Şeful Ford crede că e prea târziu pentru a mai salva industria auto europeană de chinezi, deşi chiar el a semnat un acord cu Geely şi cere interdicţii în SUA

Şeful Ford, Jim Farley, şi-a făcut în ultimii ani reputaţia unuia din cei mai excentrici şi tranşanţi şefi din industria auto, dar mai recent se remarcă schimbări de macaz foarte mari în ceea ce zice şi face într-o perioadă, şi ceea ce urmează într-o etapă ulterioară, sau cel puţin în modul în care acţionează într-o regiune şi în alta. Jim Farley s-a declarat în repetate rânduri în ultimii ani un adevărat admirator al industriei auto chinezeşti, vizitând uzine din China, povestind tuturor cum acestea operează aproape în întuneric datorită faptului că sunt automatizate şi n-au nevoie de iluminare şi cumpărându-şi apoi un Xiaomi SU7, cu care merge în fiecare zi pentru a-şi aminti unde trebuie să tindă cu Ford şi de ce trebuie se teamă în raport concurenţial. Acesta recunoscuse la un moment dată că el şi inginerii său au dezasamblat modele chinezeşti pentru a învăţa de la ele, dar cu toată ceastă admiraţie, propriile sale modele electrice erau înapoiate tehnic, iar în Europa erau bazate pe platforme VW, care n-au putut prinde popularitate. La sfârşitul anului trecut, şeful Ford critica şi autorităţile europene pentru interdicţia motoarelor cu combustie, declarând că industria auto a Europei va rămâne un muzeu. Acum şeful Ford a ieşit cu noi declaraţii tăioase, spunând că e prea târziu pentru a mai salva industria auto europeană de chinezi, deşi chiar el a semnat un acord cu Geely şi cere interdicţii pentru maşinile chinezeşti în SUA, scrie publicaţia Automotive News.

Declaraţia a fost făcută la congresul Automotive News, care a avut loc în Detroit, SUA şi vine într-un context în care Jim Farley susţine eforturile imense de lobby din prezent pentru adoptarea de către legislatorii americani a interdicţiei pentru importul de maşini chinezeşti pe piaţa SUA.

Deci, omul care era cel mai mare admirator al performanţei chinezeşti, a maşinilor şi industrie chinezeşti, militează acum intens pentru interzicerea lor în SUA, deşi anterior spunea în mod explicit că o izolare a pieţei SUA de China n-ar face decât să creeze o imagine falsă şi efemeră de confort, care ar duce mai degrabă la stagnare a producătorilor americani şi la dispariţia acestora în final. El chiar milita la un moment dat pentru concurenţă intensă şi directă cu chinezii, sperând că asta va impulsiona producători occidental şi, deşi avertiza că dacă aceştia nu se vor mobiliza să inoveze şi să progreseze rapid, vor fi duşi spre faliment de chinezi. Se pare că mobilizarea pentru inovaţie nu a avut loc, iar singura măsură viabilă rămâne interdicţia, din către putem concluziona din acţiunile şefului Ford.

Jim Farley a declarat ieri în Detroit că industria europeană e decimată deja de producătorii chinezi, care au ajuns la 11,7% cotă de piaţă în august şi au creşteri de vânzări de 111%, până la aproape 100.000 de maşini lunar. Comentând această situaţie, el a declarat că pentru Europa, e prea târziu să se mai poată salva lucrurile, îndemnând autorităţile din SUA să acţioneze cu instaurarea de interdicţii, pentru a nu ajunge în aceeaşi situaţie.

Paradoxul e că şeful Ford face aceste declaraţii despre industria din Europa după ce chiar el a semnat un acord cu Geely, prin care a admis chinezii în fabrica sa din Spania, unde aceştia vor asambla modele proprii fără prea mari investiţii şi unde vor asambla şi câteva modele pentru Ford, pe platforme Geely!

Deci, în timp ce şeful Ford critică Europa pentru abordarea sa relaxată faţă de chinezi, chiar el e unul din primi care le-a deschis larg uşa chinezilor în propria sa fabrică din Europa şi preia de la ei şi inginerie şi modele. Şeful Ford omite să spună că producătorii chinezi capitalizează cotă de piaţă acum în Europa în primul rând pe seama unor mărci ca Ford, care n-au inovat şi n-au lansat niciun model veritabil pe piaţă în ultimii vreo 7 ani, ba chiar şi-au pensionat şi exclus din gamă majoritatea modeleelor accesibile pe care le aveau anterior, de la Focus la Fiesta, iar acum toarte modele noi pe care le anunţă sunt cu inginerie terţă. Cota de piaţă Ford e una care scade cel mai mult în Europa, iar locul lăsat liber de Ford e preluat cu mare viteză de chinezi. Prin urmare, şeful Ford şi acţiunile lui sunt una din cauzele a ceea ce se întâmplă în Europa, deşi tot el e cel care aruncă acum critici apocaliptice.

Atitudinea bipolară a lui Farley a ieşit şi ieri la iveală, acesta fiind întrebat despre intenţiile sale anterioare de a colaborare cu chinezii în SUA, pentru care a primit avertismente de la autorităţi, dar şi colaborările internaţionale pe care le are cu chinezii, precum cei de la CATL şi Geely. „Noi vom dezvolta în continuare parteneriate cu ei, acolo unde asta are rost din punct de vedere al capitalului, dar totodată noi vom şi concura direct cu ei. Una nu o exclude pe cealaltă.”, a spus şeful Ford în declaraţii cel puţin năucitoare.

Deci, în imaginaţia şefului Ford, el poate colabora cu chinezii unde crede el că obţine câştiguri din asta, dar totodată crede că va concura cu ei direct pe piaţă. E o atitudine din aia în care omul pare să creadă că cei din China n-ar avea un plan mai inteligent decât al lui. E atitudine în care Jim Farley are impresia că el îi poate folosi pe chinezi într-o regiune, blocându-i în alta şi totodată concurând cu ei în a treia.

E o percepţie cel puţin ignorantă pentru un şef de companie auto care pretinde a cunoaşte profund industria auto. Or, chinezii au ajuns aici unde sunt acum tocmai pentru i-au lăsat pe personaje ca Jim Farley să creadă că-i pot folosi în avantajul lor, iar astăzi au ajuns să deţină tehnologia necesară, cooptată cu abordarea lor de a eficientiza şi duce şi mai departe lucrurile şi să-şi facă simţită tot mai mult prezenţa pe piaţă, înghesuindu-i pe cei care credeau anterior că profită de pe seama chinezilor.

China va încheia acest an cu 12 milioane de maşini exportate la nivel global, în timp ce doar în 2022 exportase 3 milioane. O creştere quadruplă, deci, în doar 4 ani. Iar şeful Ford încă-i mai tratează pe producătorii chinezi ca pe nişte studenţi foarte pricepuţi, cu succese mari, dar pe care poţi să-i direcţionezi aşa cum crede domnul experimentat ca să se profite de ei unde se poate, să li se interzică total accesul unde vrea dumnealui şi să se concureze direct cu ei acolo unde crede el că o poate face, în imaginaţia sa. Poţi concura cu ei, doar că nu o vei mai face de la egal la egal, dacă tot ei îşi produc maşinile în propria ta fabrică din Spania, văzându-ţi toate procesele şi vulnerabilităţile, dacă tot el îţi dau platforme tehnice şi te fac dependent de ei, mutând totodată şi valoarea adăugată de la tine la ei şi fac asta fără a investi deloc în capital fix la acea fabrică din Spania, ci folosindu-ţi investiţiile pe care tu, Ford, le-ai făcut acolo. Deci, se pare că Jim Farley nu înţelege cine pe cine îl foloseşte în parteneriatul său. Şi nici nu pare să înţeleagă că folosind inginerie străină la aproape toate modelele sale noi, rămâne fără propria expertiză inginerească, ca şi companie, iar ulterior Ford va fi un outsider incapabil să producă propriile modele. De fapt, în Europa Ford cam asta a devenit deja.