Un tată, un fiu şi o pasiune comună pentru maşini, iar acum a venit timpul pentru o maşină genială pentru tânărul meu fiu, Mazda MX-5 RF

17 Octombrie 2026, 18:49
Ilie Toma
Unele din cele mai memorabile lucruri în viaţă se fac din pură pasiune şi simţ lăuntric că aşa trebuie să faci. Şi vin uneori momente în viaţă când mai simţi şi că trebuie să faci acel lucru anume atunci, fără amânări, chiar dacă presupune un efort suplimentar. Ei bine, eu am marele noroc de a avea un fiu care a făcut majoratul de curând. Şi în căutarea cadoului memorabil pentru un tânăr pasionat de maşini, am considerat că a venit timpul pentru o maşină de şcoală veche, dar genială, pentru tânărul meu fiu, devenit independent între timp.
De mulţi ani de zile avem cu Gabriel, fiul meu, un ritual de a mai ieşi periodic în escapade în doi cu maşina. Ne simţim minunat şi atunci când călătorim cu familia în formulă completă, cu fiica mea mult mai mică şi soţia. Dar uneori, avem nevoie de acele escapade între tată şi fiu, în care să petrecem timp frumos împreună, să discutăm şi să savurăm clipele la bordul unei maşini şi peisajele din jur. Am început-o a face probabil vreo 6-7 ani în urmă, când Gabriel era pe cale să devină un adolescent, şi a început să privească cu interes mult mai mare maşinile.
La început, făceam asta cu Mercedes C-Class C180, cu motorul de 1,6 turbo şi 156 CP, o maşină pe care am savurat-o ca proprietar timp de 10 ani. Se conducea plăcut, chiar dacă era motorizarea incipientă. Iar noi ne simţeam bine la bordul ei, în doi.
Apoi, acum doi ani, am făcut o achiziţie a unei maşini iraţionale, dar geniale — un BMW M3 Competition xDrive. Era maşina mea de vis şi o adoram mai ales pentru calităţile ingineriei de înaltă performanţă pe care o are. E una din ultimele maşini puritane, creată din pură pasiune, unde motorul e o capodoperă mecanică, fără a fi ajutat de sisteme plug-in hibride, sau hibride. Scoate 530 CP şi e o copleşitoare în cea ce poate face, oferindu-mi senzaţii de condus suprem. Iniţial, când i-am spus că ne gândim să facem această achiziţie, fiul meu m-a privit uşor uluit, ca atunci când auzi ceva prea frumos şi ai vrea să nu te grăbeşti încă să te bucuri înainte de a se fi întâmplat. Dar s-a întâmplat.
Pentru mine şi fiul meu, BMW M3 a devenit noul vehicul de escapade plăcute în doi. Iar el devenise deja un tânăr în toată legea, tot mai independent. Şi am observat că după apariţia lui M3 în familie, pasiunea lui pentru maşini a crescut exponenţial. Gabriel avea şi anterior pasiune pentru fizică, inginerie şi matematică, dar odată cu apariţia lui M3 preferinţele lui pentru maşini s-au cristalizat tot mai mult spre maşini unde mecanica e dusă la rang de artă inginerească, cât mai analogice. Înţelege maşinile electrice şi plug-in hibride şi le conştientizează utilitatea, dar apropiate sufletului îi sunt cele cu combustie, cât mai savuroase şi puritane.
Eu nu avusesem un plan cu bătaie lungă în a-i cumpăra o maşină la 18 ani. Iar de mai mult de un an, fiul meu studiază la şcoală într-o altă ţară europeană la peste 2.000 km depărtare, graţie unei burse de merit ce şi-a obţinut-o cu forţele proprii, ceea ce făcea cumva această idee să devină una şi mai puţin luată în considerare. Dar se apropia luna septembrie, când fiul meu urma să împlinească 18 ani. Eu şi soţia mea ne gândeam tot mai mult la opţiunile de a-i face un cadou memorabil. Dar existau multe alternative, multe din ele ne păreau chiar mai potrivite sau mai realiste iniţial.
Dar una din opţiuni era totuşi o maşină. Mă gândeam că ar fi cazul să caut una la mâna a doua, sau poate una nouă, dar nu foarte scumpă. Condiţia era ca această maşină să fie una făcută din pasiune şi care să livreze pasiune în condus, pentru că-mi ştiam fiul şi asta ar fi însemnat că am ales ceva care să i se potrivească. Era exclus, deci, să iau vreun SUV, sau vreo maşina prea practică. Ştiu că acum există o tendinţă tot mai accentuată a multora de a privi spre maşini chinezeşti. Îi înţeleg pe cei care o fac. Dar pentru mine, e de neconceput să cumpăr una, oricât de mult aş aprecia ce progrese au făcut acele maşini.
Mazda MX-5 e un model pe care l-am respectat profund pe tot parcursul acestei generaţii şi e uşor să uiţi că acest model are deja 10 ani de când e în producţie, devenind efectiv o legendă vie. M-am uitat iniţial la maşinile la mâna a doua. Cele în stare îndoielnică erau 15-18 mii euro. Cele în stare mai bună erau 22-25 mii euro sau chiar mai mult dacă erau ediţii mai speciale. Apoi mi-am dat interesul să văd dacă Mazda are vreun MX-5 în stocul local. Avea. Un MX-5 RF, deci versiunea cu acoperiş rigid retractabil, în culoarea aia superbă Soul Cystal Red, definitorie pentru Mazda în ultimii 10 ani. E un exemplar în echipare Exclusive Line, cu superbul motor de 1,5 litri şi 132 CP sub capotă, cuplată la o cutie manuală cu 6 trepte. M-am uitat atent la imaginile cu ea, la lista de opţiuni şi la preţul care era surprinzător de aproape de ceea ce văzusem eu la mâna a doua în stare bună. În acel moment, mi-a apărut ideea în cap şi scânteia în suflet.
Eu condusesem Mazda MX-5 RF la un test drive în Spania la începutul anului 2017. Țineam minte senzaţiile superbe de condus pe drumurile spaniole pustii din munţi, când descoperisem senzaţia magnifică a greutăţii proprii infime a acestei maşini şi a felului cum poate lua ea virajele, datorită acestei greutăţi. Mergea cu 120-140 km/h prin viraje din simplul motiv că era uşoară şi nu avea forţe centrifuge mari, cu care să lupte. Şi tot atunci am descoperit în ce se poate transforma motorul de 1,5 litri atunci când e turat constant la peste 5.000 rpm, până spre 7.200 rpm. E o filosofie japoneză cu totul diferită, care făcea acea maşină sublimă prin mecanică pură. Acea maşină şi acel test a fost unul dintre cele mai memorabile din viaţa mea. Acum, după 10 ani, în mod normal maşina asta putea să nu mai existe în producţie. Dar ea mai există şi încă mai aveam ocazia să apuc una pentru fiul meu.
Foto: Mazda MX-5 RFpe care o conduceam prin Spania acum aproape 10 ani

Ceea ce era în stoc era şi ultimul exemplar de dinainte de ultima actualizare a lui MX-5 pentru standardele ecologice mai stricte, unde motorul a fot înăbuşit la sunet, iar maşina a primit camere suplimentare de siguranţă şi monitorizare în interior. Odată cu asta, greutatea a crescut cu câteva zeci de kilograme, iar pentru a le atenua, japonezii au pus 3 CP în plus pe motor, pentru a-i asigura performanţe identice. Din fericire, eu puteam să iau ultimul exemplar super uşor în masa proprie, înainte de modificările ecologice adiţionale, iar motorul are 132 CP.
După toate astea, toate celelalte opţiuni de cadouri pentru aniversarea majoratului erau total eclipsate. Ne gândeam cu soţia ce cadou va rămâne mai memorabil, pentru toată viaţa. Nimic nu putea echivala MX-5-ul. Mi-am amintit şi de Christian von Koenigsegg, actualul fondator şi şef al producătorului de hypercar-uri Koenigsegg din Suedia. El povestea cândva că a primit de la părinţii lui la 18 ani un MX-5. I-a inspirat pasiunea şi l-a stimulat să devină inginerul şi inventatorul antreprenor de azi. Şi acel om mai are şi azi acel MX-5 de la părinţi, chiar dacă în garajul lui sunt alte maşini de milioane. Ne-am sfătuit cu toţii, cu soţia, ba chiar şi cu fiica mea mică. Şi am decis că ăsta e cadoul cel mai potrivit.
Foto: Christian von Koenigsegg şi MX-5-ul său, primit de la părinţi l 18 ani, alături de prietena sa, care i-a devenit soţie ulterior şi care e cofondatore Koenigsegg azi

Dar, întrucât Gabriel studiază în afara ţării, mă gândeam şi la faptul că, de facto, s-ar putea ca următorii ani să trăiască într-o altă ţară europeană. Cât de complicat ar fi să-şi ia maşina acolo unde va pleca? Am început să studiez legislaţia europeană. Spre marea mea uimire, toate ţările europene care mă interesau, de la Elveţia la Spania sau Germania, au facilităţi enorme la importul unei singure maşini în cazul relocării. Sunt câteva condiţii, însă — acea maşină trebuie să-ţi fi aparţinut tot ţie minim 6-12 luni în ţara de origine, iar la relocare, n-o poţi revinde o anumită perioadă. Şi poţi face asta doar o dată. În schimb, nu plăteşti nici taxe de import, nici TVA sau taxe ecologice. Plăteşti doar o taxă simbolică de procesare, de câteva sute de euro. Condiţia obligatorie ca asta să se întâmplă e ca maşina să aibă CoC, adică certificat de conformitate europeană, care-i atestă conformitatea cu standardele europene. I-am întrebat pe cei de la Mazda dacă au asta. Şi au, sunt printre puţinele mărci din Moldova la care toate maşinile vin cu asemenea certificat european. Prin urmare, fiul meu va putea să-şi reînmatriculeze maşina în orice altă ţară va dori, dacă viaţa va ajunge să-l stabilească în altă ţară.
Era luna septembrie când am decis aceste lucruri şi am mers la Mazda să semnez contractul. Am stabilit cu ei să păstreze ei maşina până în octombrie, când Gabriel va veni în vacanţă de la şcoală, pentru ca el să fie cel care-şi va ridica solemn maşina din showroom. Şi între timp am comandat o husă adiţională originală pentru MX-5, pentru a putea stoca maşina pe termen lung când vom vrea.
Foto: O postare de la Mazda, după ce maşina a fost vândută şi a mai stat în showroom în aşteptarea preluării

Apoi, am luat cartea de la Mazda MX-5 şi una din chei. Am tipărit şi o poză color cu maşina şi am pus-o alături de carte, apoi am mers să o împachetez. Apoi, am zburat la fiul nostru, într-o călătorie din cadrul căreia am relatat anterior şi o experienţă pe Furkapass cu un BMW închiriat. De ziua lui, dimineaţă, i-am dat cadoul împachetat ca o carte. A deschis-o şi nu-i venea să-şi creadă ochilor, nefiind sigur dacă înţelege corect ceea ce vede. Dar poza color cu maşina a adus claritate. Da, era o Mazda MX-5 RF roşie care aştepta să fie preluată din showroom. I-am spus că o cheie rămâne la el, cu tot cu cartea maşinii. Cealaltă cheie va fi în Moldova şi preluăm maşina împreună când revii.
Foto: Desfacerea cadoului

A mers apoi la ore, că era zi de lecţii. A purtat toată ziua cheia în buzunar. Era încântat şi se tot ciupea periodic, să se convingă că nu e un vis, ci realitatea. Fotografia tipărită a ajuns pe tabla din camera lui, fixată acolo pentru inspiraţie de a face faţă unei perioade foarte încărcate la şcoală. Mi-a zis că poza ia i-a dat energia să răstoarne munţii în perioada asta.
Acum, a venit acasă. Şi astăzi dimineaţă am mers în showroom-ul Mazda, pentru marele moment. Maşina fusese înmatriculată ieri, pregătită pentru marele moment, cu formalităţile de asigurare, taxă de drum şi ITP trecute. Odată intrat în showroom, ochii fiului meu au licărit a entuziasm. A deschis uşa, a urcat în interior, fascinat de poziţia de condus joasă, sportivă. Ceasurile de bord analogice ale maşinii o fac să se simtă de şcoală veche, la fel ca şi cutia manuală, cu o timonerie perfectă. Frâna de mână e mecanică şi ea. Simplitate genială. Esenţă consistentă.
A deschis capota şi a văzut motorul expus frumos, aşa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre. E un motor în 4 cilindri, aspirat, care are până şi capacul chiulasei metalic — o raritate absolută pentru anul 2026. Motorul n-are niciun sistem hibrid, mici măcar mild hibrid. E conexiune mecanică pură cu roţile, printr-o cutie manuală şi un arbore cardanic ce duce frumos la roţile spate.
Bineînţeles, Mazda MX-5 RF e o maşină cu tracţiune pe puntea spate, cu motor poziţionat longitudinal, în spatele axului frontal. Are suspensie superbă multilink pe puntea spate, iar pe puntea faţă e o suspensie cu dublu braţ, reţeta supremă pentru plăcerea în condus şi-n viraje.
Şi cu toate astea, maşina asta cântăreşte doar 1.039 kg conform datelor oficiale, în această versiune RF. Astăzi pur şi simplu nu prea mai există alte maşini savuroase, care să cântărească doar 1.039 kg în masă proprie! Bateria unor maşini electrice cântăreşte mai mult.
Maşina asta musteşte a legendă vie, deci. E de şcoală veche, n-o vor înţelege toţi. Dar pentru cei care o înţeleg, ea e o capodoperă fără egal în lumea auto a anului 2026. Între timp, după ce achiziţia era decisă, eu îmi recitisem propriul test drive la Mazda MX-5 din 2017. Mi-am amintit că am discutat atunci cu Yamamoto San „omul Mazda MX-5”, adică inginerul şef care a conturat această maşină şi predecesoarele ei. El mă făcuse să înţeleg atunci toată filosofia ei superbă, din prima sursă şi să-i ador abordarea. Iar acum, în 2026, am rămas aproape frapat de propriile mele vorbe de atunci, din 2017: „În acea seară mă simţeam ca proaspăt îndrăgostit. De o nouă maşină, evident. Apreciasem până acum povestea din spatele lui Mazda MX-5, apreciasem filosofia ei, ba-mi şi plăcuse şi atunci când o condusesem. Dar, Doamne, cât de departe fusesem de adevărata ei esenţă, de adevăratul ei gust plenar! O maşină care-ţi poate dărui asemenea momente de condus e o bijuterie de nepreţuit, mai ales în zilele noastre, unde artificializarea e un trend acceptat al maşinilor, unde turboaspirarea ne păcăleşte cu cifre de eficienţă scoase în laboratoare şi unde în viaţa reală ne consolăm cu lipsa plăcerii veritabile, pure şi plenare, date de o maşină! [...] Vreau maşina asta! Nu ştiu când exact — la 35, la 40, la 42 sau 50 de ani, dar trebuie să ajung să-mi iau o Mazda MX-5 RF!”.
Asta spuneam eu atunci. Astăzi cu termenul promisiunii respectat, eram în showroom cu fiul meu, alături de soţia şi fiica mea. Luam un MX-5 RF, dar pentru fiul meu, care era încântat de magia momentului. L-am îmbrăţişat, i-am strâns mâna cu toată admiraţia, şi i-am dorit să o savureze plenar oricât va dori în viaţă, chiar dacă ulterior îşi va cumpăra orice alte maşina va dori şi va putea.
De la showroom-ul Mazda, am mers într-o nouă escapadă în doi. Doar că de această dată, escapada a fost un pic diferită. Am condus-o şi eu un pic. Dar apoi, pe locul şoferului a luat loc fiul meu, care şi-a luat între timp permisul de conducere în ţara în care are acum reşedinţă de studii.
Prin urmare, astăzi am avut prima escapadă în doi unde ne-am schimbat rolurile. Unde expresia „un tată, un fiu şi o escapadă în doi” a luat forma „un fiu, un tată şi o escapadă cu una din ultimele maşini din lume care mai e proiectată de inginerii ăia niponi geniali de odinioară, din vremurile de aur ale ingineriei auto”. A venit şi acest moment în viaţă în care o nouă maşină e destinată generaţiei următoare de pasionat auto din familie. Vom face o echipă bună, probabil. Poate odată vom ieşi şi într-o escapadă diferită, eu un BMW M3 verde intens, şi fiul meu cu o Mazda MX-5 RF roşie intensă. Dar ambele intense. Petru că aşa, cum spuneam, unele din cele mai memorabile şi intense lucruri în viaţă se fac din pură pasiune şi simţ lăuntric că aşa trebuie să faci. Aşa am simţit şi noi că trebuie să facem. Să o savurezi, fiule!
6
5,696
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!