mare cerere în zilele noastre.