(VIDEO) Un proprietar de Peugeot 3008 cu propulsor 1,6 turbo din România şi-a salvat motorul cu o intervenţie timpurie după ce a remarcat un consum mare de ulei
15 Octombrie 2026, 19:13 Ilie Toma
Modelele Peugeot şi Citroen s-au făcut remarcate în service-uri în ultimii ani cu probleme majore la motorul 1,2 Puretech, de 3 cilindri, din caza renumitei curele de transmisie care se dezintegra, exact ca şi la Ford, şi ducea la probleme cu blocarea sorbului şi lipsa presiunii de ulei. Dar modelele franceze au avut în toată această perioadă şi un motor mult mai fiabil, în 4 cilindri, de 1,6 litri turbo. E motorul dezvoltat cândva împreună cu BMW, folosit şi pe modele MINI, care a mai avut unele probleme mai mici, care necesitau mai degrabă urmărire şi intervenţie la timp. Ei bine, un proprietar de Peugeot 3008 din România, pe nume Adrian, şi-a salvat de curând motorul 1,6 turbo de pe maşina sa printr-o intervenţie timpurie, după ce a remarcat un consum major de ulei.
Maşina e un Peugeot 3008 1.6 THP de 165 CP din 2017, achiziţionat cu câteva luni în urmă. Motorul avea un consum de ulei ajunsese la aproximativ 0,8-1,0 litri la 1.000 km, ceea depăşea în mod clar un consum acceptabil şi era semnul unor probleme interne mai grave.
Maşina a fost adusă la un service iar proprietarul a putut documenta tot procesul de diagnosticare şi reparaţii, care ar fi cu siguranţă util şi multor altor proprietari de maşini. Iniţial, a fost făcut un test de compresie în toţi cei 4 cilindri, identificându-se o compresie de 10 bari într-unul din ei şi 8 bari în toţi ceilalţi 3 cilindri.
Apoi s-au adăugat câte 10-15 ml de ulei prin locaşul bujiilor, pentru ca acel ulei să ajungă în capul pistoanelor şi să ajute la formarea unor zone etanşe suplimentare. În acest fel s-a putut înţelege dacă pierderile au loc pe la supape sau pe la segmenţi. Presiunea a crescut la 13 bari, ceea ce confirmă ipoteza că problema vine de la segmenţi. E una din metodele puţin ştiute de a diagnostica un motor, dar e formată din practica mecanicilor.
S-a trecut apoi la demontarea tuturor accesoriilor de pe motor şi la scoaterea refrigerentului din circuitul de climatizare, pentru a putea demonta întregul motor de pe maşină.
Odată ce motorul a fost poziţionat pe un stand separat, s-a trecut la dezasamblarea lui completă pentru segmentare, dar proprietarul a decis că va face şi o inspecţie generală, şi un schimb de distribuţie. În acest caz distribuţia e una pe lanţ, nu pe curea.
În zona culbutorilor s-au descoperit depuneri carbonice, care denotă intervale lungi de schimb de ulei. Or, maşina avea doar 98.000 km parcurşi, iar cu schimburi mai frecvente de ulei, motorul nu avea cum să adune atât de multe depuneri. Adrian spune că, la cum arată motorul, probabil a avut maxim 3 schimburi de ulei, iar 80-90% din exploatarea ei a fost în oraş.
A fost demontată şi chiulasa, iar pistoanele s-au dovedit a avea depuneri masive de calamină pe ele. Depuneri masive s-au descoperit şi pe supape. Şi e oarecum firesc să fie aşa, dacă segmenţii nu mai asigura etanşarea, iar combustia conţinea şi ulei.
Pistoanele au fost scoase şi segmenţii erau parţial blocaţi, din cauza depunerilor vâscoase. Toate astea au trebuit curăţate, pentru a putea instala segmenţi noi.
Arcul expandor din segmentul de ungere era blocat de calamină, iar asta însemna că el nu se mai putea extinde la forma lui corectă, pentru a asigura retragerea uleiului de pe pereţii cilindrului.
Pistoanele au fost curăţate şi au primit câte un set nou de segmenţi. Au fost instalate înapoi pe motor, micile urme de eroziuni laterale fiind considerate acceptabile.
S-au montat cuzineţi noi din câte se poate înţelege şi apoi bielele au fost strânse la forţa necesară. Pompa a de ulei a fost curăţată, iar apoi baia de ulei a fost etanşată. S-au curăţat şi supapele, iar la reinstalarea lor s-au pus semeringuri noi de supape. Pe exemplul celui vechi se putea vedea cât de rigid a devenit şi cât de largă e gaura acestuia.
Bineînţeles, s-a montat şi o garnitură nouă de chiulasă, iar după montarea acesteia, s-au instalat şi tacheţii şi culbutorii.
A urmat apoi şi instalarea noului kit de distribuţie, dar aici trebuiau instalaţi şi sincronizaţi corect şi arborii cu came. De aici încolo a urmat asamblarea finală, cuplarea motorului cu cutia de viteze şi montarea întregului ansamblu pe maşină.
La repornire, au apărut mai multe erori pe bord, care trebuiau şterse cu un computer de diagnosticare. Dar, din punct de vedere mecanic, motorul a fost salvat la timp, pentru că, deşi avea doar 98.000 km parcurşi, el era deja le o cale accelerată de autodistrugere. Consumul mare de ulei îi duna depuneri uriaşe, iar din cauza segmenţilor gripaţi se risca dereglarea poziţiei pistoanelor cu erodarea lor şi a pereţilor cilindrilor. În cele din urmă, s-ar fi ajuns la un bloc prea erodat pentru a mai fi salvat şi eventual cu clacarea întregului motor la un moment dar. E bizar că o asemenea lucrare poate fi necesară la doar 98.000 km, dar aici par să-şi fi adus efectul major intervalele prea mare de schimb de ulei şi regimul de exploatare al maşinii.