Să fii cel mai mare producător din lume înseamnă să ai şi o varietate foarte mare de modele. Toyota o are, şi, mai mult ca atât, gama de modele disponibile variază, în cazul Toyota, foarte mult de la o piaţă la alta. Asta vine din raţionamente de adaptare pentru specificul pieţei, însă uneori se întâmplă şi mici „nedreptăţi”. Aşa încât pe unele pieţe sunt disponibile modele extrem de atractive şi pentru alte pieţe, în care nu acestea nu mai ajung.



Generaţia actuală a Toyotei Camry, spre exemplu, nu este disponibilă în ţările Uniunii Europene, ci doar în partea estică a Europei, inclusiv în ţări ca a noastră, Ucraina şi Rusia. Păcat pentru ei... Toyota Venza – un model absolut fenomenal, nu calcă pământul european decât la comandă specială, importată din SUA, de obicei de importatori neautorizaţi. La fel a fost şi cu Hilghlander – până acum un an, nu exista o versiune europeană a acestuia şi deci consumatorii de aici nu prea aveau cum să-şi cumpere un Highlander dintr-un showroom oficial Toyota.

Ulterior, a venit şi o decizie favorabilă din partea Toyotei de a face disponibil acest model pentru pieţele Rusiei, Ucrainei şi Moldovei, dar nu şi în UE. Ok, dacă aruncăm o privire la motorul de 3.5 litri V6 de sub capotă şi ne gândim la restricţiile de emisii din interiorul Uniunii Europene, punem intui şi motivul pentru care Highlander a rămas indisponibil în zona UE. Noi, însă, avem parte de el şi nu ne-am putut abţine de la o gustare cu aromă de offroad, mai ales că ploile de acum o săptămână ne-au creat şi peisajele potrivite pentru un test spectaculos!

Un Lexus mai accesibil

Pentru cei care au urcat cel puţin odată la bordul unui Lexus RX, din generaţia precedentă, interiorul lui Highlander va crea un deja-vu imediat. Hmm... Bord similar, cu configuraţie oarecum asemănătoare, scaune poziţionate similar, schimbătorul de viteze poziţionat la fel, montanţi înclinaţi aproape identic, până şi zona banchetei din spate e foarte asemănătoare. Şi unde mai pui în calcul motorul V6 de 3.5 litri de sub capotă... Lexus RX 350?



Da! Platforma tehnică a lui Highlander şi cea a generaţiei precedente Lexus RX au rădăcini comune, iar asta înseamnă că Highlander va oferi cel puţin două lucruri la maxim: confort şi fiabilitate. În interior, apare şi cel de-al treilea rând de scaune, iar calitatea materialelor folosite este aproape identică celor de la RX! Şi asta la un preţ mult mai accesibil!

Butoanele bordului, schimbătorul de viteze, configuraţia ceasurilor de bord – toate amintesc de Lexus RX. Diferenţa mai sesizabilă vine din display-ul central, menit să vizualizeze imaginile camerei video din spate, la deplasarea în marşarier. Acesta are doar 3.5 inch şi nu este prea informativ. Sunt mult mai informative oglinzile exterioare generoase.

Călătorii pe drumuri asfaltate

Experienţa mea la volanul generaţiei precedente Lexus RX însumează cam 500 km parcurşi în zone montane, cu multe serpantine şi acceleraţii accentuate. Odată ce am descoperit aceeaşi platformă tehnică pe modelul testat azi, am fost intrigat să descopăr şi dacă Highlander oferă o ţinută de drum similară.

Propuisorul V6 de sub capotă poate imprima maşinii aceleraţii deosebit de spectaculoase, însă, atenţie, toate se vor reflecta sesizabil în media generală de consum. De fapt, motorul lui Highlander este unul echilibrat până la absolut, cu vibraţii nedorite absolut inexistente, care toarce plăcut, atunci când îl accelerezi moderat, şi fascinant, atunci când îl dezlănţui cu adevărat. Inginereşte vorbind, vorbim de un motor sinonim cu perfectul. Economic vorbind, exploatarea lui va genera cheltuieli mai mari pentru combustibil.



Cu atât de multe maşini dotate cu motoare turboaspirate, apărute în ultimii ani, un model ca Hilghlander începe să miroase a clasic. În sensul bun al cuvântului. Spre deosebire de germani, care şi-au făcut aproape o nouă religie din turboaspirare, japonezii nu prea au la inimă turbinele decât pentru coupe-urilor sport. Pentru că ei au tehnologia impecabilă, numită VVT-i, în schimb. Iar dacă turbina acţionează ca un drog de scurtă durată pentru motor, împingându-l să facă ceea ce nu ar putea să facă în mod normal, atunci variaţia timpilor de operare a valvelor ajustează nivelul de oxigen în camera de ardere mult mai eficient şi mai natural pentru durabilitatea motorului, păstrând senzaţia unei puteri lineare, şi oferind un consum moderat.

De ce motoarele cu turbină indică cifre mai bune de consum în datele tehnice, atunci? Pentru că turbina îţi permite să „minţi” mult mai uşor procedura de omologare a consumului. La acceleraţii modeste şi mediocre, motorul oferă un comportament ca şi cel al unuia aspirat natural, de o cilindree mică, şi deci consumă puţin. În viaţa reală, însă, aproape orice acceleraţie va activa turbina şi va implica un consum destul de diferit faţă de cel omologat.

Şi uite astfel, din cauza unei proceduri birocratizate de omologare a consumului, ajungem la era turboaspirării şi motoare cu consum excelent... pe hârtie.



Highlander consumă destul de mult, pentru că, odată ce producătorul i-a montat un V6 de 3.5 litri, a făcut-o ca să-ţi dea performanţe în primul rând. Însă fiecare apăsare a acceleraţie de va convinge că propulsorul îşi merită fiecare gram de benzină din camerele de combustie...

Suspensia oferă o absorbţie foarte bună a denivelărilor, şi este axată spre un confort bun la bord. Cu 7 locuri în maşină, Highlander poate fi gazda unor călătorii lungi cu întreaga familie, iar o suspensie potrivită este cheia unui confort bun. Abordarea virajelor are loc încrezut, cu menţinerea controlului deplin, însă, dacă e să comparăm din nou cu Lexus RX, Highlander ar obţine cu jumătate de punct mai puţin, fapt care l-ar atribui mai mult anvelopelor şi lăţimii jantelor.

Fiecare abordare de viraj păstrează o bună informativitate în volan, astfel încât rămâi întotdeauna conectat cu modul în care maşina îşi urmează traiectoria. Highlander se afirmă, astfel, ca un model extrem de plăcut în condus pe drumuri asfaltate, iar în zilele tale bune te poate bucura cu un comportament sportiv bine condimentat.

Departe de asfalt

După vreo 50 de kilometri parcurşi în afara Chişinăului, ajungem într-o zonă care ne ispiteşte să o descoperim la bordul unui vehicul cu tracţiune integrală. Toyota Highlander vine cu destul de puţine reglaje directe, prin care ai putea să influenţezi comportamentul sistemului de tracţiune integrală, iar tu te vezi nevoit să laşi o mare parte din decizii la discreţia creierilor electronici ai maşinii.

Highlander îţi oferă un menu destul de „american” pentru operare cu tracţiunea. Două butoane. Pe unul scrie SNOW şi cu celălalt se activează sistemul DAC, de asistenţă la coborâre. Dacă acesta din urmă poate fi cu adevărat util în offroad, atunci SNOW e mai util doar pe zăpadă, acolo unde îţi va limita cuplul motorului şi acceleraţia la pornire pentru a-ţi asigura o demarare lină. Într-un loc foarte bine ascuns şi adâncit, descoperim şi butonul de oprire a sistemului ESP, fără atribuţii directe la tracţiunea integrală, însă care poate totuşi determina o schimbare de comportament a maşinii pe teren alunecos.

Primul segment de drum în afara asfaltului ne-a dat ocazia să sesizăm capacităţile de absorbire a denivelărilor ceva mai pronunţate. Un model de teren bun, zicem noi, trebuie să rămână informativ şi în astfel de condiţii, astfel încât cel de la volan să poată avea şi o doză de distracţie offroad. Iar Toyota Highlander reuşeşte să facă acest lucru – pe de o parte, absoarde excelent denivelările, iar pe de alta, rămâne distractiv în condus şi aici. Chiar mai distractiv!



Cu primii nori de praf în urma noastră, ne îndreptăm mai departe, iar garda la sol generoasă ne permite să abordăm şanţurile de aici cu multă încredere. Deodată, de la bordul lui Highlander, Moldova pare mult mai frumoasă. Începi să-ţi reaminteşti că Moldova nu înseamnă numai ştiri umflate despre declaraţii politice, incertitudine economică şi politică sau scandaluri mediatice... Îţi aminteşti că Moldova înseamnă o natură extrem de frumoasă, înseamnă păduri şi dealuri înverzite, înseamnă o linişte naturală îmbibată cu triluri de păsări. Iar astfel viaţa la bordul lui Highlander devine cu adevărat intensă. Am oprit şi climatizarea şi am deschis geamul, pentru că Highlander m-a făcut să nu vreau să mă izolez de mediul exterior, ci dimpotrivă, să mă conectez şi mai mult la el.



Deşi, la prima vedere poate părea focusat spre călătorii de familie, şi mai puţin spre offroad dur, Highlander vine cu câteva elemente care îi vor asigura curaj pe teren accidentat. În primul rand, partea inferioară a maşinii, de jur-împrejurul său, este acoperită cu plastic negru protector rezistent, iar asta înseamnă că vei fi scutit de zgârâieturi nedorite. Garda la sol mare este şi ea un atribut esenţial în asigurarea capacităţilor bune de trecere a lui Highlander.



Am avut a parcurge şi o zonă în câmp deschis, cu denivelări naturale suficient de solicitante pentru un SUV, la care se mai adăuga şi iarba de 15-20 cm. Toyota Highlander se descurcă de minune în acest peisaj, iar tracţiunea integrală îşi face deocamdată treaba bine şi tăcut.



În scurt timp, am abordat o pantă abruptă, cu suprafaţă uscată lutoasă, bucăţile căreia alunecau foarte uşor sub roţi. Asta a solicitat tracţiunea integrală să distribuie cuplul într-un mod eficient pentru ca maşina să poată urca până sus. Din nou, tracţiunea integrală şi-a făcut treaba efciient – s-au simţit sub roţi alunecările bucăţilor de teren, s-a simţit şi distribuţia diferită a cuplului în aceste situaţia, însă maşina şi-a continuat ascensiunea fără dificultăţi.



În fine, am ajuns şi la peisajul cel mai solicitant: o zonă îmbibată din plin cu apă, semiinundată. Avem noroi şi apă, avem şi iarbă plină de sevă, pe care roţile ar putea aluneca neajutorate... Toyota Highlander are „frâna de mână” acţionată de piciorul stâng, ca o a treia pedală suplimentară, niţel detaşată de celelalte două. Asftel, după câteva încercări, începi să controlezi frâna cu o acurateţe excelentă. Iar atunci când accelerezi pe iarbă mustindă, porneşti un viraj şi apeşi frâna de mână, obţii un derapaj rotativ spectaculos, de peste 360 de grade.



Distracţia ia cote maxime. Cuplez transmisia şi pornesc spre o zonă plină de apă şi noroi. Roţile proiectează bucăţi de noroi în părţi, iar maşina înaintează cu încredere. După o rotire rapidă, revin în acelaşi peisaj cu o viteză şi mai mare. Deşi maşina îşi schimbă direcţia unghiulară şi derapează pe lateral pe alocuri, la volan ai în continuare senzaţia controlului deplin, iar roţile o propulsează cu mult curaj în continuare.



Din nou rotiri în cercuri pe iarbă umede, din nou, revin în noroi, într-o zonă şi mai consistentă, roţile intră cel puţin 10 cm în noroi, bucăţi din el zboară la 3-4 metri înălţime, iar maşina nu întâmpină nici o dificultate în a înainta. E impresionant ce poţi face aici cu un SUV pe care l-ai putea cataloga mai degrabă drept crossover.



După alte două tururi în viteză, abordez noroiul cu o viteză de maxim 10 km/h. Ciudat, dar anume la o astfel de viteză ESP-ul a decis să-mi strice distracţia şi la primul semn de deviere a orientării unghiulare aproape că mi-a oprit maşina şi nu i-a dat voie nici acceleraţiei să-şi facă rostul. Chiar dacă am încercat să presez ceva mai tare, maşina a menţinut rotaţiile moderate ale motorului până am ieşit din zona de noroi.



Deci, distracţia mare vine doar cu viteză mai mare? Încerc o nouă tură, într-o zonă încă „necălcată” de roţi, şi o fac cu cea mai mare viteză pe care reuşesc să o obţin. Excelent! Maşina îmi permite din nou să îmi continui drumul, lăsându-mi controlul la discreţia mea. În astfel de situaţii, mă bucură ESP-urile „cuminţi”, care au încredere şi în capacităţile de condus ale celui de la volan....



Noi şi noi tururi. Noroi proiectat în aer. Distracţie incredibilă! Şi, deşi avem sub roţi noroi şi iarbă imbibate din plin, sistemul de tracţiune integrală nu ne-a dat de gol în nici o clipă!



Deci, ia-ţi familia la bordul lui Highlander şi călătoreşte mult, oriunde ţi-ar veni în minte! Confortul, practicismul şi mai ales distracţia sunt garantate!