(VIDEO) Un japonez din generaţia Z a descoperit fascinaţia de a călători la distanţe mari cu un simplu Subaru prin Japonia

Pentru cei care au astăzi 40 de ani, 50 sau chiar mai mult, senzaţia de a deţine şi exploata o maşină proprie merge adeseori mult mai departe decât o soluţie de mobilitate cotidiană, care să te ducă la muncă şi acasă. Se trage poate şi din statutul deficitar şi elitist pe care-l aveau maşinile acum 30-40 de ani prin părţile noastre. Iar asta face ca şi mulţi oameni mai tineri de prin părţile noastre să aibă încă această reminiscenţă a unui ataşament personal faţă de maşini. Totuşi, există multe alte ţări unde există un fenomen tot mai prezent al unei generaţii mai tinere, generaţia Z, în care reprezentanţii ei nu mai simt o fascinaţie pentru maşini, mulţi din ei nu-şi mai fac permise de condus şi nu mai tind să-şi cumpere maşini. Iar multe din plăcerile deţinerii unei maşini rămân negustate şi necunoscute, precum libertatea de a urca în ea şi a o porni oriunde te duc ochii, pur şi simplu spontan, în libertate absolută. Ei bine, de curând un japonez din generaţia Z, pe nume Keo Tsang, a descoperit fascinaţia de a călători la distanţe mari cu un simplu Subaru prin Japonia.

El spune că şi-a cumpărat prima sa maşină mai mult de 6 luni în urmă — un Subaru Impreza la mâna a doua, în caroserie hatchback. Şi de atunci, întrucât e un Subaru, a tot fost la service-uri cu ea pentru a o aduce într-o condiţie bună.

În fiecare zi merge cu ea la birou, la muncă, descoperind iniţial ce înseamnă ritmul de viaţă cu o maşină care să te transporte la muncă, nu metroul sau autobuzul. Spune că n-are nicio pretenţie faţă de maşină în acest ritm cotidian, ea îndeplinindu-şi de minune funcţia, dar Keo şi-a dat seama că n-a fost nicăieri mai departe cu ea, în vreo călătorie.

Cele mai lungi călătorii au fost spre Yokohama, dar acolo se află service-ul unde acest Subaru merge mai des, deci nu e tocmai o călătorie de plăcere. Maşina are deja 175.000 km parcurşi pe odometru, iar Keo spune că îl măcina tot mai mult ideea de încerca prima sa călătorie mai lungă cu maşina prin Japonia.

A trecut mult timp până a hotărât să o facă, şi-a luat prietena cu el şi a decis să meargă spre Hokkaido, insula nordică din Japonia. Pentru a ajunge acolo a trebuit să ia şi un feribot timp de 4 ore, după ce a condus în prima zi 9 ore din oraşul său până la feribot.

Mai departe, Keo şi prietena sa au început a descoperi ce înseamnă să călătoreşti negrăbit cu maşina, fără un program strict, cu libertatea de a opri oricând pentru un prânz cu sushi sau pentru a admira o privelişte. Pentru mulţi dintre noi aceste lucruri vor suna ca ceva absolut firesc, dar e curios să vedem un pic lumea din perspectiva generaţiei gen Z din asemenea ţări, care n-a fost mult timp atrasă e asemenea activităţi şi acum le descoperă pentru prima dată, la vreo 25-27 de ani.

Aceştia şi-au rezervat un hotel ceva mai departe, totuşi, şi au trebuit să conducă mai mult, prin zone tot mai pustii, contemplând senzaţiile noi pentru ei de a înghiţi zeci de kilometri de drum aproape pustiu, văzând priveliştile noi din jur.

Pe lângă asta, ninsoarea devenise tot mai prezentă, iar japonezul a descoperit că asemenea călătorii pot avea parte şi de condiţii meteo mai speciale, care necesită mai multă prudenţă în condus. Din fericire, cu un Subaru cu tracţiune integrală mecanică, clasică, şi anvelope corecte, asta n-ar trebui să fie o problemă.

A doua zi dimineaţă s-a dovedit că zăpada din seara anterioară se transformase în viscol şi acum condiţiile meteo erau şi mai dificile. Erau şi -10°C afară.

Conducând în această zi, japonezul din generaţia Z spune că şi-a dat seama că urmărirea de video-uri pe YouTube cu condus de iarnă şi condusul propriu-zis sunt două lucruri complet diferite. Şi-au zis că vor sta în aceeaşi regiune, vizitând doar oraşul din împrejurimi.

Către următoarea zi, Keo contempla deja de ce a făcut această călătorie de 3.000 km până în acel moment, dacă era mai uşor să ia un avion direct şi să închirieze o maşină local. Şi-a dat seama, însă, că experienţa de a deţine o maşină trebuie să fie uneori şi iraţională, emoţională.

A călătorit pentru prima dată în viaţă cu maşina atât de departe şi a descoperit ce înseamnă spiritul de aventură într-un road trip. A descoperit şi senzaţia plăcută de loc familiar pe care ţi-o oferă o maşină atunci când călătoreşti cu ea prin locuri necunoscute. Spune că e convins că peste mulţi ani va privi la pozele şi imaginile video pe care le-a făcut în această călătorie şi-şi va aminti întotdeauna de aceste senzaţii.

La reîntoarcere, după peste 4.000 km făcuţi, maşina a mers la un schimb de ulei, ceea ce confirmă încă o dată cultura japoneză de schimb frecvent al uleiului, despre care vorbeam recent într-un alt articol.

Cam astea pot fi experienţele unui tânăr din generaţia Z atunci când descoperă lucrurile fireşti şi totodată magice pe care le poate oferi o maşină, chiar şi una mai simplă, cu 170.000 km pe bord. Şi probabil dacă mai mulţi tineri din aceeaşi generaţie ar redescoperi aceste senzaţii, pasiunea auto ar trăi cu şi mai multă intensitate mult timp înainte.

Vezi totul în video-ul de mai jos.