Inginerii taiwanezi au creat o baterie cu un electrolit care pare să sfideze legile fizicii cu proprietăţi de solid şi lichid, promiţând o încărcare în 6 minute

12 Octombrie 2026, 15:34
Ilie Toma
Tehnologiile bateriilor pentru maşinile electrice au ajuns la o etapă în care noile elaborări promit încărcări în jurul a 5-6 minute, dar simpla cifră nu mai spune deja toată povestea, pentru că ea e posibilă acum şi în practică pe unele baterii ale maşinilor chinezeşti, lansate în 2026. Pentru a fi notabile, noile elaborări trebuie să convingă acum prin soluţii cu totul noi, care ar reduce rezistenţa şi pierderile de căldură şi electricitate în timpul acestor încălcări rapide. Sau, noile elaborări pot pretinde că simplifică enorm unele soluţii sau că rezolvă unele probleme majore de până acum, aducând viabilitate tehnologilor alternative. Bateria despre care vorbim e una din cele mai neobişnuite realizări şi paradoxul e că ea vine de la echipa de ingineri a taiwanezilor de la ProLogium, o companie care munceşte de 20 de ani la bateriile cu stare solidă. Acum inginerii taiwanezi anunţă că au creat o baterie cu un electrolit care pare să sfideze legile fizicii, fiind solid şi lichid cu acelaşi material şi rezolvând astfel problemele bateriilor cu stare solidă. Spunem că asta e un paradox pentru că abia o lună în urmă ProLogium a pus în producţia de serie baterii cu stare solidă cu parametri fascinanţi, destinate maşinilor electrice, iar acum vine cu o elaborare care să rezolve deja problemele tehnologiei de serie.
Spuneam în septembrie că plasarea în producţia de serie a bateriilor cu stare solidă a celor de la ProLogium e mult mai importantă decât multe alte anunţuri din domeniul tehnologiei cu stare solidă din ultimii ani, pentru că vine de la companie cu experienţă de R&D de 20 de ani şi vizează producţie de serie, nu o celulă abia produsă în laborator. Dar mai spuneam atunci că celula plasată în producţiee e una de Gen 3.5, adică generaţia 3,5.
Întrebarea logică era dacă au existat şi alte generaţii anterioare înainte de 3.5. Şi răspunsul e afirmativ, doar că acele baterii nu erau destinate maşinilor electrice. ProLogium produce baterii cu stare solidă din 2013, fabricând peste 2,4 milioane de celule specializate pentru domenii foarte specifice, precum cele medicale, de electronică de nişă, sau pentru anumite aplicaţii industriale.
Foto: Celule mici cu stare solidă, produse de ProLogium înainte de septembrie 2026

La acea baterie pusă în producţie în septembrie, catodul avea o compoziţie dominată de nichel, cu circa 90% din compoziţie, iar manganul şi cobaltul au câte 5%. Anodul e unul realizat „100% din silicon”. Deci, anodul nu mai are în compoziţia sa clasicul grafit amestecat cu silicon, ci e bazat integral pe compozit de silicon, ceea ce-i sporeşte capacitatea specifică. Problema cu anozii din silicon pur e că siliciul din compoziţie îşi modifică substanţial volumul atunci când bateria e încărcată şi ionii de litiu pătrund în anod. Dar inginerii ProLogium spuneau că au controlat acest efect prin structura exterioară, prin electrolit şi prin alocarea de volum adiţional pentru a asigura o uşoară extensie. Şi, în fine, la bateria din septembrie electrolitul e unul solid. realizat preponderent din ceramică, de aici venind şi tipul anunţat al acestor baterii — LCB — sau Lithium Ceramic Battery. Electrolitul solid are un cadru suplimentar la marginile sale, creând un separator adiţional în jurul perimetrului, ceea ce conferă un rol adiţional de izolator pentru posibile interferenţe.
Ei bine, bateria despre care vorbim acum e una de generaţia a 4-a a celor de la ProLogium şi foloseşte foarte abil calitatea descrisă mai sus a anodului bazat pe compozit de silicon, de a-şi modifica substanţial volumul la încărcare. Şi explicăm imediat de ce.
Şi asta pentru că noua baterie are un electrolit absolut nou, aşa cum menţionam mai sus, care pare să sfideze legile fizicii, având un comportament de solid şi lichid. Iar ca să-şi facă efectul deplin, acest electrolit are nevoie de acţiunea mecanică de forfecare asupra sa, deci de împingere mecanică directă pe suprafaţa.
În mod normal în stare de repaos, noul electrolit e unul solid, cu uşoare tendinţe spre compoziţie de gel. Însă când apare forţa mecanică aplicată pe suprafaţa sa, electrolitul rămâne solid în proprietăţi, dar ia formă maleabilă de lichid şi astfel rezolvă două din cele mai mari piedici ale bateriilor cu stare solidă — pierderea conectivităţii în timp între electrolit şi electrozi şi presiunea mare necesară în celulă.
Foto: Structura bateriei cu stare solidă ProLogium, pusă în producţie în septembrie 2026

Despre pierderea conectivităţii am vorbit în mai multe articole şi ea vine din cauze simple — dacă electrolitul e solid, nu toată suprafaţa catodului şi anodului poate contacta cu el întotdeauna, iar vibraţiile inevitabile de pe bateria unui vehicul în circulaţie aduc mici repoziţionări şi atunci electrolitul solid îşi pierde treptat conectivitatea. Iar dacă doar o parte din anod şi catod contactează cu electrolitul, căile pe unde electronii pot circula dintr-o parte în alta devin mai puţine şi mai congestionate, ducând la pierderi de putere maximă şi degradare a bateriei. O încercare de a rezolva acest efect e presiunea mare a celulelor cu stare solidă, asigurată în timpul fabricaţiei şi care ar trebui să ajute electrozii să fie mai strânşi conectaţi cu electrolitul şi mai imuni la variaţii induse de vibraţie.
Noul electrolit, prin calităţile lui de lichid din timpul încărcării, îşi reface de fiecare dată legăturile lui fizice cu electrozii, în mod similar unui electrolit lichid. Asta înseamnă că bateria nu mai riscă să-şi piardă aceste conexiuni şi nu mai are nevoie nici de presiunea uriaşă specifică bateriilor cu stare solidă.
Noul electrolit e unul anorganic super fluidizat, abreviat drept SFIE, şi inginerii taiwanezi spun că el induce în industria bateriilor o „a treia stare”, diferită de cea a bateriilor cu stare solidă sau lichidă. Secretul noului electrolit vine din ingineria chimică, cu care a fost conceput, care are liganzi, care formează dinamic reţelele de transport al ionilor atunci când e activat, crescând conductivitatea electrolitului şi reducând la minim rezistenţa şi pierderile generate de acesta. Acest electrolit are un comportament ne-newtonian, prin care vâscozitatea sa e redusă la acţiunea mecanică de forfecare, iar acel anod de silicon e şi sursa acţiunii mecanice necesare pentru „activarea” calităţilor avansate ale electrolitului.
Totuşi, deşi poate părea un pic complicat să înţelegem, noul electrolit nu e unul care se transformă din solid în lichid în timpul încărcării sau descărcării, pentru că modul în care electronii trec prin el rămâne mai degrabă unul similar cu electroliţii solizi, chiar dacă vâscozitatea sa scade şi-i permite să-şi refacă legăturile cu electrozii. La un electrolit lichid, ionii de litiu sunt solvataţi cu moleculele solventului, difuzând în mediul lichid şi migrând sub acţiunea curentului electric. La un electrolit solid, ionii se deplasează prin salturi prin reţeaua cristalină a electrolitului, în calea lor dintr-un electrod în altul. La noul electrolit al inginerilor taiwanezi, schimbările pe care le generează fizic electrolitul produc în mod dinamic reţele cristaline, iar electronii trec prin aceste reţele, în mod similar unui electrolit solid, dar cu rezistenţă mult mai mică asigurată şi cu conectivităţile „reparate” dinamic de fiecare dată.
Inginerii taiwanezi nu au menţionat acum compoziţia exactă a electrolitului lor magic, dar tot ei au un brevet de invenţie din iulie 2026, cu numărul WO2026149324A1, în care se menţionează despre un electrolit cu asemenea calităţi, şi acolo e menţionat un electrolit ce conţine tetracloroaluminat de litiu, tetraclorogalat de litiu, dioxid de sulf şi alţi compuşi auxiliari. S-ar putea ca până acum compoziţia să mai fi suferit modificări, dar avem cel puţin un indiciu despre calea pe care au urmat-o până aici.
Şi spunem că e posibil să ca lucrurile să fie evoluat între timp deoarece taiwanezii au anunţat noul electrolit în bateria Gen 4.1, dar menţionează şi o viitoare Gen 4.2. Bateria de acum poate suporta încărcări şi descărcări cu o rată de putere de 15C — deci la o baterie de 100 kWh puterea ar fi de 1.500 kW. Asta îi permite să fie încărcată de la 5% la 80% în 6 minute şi 24 secunde. La -20°C, bateria îşi păstrează 90% din capacitate, dar pierde ceva mai mult în puterea de încărcare şi descărcare. Iar testele de până acum au arătat menţinerea parametrilor la peste 1.000 cicluri de încărcare.
Arhitectura Gen 4.1 de acum promite o densitate energetică de 360-400 Wh/kg şi 860-940 Wh/litru. Următoare generaţie, 4.2, ar urma să aibă un anod cu mai mult litiu metalic în loc de silicon, şi şi-ar creşte densitatea la 430-470 Wh/kg gravimetric, cu o densitate volumetrică de 1.000-1.100 Wh/kg.
Ei bine, generaţia a 4-a de celule, despre care vorbim azi, cu acest material cu calităţi fizice bizare, nu e doar o elaborare teoretică de laborator, ci una cât se poate de practică, vizată pentru producţia de serie. Mercedes e primul producător care va primi noile celule pentru a le testa pe maşinile sale. Şi dacă testele vor reconfirma noua baterie ca una viabilă tehnic şi economic, am putea-o vedea în următorii ani şi pe modele de serie. Marea diferenţă e că aici expresia „ar putea” nu e doar o declaraţie de intenţie, întrucât vine de la o companie care produce baterii în serie de peste un deceniu şi ştie să-şi calculeze costurile şi eforturile de investiţie. Deci, dacă s-a ajuns aici, înseamnă că au fost deja multe validări interne de viabilitate economică şi tehnică. Pe lângă asta, tot ProLogium a anunţat azi că va colabora cu Rimac Tehnology ca să integreze noile celule de baterii în carcase complexe, cu sistem de management elaborat de compania croată.
3
42,437
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!