Elveţienii de la Stadler vor să livreze României 14 tram-trenuri care vor circula atât pe şine de tramvai, cât şi pe căi ferate, inclusiv pe baterii
13 Octombrie 2026, 11:46 Ilie Toma
Stadler e unul din cei mai respectaţi producători de trenuri din Europa, având sediul central şi fabrica centrală în Elveţia, dar dispunând şi de fabrici în Polonia şi Spania. Totuşi, deşi în Ungaria Stadler e în nume prezent de decenii încoace, în România elveţienii n-au livrat deocamdată niciun tren. Acum, însă, situaţia s-ar putea schimba, întrucât Stadler e singurul ofertant în licitaţia de tram-tren-uri din Oradea, unde ieri a expirat termenul de depunere a oferte, iar acestea au fost deschise. Elveţienii vor, astfel, să livreze României 14 tram-trenuri, care vor circula atât pe şine de tramvai, cât şi pe căi ferate, inclusiv pe baterii.
Ce e un tram-tren aici? Este în esenţă un tramvai care dispune de capacitatea de a circula atât pe liniile urbane de tramvai, cât şi pe căile ferate obişnuite. Oradea foloseşte linii de tramvai cu acelaşi ecartament de standard european, de 1.435 mm, exact ca şi căile ferate din jur, iar autorităţile îşi doresc astfel să extindă reţeaua de transport cu noi linii, folosind inclusiv căile ferate neutilizate din apropierea municipiului.
Marea provocarea pentru un tram-tren nu este ecartamentul, însă, ci proiectarea boghiurilor care să fie eficiente şi capabile în ambele medii, la care se mai adaugă şi compatibilitatea cu sursele electrice de alimentare. Un tramvai modern are de obicei podea joasă, pentru acces facilitat, iar asta i-a determinat pe mulţi producători să proiecteze boghiuri mai compacte, absolut suficiente pentru traficul urban. Când un asemenea vehicul ajunge pe căile ferate obişnuite, însă, vitezele devin mult mai mari, la fel ca şi forţele centrifuge în curbe, iar asta determină de obicei necesitatea unor boghiuri mai mari, ca să poată asigura stabilitatea şi siguranţa necesară în aceste condiţii.
În cazul licitaţiei din Oradea, această compatibilitate reprezintă una din cele mai mare provocări, întrucât Oradea a cerut şi compatibilitate cu ambele tipuri şine, şi podea joasă continuă, ceea ce limitează folosirea boghiurilor standarde mai mari. Prin urmare, va fi nevoie de soluţii inginereşti inteligente şi atipice pentru a asigura aceşti parametri.
E la fel de curios şi faptul că reţeaua de tramvai din Oradea foloseşte linii electrice cu curent continuu la 600V, în timp ce căile ferate electrificate din România folosesc alimentare cu curent alternativ la tensiune de 25 kV şi frecvenţă de 50 Hz. Prin urmare, noile tram-trenuri vor trecut să fie compatibile cu ambele tipuri de surse de alimentare, având transformator adiţional la bord şi standardizând tensiunea finală cu cea necesară sistemului propriu de propulsie.
Însă nu toate căile ferate pe care e planificată circulaţia tram trenurilor sunt electrificate. Tocmai de asta, licitaţia a solicitat şi capacitatea de rulare autonomă a acestora, cu folosirea bateriilor de la bord. Bateriile ar fi încărcate pe segmentele electrificate urbane, iar atunci când liniile electrice nu mai sun disponibile, tram trenurile şi-ar coborî pantograful şi ar continua deplasarea de mai departe în mod autonom.
Între timp, Oradea va extinde reţeaua sa metropolitană actuală, care măsoară acum 33,4 m, construind racorduri noi între infrastructura actuală de tramvai şi cea feroviară, modernizând unele segmente de căi ferate neutilizate şi amenajând noi trasee, pentru a adăuga încă 24,2 km de şine în reţeaua care va fi utilizată de noile tramvaie-tren. Odată cu această creştere a reţelei, reţeaua va ajunge la parcul industrial Borş, la aeroportul din Oradea, în zona sud-vestică la Toboliu şi Cheresig, iar în cea sud-estică până spre Băile Felix şi Cordău.
Foto: Reţeaua actuală de tramvai în Oradea şi cea extinsă pentru tram-trenuri
Proiectul acestei extinderi de infrastructură va necesita construcţia sau reamenajarea a 27 de staţii noi, 5 poduri, 3 pasaje pietonale inferioare, 9 pasarele pietonale şi 39 de treceri de nivel, deci pentru municipiul Oradea e un proiect ce va aduce o transformare majoră.
Totuşi, trebuie să menţionăm că Oradea a cerut ca doar 3 din cele 14 tram trenuri să fie compatibile cu reţeaua de 25 kV. Prezenţa bateriilor la bord şi rulării autonome e solicitată de la toate 14, însă.
Conţinutul exact al ofertei Stadler pentru Oradea încă nu e public, deci nu putem şti cu exactitate unele detalii, dar cei de la Stadler au în gama lor modelul Stadler Citylink, un tram-tren care se pliază perfect pe cerinţele dorite de Oradea, cu mici ajustări inginereşti necesare pentru a se încadra în acei parametri riguroşi, descrişi mai sus.
Mai mult decât atât, Stadler a livrat deja tram trenuri cu parametri foarte similari în oraşul Karlsruhe din Germania, atât în configuraţie VBK de tramvai urban, cât şi în configuraţie AVG de tram-tren regional, capabil să ruleze pe căile ferate. În acest caz tram trenul e format din 3 secţiuni articulate şi era compatibil cu reţeaua de 750V de curent continuu din Karlsruhe, dar şi cu cea de 15 kV şi curent alternativ de pe căile ferate din jur. Propulsia e asigurată de 6 electromotoare de 125 kW, cu o putere cumulată limitată la 750 kW.
Partea curioasă e că versiunea AVG a folosit boghiuri clasice mari în tandem cu podea joasă. Totuşi, înălţimea de acces e cu 21 cm mai mare decât la tramvaiele urbane, iar elveţienii au folosit această diferenţă inclusiv pentru a face vehiculele compatibile cu peroanele feroviare, nu doar cu refugiile staţiilor urbane de tramvaie, setate de obicei la o înălţime de 30 cm. Astfel, accesul în interiorul tram-trenurilor se face fără scări, dar tot există o anumită diferenţă de înălţime care trebuie depăşită la accesul în interior. Ulterior, podeaua în interiorul nu are trepte, iar Stadler ocoleşte necesitatea de a avea osii transversale prin asigurarea unor zone interne cu declivitate de maxim 6%, ca podeaua să se simtă relativă plată în continuare, dar să permită amplasarea structurilor tehnice necesare pentru boghiurile mai mari şi mai capabile. Având deja toate aceste soluţii inginereşti elaborate şi folosite în Karlsruhe, e foarte logic ca Stadler să le implementeze şi în Oradea.
Ei bine, de aici încolo ar trebui să urmeze o procedură de validare a licitaţiei, chiar dacă ea a avut un singur ofertant, apoi şi o semnare a contractului. După asta, elveţienii au 24 de luni pentru a produce şi livra trenurile în România, iar întrucât participantul de jure la licitaţie e fabrica lor din Polonia, e foarte posibil ca tot ea să devină responsabilă de asamblarea tram trenurilor pentru Oradea. Contractul va mai include 60 de luni de garanţie şi 84 de luni de mentenanţă tehnică.