După ce a închis uzine şi centre de inginerie, şeful Valeo avertizează că 150 de fabrici auto din Europa riscă să dispară, dacă nu se acţionează pentru protejarea producţiei locale
15 Octombrie 2026, 13:47 Ilie Toma
În ultimii ani, situaţia multor furnizori auto din Europa a fost la limita supravieţuirii, şi mulţi dintre ei au recurs la concedieri, închideri de fabrici sau falimentări. Motivele sunt multiple — reducerea comenzilor pentru aceştia cauzate iniţial de trecerea la maşini electrice apoi şi de scăderea vânzărilor producătorilor europeni în China, costurile mari la energie şi concurenţa pe care furnizorii auto o fac deja şi în Europa, convingând producătorii auto să cumpere componente de la ei. Ei bine, de curând şeful Valeo, Christophe Perillat, a făcut declaraţii tranşante în cadrul salonului auto de la Paris şi a interviurilor care au urmat, avertizând că 150 de fabrici auto din Europa riscă să fie închise, dacă nu se acţionează urgent pentru protejarea producţiei locale. Iar aceste declaraţii vin după ce Valeo însuşi a închis fabrici şi centre R&D în Europa în ultimii doi ani.
Foto: Şeful Valeo, Christophe Perillat
Şeful Valeo face apel la urgenţă în contextul în care UE se pregăteşte să impună o cotă minimă de 70% de provenienţă europeană a componentelor pentru maşinile electrice şi plug-in hibride vândute în Europa. Despre această intenţie scriam încă la începutul anului şi atenţionam atunci că ea exclude bateria de tracţiune a acestora, care e şi cel mai scump component.
Între timp, UE a definitivat şi detaliile iniţiative de 70% şi ele merită specificate aici, întrucât şeful Valeo le critică şi spune că sunt insuficiente. Conform iniţiativei în forma sa actuală, maşinile electrice şi plug-in hibride vor trebui să fie asamblate în UE şi să aibă minim 70% din valoare provenită din ţări UE, excluzând bateria, dar pentru baterie a fost inclusă cerinţa ca cel puţin 3 componente principale să aibă origine din UE, inclusiv celulele. Reglementările prevăd ca ulterior cifra să fie crescută la minim 5 componente, inclusiv modulul BMS şi materialul catodic, cel despre care spunem adeseori că e foarte greu de produs cu precizie şi Europa a eşuat deocamdată să-l producă independent la scară largă. De asemenea, ulterior vor exista obligativităţi ca sistemul de propulsie electrică şi invertoarele asociate acestuia să provină obligatoriu din UE.
Dar producătorii auto şi furnizorii au avut dispute intense cu autorităţile în a include în aceste reglementări de origine UE şi ţări precum Marea Britanie, Turcia şi Maroc, or, mulţi producători au deja fabrici localizate acolo şi ar fi grav afectaţi dacă regulile de origine nu s-ar aplica şi acestor ţări non-UE.
Şeful Valeo a atacat două componente esenţiale ale acestei politici. În primul rând, el spune că ţările precum Maroc şi Turcia nu trebuie incluse în această ecuaţie, întrucât nu sunt localizate în Europa şi asta ar submina însăşi scopul introducerii acestor reguli. În cazul în care poziţia sa ar fi acceptată, Daci şi grupul Renault ar fi afectate direct, întrucât au fabrici mari în ambele ţări. Dacia a fost suficient de precaută încât să-şi plaseze noua generaţie Spring în producţie în Slovenia, nu în aceste ţări, dar dacă în viitor va dori să producă modelee plug-in hibride sau mai multe modele electrice, n-o va putea face în Maroc sau Turcia cu acces deplin la piaţa UE.
Şi mai important e faptul că şeful Valeo cere UE să adopte limita minimă de provenienţă UE la 75%, nu 70%. El argumentează printr-o statistică uimitoare, care ţine foarte strâns de corelarea cu includerea sau neincluderea bateriei şi modulelor sale în calcul. La maşinile de electrice şi plug-in hibride actuale, cota totală de provenienţă a componentelor din UE e mult mai mică de 70% dacă se ia în calcul şi bateria. Însă dacă bateria e exclusă, cota medie a provenienţei din UE e de 75% la maşinile electrice şi 82% la plug-in hibride. Prin urmare, aprobarea unei limite de 70% exceptând bateria ar însemna de fapt o permisiune pentru producătorii auto ca aceştia să-şi reducă provenienţa din Europa, nu să o crească.
Iar asta va duce la reduceri mare de comenzi pentru furnizorii auto europeni. Şeful Valeo a calculat că 150 de fabrici auto din Europa, în cea mai mare parte deţinute de furnizorii auto, vor dispărea dacă limita va rămâne la cele 70% intenţionate acum. La un număr mediu de 500 de angajaţi per fabrică, asta ar însemna 75.000 de locuri de muncă pierdute, suplimentar la cele pierdute în ultimii ani. Şi ar mai însemna competenţe industriale pierdute şi orăşele mici care-şi pierd fabricile care au de multe ori rol de angajatori principali.
Pentru ca reglementările să aibă raţionament şi să aducă o îmbunătăţire, şeful Valeo e convins că e nevoie de o cotă minimă de 75%. E surprinzător, dar cele 5 puncte procentuale pot salva cele 150 de fabrici, spune el. Iar în perspectivă, cota minimă a componentelor care pot proveni din UE, adică există furnizori locale care să le poată livra, ar fi de 89% la modele plug-in hibride şi de 83% la maşini electrice, excluzând bateria.
Acesta a mai vorbit şi despre presiunea enormă pe care furnizorii auto o au pentru a livra viteză în elaborarea de componente auto noi pentru producători. Dacă anterior se alocau ani de zile pentru proiectarea unei piese, acum se alocă de cele mai multe ori doar luni de zile. Şi aici Christophe Perillat spune că furnizorii europeni nu trebuie să se mai plângă, deoarece asta e noua realitate a lumii în care trăim, iar viteza de livrare a devenit echivalent de importantă cu calitatea de producţie şi costul piesei. Calitatea nu mai e suficientă şi aproape nimeni nu mai vrea să cumpere componente de la tine, dacă nu i le poţi promite repede, spune acesta. Dacă vrem să rezistăm ca industrie, să păstrăm inginerii şi angajaţi, să păstrăm fabricile deschise, trebuie să ne adaptăm să livrăm viteză, deopotrivă cu calitate şi cost, iar pentru a putea face asta, avem nevoie de cele 75% asigurare, conchide acesta.
E curios că toate aceste avertizări şi analize ale şefului Valeo, Christophe Perillat, vin după ce chiar Valeo a concediat angajaţi din fabrici şi ingineri şi a decis închiderea mai multor fabrici şi centre R&D în ultimii doi ani. Acum doi ani, spre exemplu, scriam că Valeo spunea că două din fabricile sale din Franţa, din LIsle-dAbeau şi Sarthe, nu mai aveau contracte suficiente asigurate pentru a putea opera viabil în viitorii ani. De asemenea, şi centrul R&D de cercetare şi dezvoltare de lângă Paris, unde munceau inginerii Valeo, nu mai avea contracte pentru elaborări de viitoare modele, iar asta îi făcea pe cei de la Valeo să ia în considerare fie închiderea celor două fabrici şi a centrului R&D, fie vânzarea lor către un cumpărător, chiar şi din China.
Ei bine, ce a făcut Valeo între timp? Uzina din Sarthe, în apropiere de Le Mans, avea o istorie lungă şi angaja 2.000 oameni la apogeu său. La începutul anului 2025 ajunsese la doar câteva sute de angajaţi, iar în aprilie 2025 producţia a fost oprită definitiv. În iunie 2025 fabrica a fost închisă definitiv.
Fabrica din LIsle-dAbeau a avut o istorie şi mai curioasă, la începutul lui 2025 fiind concediaţi 238 din 307 angajaţi, adică 77%. Activitatea a continuat la scară foarte redusă, pentru ca în decembrie 2025 Valeo să semneze vânzarea terenului către dezvoltatorul imobiliar Prologis, care va demola fabrica şi va construi un proiect imobiliar în loc. Deocamdată, fabrica mai operează la turaţii minime pe terenul care aparţine Prologis, dar soarta ei e pecetluită.
Centrul R&D din La Verriere, de lângă Paris, a trecut printr-un program de relocare a majorităţii angajaţilor, 365 la număr, alţi 25 de ingineri fiind concediaţi. Centrul R&D a fost apoi închis în 2025, terenul fiind vândut.
În Germania, Valeo a făcut lucruri similare în alte două locaţii. Fabrica din Bad Neustadt, care producea electromotoare a rămas fără sarcini de producţie, după ce şefii Valeo au transferat producţia în Polonia. O perioadă s-a anunţat că locaţia rămâne ca una de cercetare şi dezvoltare, dar în 2026 s-a decis să se renunţe şi la această parte. La sfârşitul lunii iunie 2026 a încetat toată activitatea de acolo.
Cea de-a doua locaţie e Mulhausen, unde se fabricau conducte şi furtunuri pentru ambreiaje, sisteme de frânare şi alte circuite hidraulice. În ianuarie 2026, Valeo a anunţat că va închide definitiv şi această fabrică, iar sindicatul IG Metall a negociat amânarea termenului până la 31 decembrie 2027. Prin urmare, fabrica mai operează, dar închiderea ei e deja un fapt decis. Iar la alte 3 fabrici Valeo din Germania se produc acum restructurări şi concedieri. Valeo are şi două fabrici în România — la Giarmata şi Mioveni, dar acestea au fost ocolite deocamdată de concedieri şi închideri.
În acest context, avertizările de acum ale şefului Valeo par cel puţin tardive, după ce propria companie a închis atâtea fabrici şi a concediat atât de mulţi angajaţi. În acelaşi timp, sunt avertizări deduse empiric, după ce Valeo a simţit cu toată forţa amplitudinea şocurilor actuale de pe piaţă. Iar când un furnizor auto care a închis deja mai multe fabrici în Europa spune că alte 150 riscă să dispară dacă nu se acţionează urgent, vocea lui ar trebui luată în considerare ca una cu greutate în industria auto.