Menu
Acasă
Search
CITIRE TEST DRIVE:

Audi A7 Sportback

6 Iunie 2012
Ilie Toma
Audi A7 Sportback
Producătorii care reuşesc cu succes să menţină proaspete modelele din segmentele esenţiale se avântă tot mai des şi în segmente de nişă, creând modele speciale şi uneori ciudate chiar, în speranţa de a vinde maşini unui public foarte excentric, aflat în căutarea a ceva foarte deosebit. O astfel de nişă, foarte îngustă şi rarefiat populată, e cea a coupe-urilor de lux cu patru uşi, create pentru moftul de a avea o maşină la fel de fluidă şi frumoasă ca un coupe adevărat, dar la fel de confortabilă ca o limuzină de lux.

Cine populează astăzi acest segment? Doar exclusivistele Porsche Panamera, Audi A7, Mercedes-Benz CLS şi, mai nou, BMW Seria 6 Gran Coupe. Noi avem astăzi un Audi A7 la test, dotat cu cel mai puternic propulsor din lista de motorizări (cu excepţia celui de pe S7 desigur). Vorbim despre noul motor diesel biturbo Audi, de 3.0 litri, care este capabil să dezvolte tocmai 313 cai-putere şi 650 Nm cuplu! Sună demenţial! Testul de azi e, deci, o ocazie de a cunoaşte un model cu totul deosebit de la Audi, dar şi o ocazie de a cunoaşte cel mai nou propulsor diesel german!

Designul unei maşini, ca o artă Cei de la Audi sunt de foarte multe ori criticaţi că transpun aceleaşi linii şi forme pe mai multe din modelele lor, astfel încât, mai ales dacă sunt privite din partea frontală, uneori e foarte greu să distingi modelul exact. Fanii mărcii nu vor confunda niciodată aceste lucruri, fără îndoială, pentru că aceştia cunosc excelent liniile şi detaliile distincte ale fiecărui model. Dincolo de aceste percepţii, însă, Audi A7 e modelul care păşeşte cel mai mult în faţa designului uzual al mărcii germane şi se transformă într-o adevărată artă a formelor, eleganţei şi armoniei. Partea spate reuşeşte să confere maşinii silueta de coupe, cu un posterior masiv şi musculos, dar în acelaşi timp elegant. Conturul liniei portbagajului continuă pe lateral cu linii paralele cu cele ale blocurilor optice, iar acestea, la rândul lor, constituie condimentul principal în formarea caracterului acestei zone a maşinii.

Partea frontală e la fel de iscusit desenată, cu o capotă care coboară hotărât spre faţă, creând iluzia unui dinamism sporit. Calandrul e şi el mai puţin inalt, iar în partea inferioară, graţiei kitului S-Line de pe maşina din test, mai este completat de nişte nervuri agresive ale barei de protecţie. Priviţi cât de iscusit e desenată linia de contur lateral median – aceasta porneşte dinspre farurile faţă, le urmăreşte conturul, apoi crează conturul superior al aripilor şi continuă până spre spatele maşinii, într-o uşoară coborâre firească unui coupe. Şi, chiar dacă A7 e o maşină exclusivistă, reuşeşte să îşi impună prezenţa de automobil ultra-exclusiv şi ultra-scump fără a face exces de elemente cromate pe caroserie. Doar calandrul şi geamurile vin cu contur cromat, şi atât. Şi nici nu e nevoie de mai mult. Asta înseamnă luxul reinventat, dezlănţuit de stereotipurile vechi a ceea ce înseamnă eleganţă. E greu să nu te laşi fermecat de designul lui A7. E genial pur şi simplu. Dacă mai e şi practic acest design sau nu, vom vedea pe parcursul testului, însă suntem siguri că modelul va rămâne în istorie ca una din cele mai frumoase maşini create vreodată de Audi.

Interior Aşa cum ne sugerează şi numele modelului, A7 se situează ierarhic undeva între A6 şi A8. La drept vorbind, însă, A7 e mult mai apropiat de luxul dintr-un A8, chiar dacă pasagerii din spate nu sunt la fel de răsfăţaţi. Nici nu au de ce fi, pentru că A7 nu e o maşină pe care să o conduci cu şofer. Locul proprietarului e la volan, acolo unde maşina te răsfaţă cu adevărat. Calitatea materialelor de la interior e demnă de liga de lux suprem. Nu există nici o singură zonă a habitaclului în care să fie omis vreun detaliu. Ba mai mult ca atât, lemnul de pe bord e unul natural, striat şi reliefat, astfel încât la atingere simţi că atingi un lemn adevărat, şi nu o imitaţie. Felul în care lemnul masiv e conturat în partea superioară de un contur din aluminiu e o adevărată demonstraţie a măiestriei de precizie premium. O asemenea executare a interiorului e demnă de un Bentley... Am avut ocazia să testăm un A7 echipat cu o listă lungă de dotări, astfel încât în habitaclu există cam tot ce-ţi poţi dori de la o maşină de lux. Pielea cu care sunt tapiţate scaunele e una perforată, iar printre aceşti pori poate sufla o briză de aer rece, atunci când e activată ventilarea scaunelor. Climatizarea e quadra-zonală, ceea ce înseamnă că poate personaliza atmosfera pentru fiecare din cei patru ocupanţi de la bord. Şi nu se face doar distincţie pe temperatura aerului suflat, ci şi pe intensitatea lui şi direcţiile în care vine la fiecare din ocupanţi. Volanul dispune de încălzire, iar sistemul multimedia vine cu un display retractabil în planşa de bord şi cu un sunet de înaltă fidelitate de la BOSE.

Scaunele faţă sunt excelent profilate şi dispun de o mulţime de reglaje electronice. Se poate regla inclusiv lungimea zonei de şezut, sau forţa cu care eşti susţinut lateral. Şi credeţi-mă, la performanţa de care e capabilă maşina asta, ai nevoie de susţinere laterală fermă! Pe bancheta din spate au loc doar doi pasageri, despărţiţi de un tunel central masiv şi de o consolă de unde se poate regla climatizarea individuală pentru fiecare din cei doi. Există şi prize de 12 volţi aici, pentru cazul în care se va dori conectarea echipamentelor electronice. Cotiera centrală poate fi coborâtă din spatele banchetei şi mai adaugă un plus de confort pentru pasagerii de aici. Spaţiul pe înălţime e mai redus în comparaţie cu o lumizină de genul lui A8, însă Audi a recurs la un mic truc pentru a compensa linia coborâtă a plafonului: a adâncit mai tare bancheta spate, astfel încât ocupanţii locurilor spate din A7 nu se vor plânge de lipsa spaţiului pe verticală decât dacă au peste 1.80-1.85 m. Spaţiul pentru genunchi e unul generos, fiind comparabil cu cel dintr-un A6. Şi în fine, pasagerii de aici mai sunt alintaţi cu lămpi de citire individuale şi guri de aerisire care ies din montanţii centrali, pe lângă cele din consola centrală. Portbagajul lui A7, însă, e lipsit de practicalitate. Suprafaţa acestuia este imensă şi poate lăsa impresia la prima vedere că e extrem de mare, însă înălţimea lui e neobişnuit de mică pe cea mai mare parte din suprafaţă, din cauza formei părţii spate a maşinii, iar asta înseamnă că lucrurile foarte voluminoase nu vor încăpea aici. Una-două valize mari împinse până spre bancheta spate, şi apoi vreo 4 genţi de mici dimensiuni, pe care să le aşezi succesiv. Deci, exact cât ar avea nevoie un om de afaceri proprietar al maşinii să ia într-o călătorie de afaceri, în drumul spre aeroport. Că doar nu v-aţi aşteptat ca maşina asta să fie capabilă să transporte electrocasnice, nu?

Motor şi dinamică Sub capotă avem, după cum spuneam, cea mai nouă bijuterie mecanică a germanilor de la Audi. Un motor diesel biturbo, cu configuraţie V6, cu cele două blocuri de cilindri poziţionate la 90 grade unul faţă de celălalt. Motorul a primit injecţie directă common rail cu piezo-injectoare şi vine standard cu sistem start/stop, pentru a fi şi mai eficient. Din cei 2,967 cm cubi, inginerii germani au reuşit să scoată o putere incredibilă de 313 CP, disponibilă între 3,900 şi 4,500 rpm, iar cuplul maxim atinge valoarea de 650 Nm, disponibili între 1,450 şi 2,800 rpm. Corelat cu o greutate proprie a maşinii de doar 1,850 kg, fiecare cal-putere izvorât din acest propulsor are de împins doar... 6 kg. Un raport demn de un sportcar... Prin urmare, nu e de mirare că timpul de acceleraţie de la 0 la 100 km/h a maşinii din test este de doar 5.3 secunde! Puterea contează, dar şi mai mult contează cum reuşeşte o maşină să facă uz de puterea de care dispune. În cazul lui A7, cei 313 CP sunt gestionaţi de o transmisie automată cu 8 rapoarte, iar ulterior puterea este distribuită tuturor celor patru roţi prin sistemul de tracţiune integrală quattro. Astfel, în momentele de acceleraţie extremă, maşina nu pierde timp pentru a arde în zadar cauciucurile sau pentru a se gândi prea mult cum să îşi distribuie puterea. Toate cele patru roţi împing imediat maşina, într-un episod instantaneu de accelerare.

La cea mai mică apăsare a pedalei de acceleraţie, motorul eliberează o doză imensă de cuplu şi putere. O simţi cu tot corpul. Maşina asta e cu multe feţe, însă. Din sistemul multimedia îi poţi seta caracterul dorit – eficient, confortabil, dinamic sau individual, astfel încât îi poţi spune motorul şi transmisiei cât de ascultători să fie la dorinţa ta de performanţă. În regim dinamic, motorul nu prea coboară mai jos de 2,000 rpm, pentru a fi gata oricând de reacţii fără ezitare. În regim eficient, turaţiile sunt menţinute în jurul a 1,000-1,1100 rpm şi maşina dispune şi aşa de suficient cuplu ca să toarcă liniştit în timp ce rulează cu viteze îndrăzneţe. Pe lângă dirijarea motorului şi a transmisiei, mai poţi schimba şi sunetul eşapamentului. Da, e ca într-o joacă de băteţei neastâmpăraţi, atunci când vrei ca maşina să sune cu voce tare de bariton. E un deliciu care îşi merită toţi banii. Maşina asta nu are nici pe departe sunetul diesel-urilor de cândva, ci toarce mai bine chiar decât un benzinar V6... În condus dinamic, remarci cât de bine se realizează tandemul dintre puterea imensă a motorului, transmisie, şi sistem de tracţiune integrală. Maşina e întotdeauna agilă, schimbările de trepte sunt rapizi şi lipsite de orice şoc, iar apăsările pedalei de acceleraţie te afundă imediat în scaun.

Direcţia maşinii e plăcut de confortabilă atunci când rulezi în regim eficient sau axat spre confort. Fiind asistată electric, te aştepţi ca această să fie oarecum mai „moale” şi aşteptările se confirmă în aceste două regimuri. Atunci când setezi regimul dinamic, sau o impui să devină mai sportivă prin setări individuale, volanul manifestă o creştere a rezistenţei de rotire, în spirit sportiv, nu însă şi a acuităţii de virare. Deci feedback-ul rămâne bun, dar nu ultra-sportiv, chiar dacă alegi comportamentul sportiv.

Chiar şi aşa, lucrurile sunt rafinate până la un astfel de nivel, încât e greu să spui că maşinii nu i-ar ajunge precizie. Abordarea vrajelor în viteză la volanul lui A7 e o plăcere. Chiar dacă are un ampatament de aproape trei metri, maşina reuşeşte să înscrie traiectorii precise şi predictibile în cele mai pronunţate curbe, ajutată şi de distribuţia corectă a cuplului între roţi. Înainte de a ajunge pe unul din puţinele circuite sportive improvizate din Moldova, vrem să vorbim şi despre suspensia maşinii. Idealul teoretic al unei suspensii e rigiditate şi manvrabilitate maximă în viraje, combinată cu un confort de excepţie la abordarea denivelărilor, care nu ar permite însă pierderea aderenţei nici pentru o clipă. Sună frumos în teorie, însă aproape imposibil de realizat în practică, dacă îţi doreşti să cuprinzi toate elementele la maxim. De asta avem maşini axate mai mult spre sportivitate şi rigiditate şi mai puţin împăcate cu denivările, sau dimpotrivă, maşini care se descurcă cu oscilaţiile carosabilului, dar nu se pot mândri cu sportivitate extremă. Inginerii avansaţi ştiu, însă, că o arhitectură foarte complexă a unei suspensii, cu unghiuri bine calculate şi componente potrivite, poate apropia o maşină de idealul de suspensie, însă însă preţul de producţie creşte incredibil de mult. De asta maşinile bugetare nu vor vedea niciodată astfel de configuraţii sub aripile lor. Doar fericiţii proprietari ai unor modele Porsche, Bentley, Rolls-Royce şi o altă serie mică de maşini se pot lăuda că beneficiază de astfel de suspensii. Suntem fascinaţi să descoperim şi pe Audi A7, însă, o suspensie neaşteptat de perfectă în comportament. Dacă la cea mai mare parte din modelele Audi ai senzaţia greutăţii reduse a maselor inerte în suspensie, datorată componentelor uşoare din aluminiu, A7 aduce o cu totul altă senzaţie, mult mai matură, mult mai sobră şi excepţional de confortabilă şi controlabilă. Audi A7 se apropie, astfel, incredibil de mult de acel ideal teoretic al suspensiei. Chiar şi aşa, pe denivelările pronunţate şi dese ale carosabilului autohton, atunci circuli cu viteză moderată, denivelările mai mari care forţează suspensia faţă să culiseze brusc în sus sunt însoţite de un sunet foarte discret, abia auzit, şi asemănător cu o evacuare bruscă a unei mase de aer dintr-un volum în altul.

Audi A7 pe circuit Din păcate, ţara noastră nu ne oferă şansa unor circuite sportive adevărate, însă chiar şi aşa, nu am ezitat să folosim un vechi aeroport pentru a gusta, izolaţi de traficul public, din performanţele lui Audi A7. La prima vedere, ai putea să vezi în A7 doar un model cu iz de glamour, care nu are ce căuta pe un circuit adevărat, acolo unde performanţa pură contează. Această impresie se poate păstra, însă, doar până în momentul în care urci la volan. Sub hainele elegante ale lui A7 se ascunde o adevărată bestie diesel.

Atunci când maşina accelerează la viteze de peste 120 km/h, pe spatele maşinii se activează spoilerul activ, ieşind din conturul maşinii şi asigurând un plus de forţă de apăsare a părţii spate. La viteze de sub 80 km/h, spoilerul revine la poziţia sa. În fine, fixăm setările maşinii în cea mai sportivă ipostază şi pornim aventura. Acceleraţiile la maxim ale maşinii lasă forţa brută să se dezvăluie, iar sunetul gros al eşapamentului răsună pe circuit. Frânele maşinii sunt deosebit de eficiente în a stăpâni cu fermitate maşina în cele mai critice situaţii, iar cei 313 cai-putere ai dieselului răspund imediat la pedala de acceleraţie. Graţie tracţiunii integrale, maşina asta rămâne controlabilă şi la viteze extreme pe circuit. În virajele pronunţate, simţi cum roţile spate preiau cea mai mare parte a cuplului, iar cele frontale menţin maşina într-un control de traiectorie dorită, astfel încât nu ai parte de efecte nedorite, precum subvirarea sau supravirarea. În cazul în care opreşti ESP-ul, atunci poţi arunca maşina şi în scurte derapaje controlabile după un viraj puternic şi în acele scurte momente de drift, simţi, din nou, cum toate cele patru roţi derapează cu forţa propulsiei. Spectacolul de drift durează însă mult mai puţin decât în cazul unei maşini cu tracţiune spate, pentru că cele patru roţi reuşesc foarte rapid să repună maşina pe traiectorie de înaintare, însă chiar şi aşa, Audi A7 îţi permite să-i simţi comportamentul în cel mai mic detaliu, la fel ca în cazul unui sportcar veritabil. Şi din nou accelerări pronunţate, frâne ferme înainte de viraje, abordări în uşurinţă a virajelor şi revenire la accelerări care te lipesc de scaun. Toate însoţite de un singur lucru, care îţi scaldă auzul: sunetul motorului V6, amplificat de un sistem inteligent de evacuare. Audi A7 e, cu adevărat, o maşină genial de performantă, genial de luxoasă, genial de rapidă.

Practică? Nu prea! E lux desăvârşit şi exclusiv, care nu mai lasă loc de calcule raţionale. Cât costă maşina testată de noi, cu tot cu opţionale? O avere. Peste 90,000 Euro. E, însă, cel mai performant motor din gama lui A7! Şi e un diesel, care consumă 8.0 litri în oraş şi 5.4 litri la traseu. Noi, pe circuit, cu forţare maximă în zeci de tururi, nu am putut aduce media de consum mai mult de 14.6 litri/100 km! Suntem fascinaţi de noul motor. Suntem fascinaţi de Audi A7. BMW Seria 6 Gran Coupe are şi el un diesel de putere identică, pe versiunea 640d, dar cuplul e ceva mai mic. Porsche Panamera se poate lăuda cu un diesel de doar 250 CP... Cel mai puternic diesel al lui CLS e unul de 265 CP. Prin urmare, Audi A7, la un preţ mai accesibil ca o Panamera, oferă, în acest moment, mai multă putere decât aceasta! Da, A7, te poţi numi pe bună dreptate lider în segmentul tău, în acest moment! Instrumente utile: Audi A7 Sportback 3.0 TDI V6 313 CP vs concurenţi
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE):
GALERIE FOTO (49 IMAGINI):
MAI MULTE TESTE DRIVE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter