Un suedez se plânge că a transportat maşina sa mai puţin de 10 km cu un camion de asistenţă şi a primit o factură exorbitantă

În multe ţări europene serviciile de asistenţă rutieră pot fi foarte scumpe, tocmai de asta majoritatea şoferilor îşi perfectează asigurări sau abonamente la cluburi auto care includ asemenea situaţii şi atunci nu mai e nevoie să scoată bani direct din buzunar. Iar în lipsa unei asigurări, situaţiile de acest tip se pot solda cu facturi exorbitante mai ales dacă cel care apelează la aceste servicii nu e foarte atent la detalii. Un suedez se plânge că de curând a apelat la un camion de asistenţă rutieră, pentru a-şi transporta maşina pe o distanţă mai mică de 10 km, iar după asta a primit o factură exorbitantă, scrie publicaţia suedeză ViBilagare.

Suma din factură a fost de 15.936 coroane suedeze, echivalentul a 1.413,57 euro la cursul actual. El a rămas oripilat să descopere că şoferul camionului l-a factura pentru o distanţă de 300 km de condus, la un cost per km mai mare decât de obicei. Din acest motiv, proprietarul maşinii a depus o contestaţie la protecţia consumatorului.

Imagini simbol

Suedezul se afla cu maşina sa în munţii Idre, o destinaţie de odihnă populară printre suedezi. Maşina avea probleme tehnice, dar nu era imobilizată în drum, ci era parcată la un loc sigur. Totuşi, el a decis să cheme camionul de asistenţă rutieră pentru a-şi transporta maşina la doar 10 km distanţă la un service din apropiere.

Solicitarea a fost făcută într-o seară de week-end, iar camionul chemat a fost de la o companie din oraşul Mora, aflat la 150 km depărtare. Camionul a venit până la faţa locului, a ridicat maşina pe platformă şi a tractat-o până la destinaţie, după care a plecat. Fiind vorba de doar 10 km, intervenţia propriu-zisă a fost scurtă.

Dar compania i-a expediat apoi o factură proprietarului, care conţinea o distanţă de condus a camionului de 300 km, adică inclusiv distanţa necesară pentru a ajunge de la sediul companiei la locul intervenţiei şi înapoi. Circa 10.200 coroane constituiau această taxă, iar restul constituiau taxe şi fixe şi adaosul pentru intervenţia într-o noapte de week-end.

Proprietarul consideră că preţul e nejustificat şi a cerut recalcularea facturii, plângându-se la protecţia consumatorului (ARN). Dar cei de la ARN au constatat că proprietarul şi şoferul n-au agreat un preţ fix înainte de a accepta serviciul, şi s-au bazat pe ideea că vor fi incluse costurile efective.

Protecţia consumatorului a luat de această dată partea prestatorului de servicii, nu a consumatorului, considerând că proprietarul maşinii trebuia să ştie că dacă apelează la un serviciu de asistenţă rutieră într-o noapte de week-end într-o regiune izolată, iar camionul vine de la 150 km distanţă pentru el, e imposibil să i se factureze doar cei 10 km de transportare a maşinii. Proprietarul a fost informat din start de unde vine camionul, de la ce distanţă şi cât va dura procesul.

Dacă ar fi vrut să economisească bani, putea aştepta până într-o zi obişnuită de muncă, când nu i s-ar fi aplicat coeficienţi de spor şi poate găsea şi camioane din apropiere. Iar întrucât nu a acţionat din urgenţă, blocat undeva în drum, ci din dorinţa proprie de a-şi duce maşina la service când i-a fost comod lui, acesta trebuie să suporte şi preţul aferent serviciului primit.

Aşadar, verdictul de la protecţia consumatorului e unul în care pretenţia consumatorului n-a fost satisfăcută şi acum el trebuie să plătească factura pe care o declara exorbitantă. Este, deci o lecţie de a analiza cât de urgentă e o situaţie şi de a avea totuşi asigurări sau abonamente care acoperă asemenea intervenţii.