Chevrolet Camaro: diavolul american
25 Februarie 2012
America ştie cel mai bine să-şi arate muşchii în faţa lumii, chiar dacă uneori manierele nu sunt deloc elegante. Cândva, America însemna maşini splendide, iar Detroit era oraşul de vis
al celor îndrăgostiţi de sunetul motoarelor. Apogeul erei de aur a Detroitului l-au constituit anii în care muscle-car-urile erau cele mai adorate vehicule pe drumurile vastei Americi.
Povestea a fost frumoasă şi a durat puţin, ca tot ceea ce e prea frumos să fie adevărat. Ulterior, nume ca Mustang, Challenger şi Camaro au ajuns să fie atribuite şi unor modele
absurde, până când acestea au dispărut în negura istoriei. Doar că o legendă puternică poate renaşte oricând scânteia în suflet, dacă este reinterpretată de oamenii potriviţi. Astfel încât cei trei mari producători americani – General Motors, Chrysler şi Ford au cochetat la începutul noului mileniu cu reînvierea definiţiei adevărate de muscle-car. Ford a adus un Mustang pe măsura aşteptărilor,
trezând fiori şi nostalgie după grandoarea de altă dată. Dodge a adus şi el un Challenger provocator (că doar asta înseamnă „challenger”, nu?), marele absent fiind Chevrolet, care întârzia să anunţe un Camaro de serie.

În vremuri grele, cei de la GM s-au temut că o reînviere a muscle-car-ului legendă va fi o risipă de bani. Au tot cochetat însă cu ideea, zădărând fanii
şi culminând cu debutul unui prototip în filmul Transformers, după care n-au mai putut da înapoi. Iar rezonanţa lui Camaro i-a făcut pe şefii de la GM să-şi amintească legile unui marketing inteligent, în care există produse care aduc profit şi, uneori, altele care aduc imagine.

În fine, Chevrolet Camaro a reînviat, însă o perioadă doar americanii s-au
putut bucura de el. Apoi, aceleaşi legi de strategie globală inteligentă le-au sugerat americanilor că nu ar fi rău să aducă spiritul muşchiului american şi în Europa, astfel că Chevy Camaro a ajuns, în sfârşit, şi pe bătrânul continent, atât în formă coupe cât şi
decapotabilă. Unul din primele
exemplare Camaro din Europa
a ajuns şi la Chişinău, unde am avut ocazia să-l gustăm într-un test
episodic, desfăşurat pe parcursul a
două zile.
Acolo unde vorbim de o maşină americană pur-sânge, încep neapărat şi paradoxurile automobilistice, mai ales pentru cei obişnuiţi cu previzibilitatea şi metodica germană. Să o luăm pe rând, însă.
În SUA, Camaro este disponibil atât cu un propulsor V6 de 3.6 litri, cât şi cu unul V8, de 6.2 litri. Atunci când o astfel de maşină vrea să cucerească teritoriul frustrat de CO2 al Europei, te aştepţi ca motorul V8 să dispară din listă şi să rămână cel mult un V6, dacă nu chiar un alt propulsor turboaspirat
mai mic. Sau cel puţin să oferi ambele
propulsoare. Nu. Americanii au decis
să cucerească Europa exclusiv cu
motorul V8 de 6.2 litri, care emite,
cu transmisie manuală, 329 g/km
de CO2! Un astfel de indice devine
cu siguranţă un coşmar pentru ONG-iştii europeni ocrotitori ai naturii.

Coşmarul se poate extinde şi asupra proprietarului, însă. Deoarece nebunia asta de maşină consumă, în mod oficial, prin oraş, 21 litri la sută!

Iar la deschiderea uşilor, descoperi o piesă de metal ciudată pe pragul maşinii, şi sesizezi că şi pe uşă există un gen de nit, care, la închidere, întră în această piesă metalică, asigurând un punct de prindere suplimentar. Să fi fost oare această soluţie pur-americană necesară din cauza rigidităţii torsionale reduse, iar astfel este asigurată o rigidizare a structurii?
Inginerie brută

Într-o maşină nemţească de înaltă performanţă, inginerii calculează parametri, raze, unghiuri, forţe laterale, aerodinamice şi mii de detalii... Într-una americană motorul imens rezolvă totul. Sub capota lui Camaro cu transmisie manuală se află un motor V8 de 6.2 litri, cu numele de cod LS3. Cei iniţiaţi un pic în istoria motoarelor americane,
ştiu că acest motor e oarecum înrudit cu renumitele motoare V8 big block de pe muscle-car-urile legendare. Sub capota lui Camaro de astăzi, motorul dezvoltă 432 CP la 5,900 rpm şi 569 Nm la 4,600 rpm.

Este curios faptul că aceiaşi 6.2 litri
dezvoltă o putere mai mică
pe Camaro cu transmisie
automată – de „doar”
405 CP şi 556 Nm. Şi asta pentru că acolo, sub capotă, se află o versiune uşor modificată a motorului, care
permite deconectarea a 4 din cei 8 cilindri, atunci când maşina este solicitată mai puţin, evitându-se astfel un consum astronomic...
În fine, noi avem la test versiunea echipată cu transmisie manuală, cu 432 de cai izvorâţi dintr-un motor aspirat natural, care scoate un sunet demenţial. Să vedem ce poate face muşchiul american adevărat.
Banditul galben

Odată urcat la volanul lui Camaro, forţele necurate se cuibăresc în mintea şi spiritul tău şi te ispitesc spre riscuri extreme. Motorul turat în gol urlă nebuneşte şi face maşină să tresară puternic. Şi asta pentru că nu este foarte echilibrat, producând vibraţii destul de sesizabile. Însă lipsa echilibrului centrifug perfect nu a fost niciodată un lucru neobişnuit pentru V8-urile americane adevărate, pentru că oţelul adevărat nu se sfieşte în faţa a astfel de imprecizii. Motorul lăsat să lucreze la ralanţi sună a ZIL sovietic răguşit, căruia nu-i pasă de bunele maniere. Că doar Camaro nu e făcut pentru saluturi de etichetă. Putere, putere şi doar putere.

Manivela transmisiei are o cursă extrem de scurtă, cuplarea unei trepe făcându-se pe o distanţă de aproximativ un centimetru. Asta
accentuează senzaţia unei maşini sportive cu totul specială. La interior cadranele sunt rectangulare, iar consola e plină de indicatoare pe care într-o maşină normală nu le-ai vedea – de la temperatura uleiului la tensiunea în sistemul electric.

Odată apăsată acceleraţia până în podea, puterea vine instantaneu şi linear. Nu există turbolag, pentru că nu există turbină, nu există nici un moment în care ai crede că motorul e cumva suprasolicitat să livreze putere. Nu, motorul pur şi simplu transformă benzina în explozii şi exploziile în forţă brută de propulsie, care o taie înainte nemilos. Chiar şi cu sistemul de stabilizare a traiectoriei cuplat, tot ai şanse să porneşti cu un burnout frumos, şi asta deoarece puterea maximă a motorului e mai mare decât
cea pe care o pot traspune roţile imediat pe asfalt, iar efectul e unul cât se poate de firesc. Mai ales în primele două trepte, acceleraţia la maxim te poate ucide la propriu, dacă eziţi măcar o fracţiune de secundă să deţii controlul. Şi asta se întâmplă pe un drum închis, unde există spaţiu pe lateral. În oraş, dacă porneşti de la semafor cu pedala în pământ, ai toate şansele ca partea posterioară a maşinii să îţi alunece în derapaj şi să îţi scoată din cursă concurenţii de alături, iar tu să sfârşeşti într-un stâlp de pe acostament. Iar dacă te mai duce ispita să opreşti sistemul de control al traiectoriei, ai fi bine să te asiguri că ţi-ai scris testamentul... Nu glumesc, maşina asta e un diavol care face un pact cât se poate de simplu cu tine: te înzestrează cu putere peste orice limită, însă îţi promite că într-o zi te va
ucide şi îţi va lua sufletul în
adâncuri...

Totuşi, dacă eşti un şofer suficient de înrăit, încât să simţi cele patru roţi ale
muscle-car-ului american, vei obţine o plăcere de condus pe care nu ţi-o oferă nici o maşină germană comparabilă. Suspensia maşinii nu e făcută doar pentru autobahn-urile
germane, ci chiar absoarde excelent gropile asfaltului autohton, şi asta pentru că şi în SUA există gropi, şi la ei există drumuri acoperite cu plăci de beton peste care vrei să treci cu o
suspensie suficient de moale. Iar capacitatea de absorbţie nu rezultă nici soluţii inginereşti senzaţionale, ci din piese de grosime generoasă ale suspensiei, care au rezervă constructivă cu mult peste ondulările uzuale de asfalt.
În viraje, nici vorbă de manevrabilitate germană. Nu domnilor, ţineţi volanul bine şi deschideţi bine ochii la drum, pentru că, dacă intri cu cu repeziciune într-un viraj reducând brusc
viteza, te trezeşti un un efect
masiv de subvirare, din cauza greutăţii
mari a motorului V8 din faţa maşinii şi părţii frontale în general. Dacă iei virajul cu aceeleraţia apăsată, atunci posteriorul maşinii ţi-o ia pe dinainte şi dă startul unui episod de drift, chiar dacă eşti cu ESC-ul cuplat. Şi tocmai asta e cel mai vesel într-un muscle-
car! O maşină sport devine captivantă
tocmai la limita aderenţei sale, iar
Camaro îţi oferă astfel de momente din
plin! Cu un ESC foarte permisiv şi o
putere imensă, poţi să împingi foarte
des ţinuta de drum a maşinii către
propriile ei limite, iar dacă eşti capabil
să controlezi lucrurile, obţii o implicare
nemaivăzută la volan. Şi direcţia









maşinii este foarte naturală în astfel de situaţii, chiar dacă informativitatea unghiulară nu este la cea mai mare înălţime. Eşti însă conectat cu drumul prin vibraţii, senzaţii şi naturaleţe.

La viteze mici, însă, direcţia lui Camaro e extrem de dificilă în manevrare. Practic, atunci când motorul lucrează la ralanţi sau la turaţii de până la 1,200 rpm, aproape că nu există asistare din partea maşinii şi eşti nevoit să întorci volanul cu forţă
atletică. Iar motorul V8, care cântăreşte de unul singur vreo 250 kg, şi apasă pe roţile faţă, mai adaugă condimente acestei senzaţii de dificultate în a întoarce volanul. O femeie firavă nu prea are şanse să parcheze un astfel de muscle-car într-o parcare de mall. Şi asta e bine. Pentru că Chevrolet Camaro nu e o maşină care să fie condusă de femei, ci doar admirată de acestea şi
eventual care să le plimbe pe locul din dreapta. La volan se poate afla doar un bărbat adevărat, căruia îi ajunge forţă şi de rotirea volanului în spaţii restrânse, şi de apăsare din plin a acceleraţiei în spaţii deschise.

În habitaclul lui Camaro e şi confortabil. Pe locurile din faţă, desigur, că cele din spate sunt cu rol de decor. Scaunele şoferului şi a
pasagerului de alături sunt masive şi
moi, dar au şi suport lateral bun.
Poziţia joasă de şezut sporeşte
confortul şi plăcerea aflării la bord. Iar
noaptea, iluminarea de o nuanţă
albăstrie-verzuie, în stil classic
american, te face să te îndrăgosteşti
iremediabill de maşina asta. Vrei să
asculţi Elvis în ea, sau Chris Isaac,
sau vreo piesă din filmele nebune ale
lui Tarantino...
Cu Camaro, în oraşe aglomerate?

E plăcut. Dar e aproape absurd. Să
stai în ambuteiaj într-un Camaro e ca
şi cum aţi sta noaptea în doi, într-o
cameră cu şemineu, cu actriţa
preferată şi aţi... discuta despre
filosofia secolului XX... Chiar dacă ai o
lumină verde de după geam
care îţi spune că poţi să accelerezi, reuşeşti să cuplezi doar primele două trepte din cele şase ale cutiei de viteze până a ajunge la următorul semafor. Şi acolo din nou aşteptare... Noroc de sunetul V8-ului se sub capotă, care toarce diabolic şi pe care tot vrei să-l turezi în gol, să-ţi mai stimulezi apetitul de acceleraţie. Însă turul nostru contra cronometru, în care am traversat Chişinăul de la un capăt la celălalt (Botanica-Buicani) ne-a demonstrat şi
un consum pe măsură, de 24.9 litri/100 km. Nici la ocolirea oraşului pe trasee extraurbane consumul nu scade foarte simţitor, pentru că maşina asta nu-ţi dă voie să nu o forţezi la maxim, iar la turaţii mari, V8-ul nu se sfieşte să-ţi sece rezervorul de benzină în doi timpi şi trei mişcări.
Şi totuşi, un verdict pentru Camaro?

Dacă obişnuiţi să militaţi pentru unul din band-urile germane măreţe – Audi, BMW sau Mercedes-Benz, atunci nu există şanse să întelegeţi această maşină. Dacă mergeţi pe o maşină franceză, sunteţi un client tăiat din listă pentru Camaro. Dacă sunteţi o doamnă, la fel. Hmm.. s-ar părea că lista celor care nu sunt compatibili cu un Camaro e mai mare decât a celor care ar putea fi... Cine poate fi posesorul lui Camaro atunci?
Fanii de putere brută şi acceleraţie, care pot cu adevărat conduce o maşină ca asta. Adepţii lucrurilor simple în esenţă, dar făcute din generozitate. Împătimiţii de miros de benzină, care ar putea cheltui ultimii bani din buzunar pentru încă 10 litri de combustibil. Împătimiţii după deschiderea capotei şi admirarea motorului. Împătimiţii de tracţiune pe spate adevărată. Împătimiţii de drift stângaci cu corecţii permanente. Împătimiţii de călătorii la distanţe lungi. Împătimiţii de agăţat uşor de puicuţe. Împătimiţii de provocare a regulilor şi gustare a riscurilor.
Peste tot e vorba de împătimiţi şi fani, însă. Oameni pentru care pasiunea şi predilecţia pentru un aspect al vieţii lor depăşeşte limitele uzualului raţional şi trece într-un hotar neînţeles. Şi asta pentru că Chevrolet Camaro e o maşină excelentă, dar nicidecum raţională. E o maşină atemporală, căreia nu-i pasă de vârsta pe care o indică paşaportul tău. E o maşină ce priveşte diabolic direct în sufletul tău, încheie un pact demonic cu el şi apoi te face prizonier al turaţiilor şi puterii pentru toată viaţa...
PiataAuto.mdIlie Toma
13
7,372
GALERIE FOTO (21 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (11)
Sandu96
Chişinău
la 25 Februarie 2012 - 13:14
La noi nustiu daca o sa se procure asa masina, si daca o sa procure cineva o sa o puie pe gaz :D:D:D
0
1
Sandu96
Chişinău
la 25 Februarie 2012 - 13:14
Cind o sa apara testul cu malibu??? :)))))))))
0
0
Sandu96
Chişinău
la 25 Februarie 2012 - 13:24
Parerea mea este ca pentru europa ar fi bun un motor diesel...
1
1
Mihail
Chişinău
la 26 Februarie 2012 - 13:25
la aceasta masina serios sa spun imi place doar designul exterior... asa 10/10 restu poate parea performant ... doar pentru anii 60.... in 2012 cu asa tehnica de risul lumii....
2
0
Sandu96
Chişinău
la 26 Februarie 2012 - 15:51
Mihai: da de designul este frumos :)))
0
1
VB_1One
Floreşti, Moldova
la 26 Februarie 2012 - 16:57
Sunt printre cei care viseaza cu okii deschisi la un STi sau la un hapsin americos. Masinile americane au luat in prizonierat inima mea de mic copil, de cind un vecin avea Ford Taurus (1992-1996) "salatovii" si in fiece dimineata pleca cu el la serviciu si ii auzeam sunetul celor 6 "cateoale", parca era un Zil sovietic. De atunci m-am indragostit si de HEMI si de toate "saraiurile" americii. Cind vazusem pentru prima oara Mustang, aveam 19 ani, acum 2.5 ani in urma... destul de mare pentru a plinge, dar dupa ce facusem o tura in okolul lui mi-au dat lakrimile pe dinainte... un haram negru decapotabil cu roti cromate de 21" tipic americane si salon din piele rosie ca asfintitul soarelui. Sa fiu sincer m-a lasat fara glas! Ma transformasem automat intr-un pusht mikut care nu-l poti desprinde de la taraba cu jucarii... Daca imi cade okazia sa dau okii cu Camaro, cu siguranta cad jos de uimire... O masina in tot sensul cuvintului!!!

Piataauto.md: Doar un singur lucru va pot spune: "UN SINCER MULTUMESC PENTRU CA EXISTATI!!!" si drive test-ul realizat de D-tra este unul fara precedent. MINUNAT!!! Ati folosit anume acele cuvinte pentru descrierea emotiilor simtite, de care are nevoie un fan al muscle-car-urilor pentru ai "implanta" senzatia de sofer al unui astfel de "diavol". BRAVO!!!
0
6
G e o
Floreşti, Moldova
la 26 Februarie 2012 - 19:24
Da si eu ma cazut prada a masinnilor americane mai ales "Muscle". Placerea mi-a aparut inca din jocuri de calculator,cind ma jucam in Need For Sped Most Wanted sau Carbon,imi procuram numai Mustanguri Corveturi tot ce tine de "Muscle". Am avut ocazia sa vad in ochii mei un Chevrolet dasr nu imi amintesc de care,ca afost de mult,probabil avea jente de 19" sau chiar de 20" si m-am apropiat de el si nu stiam ce sa zic,eram rosul pe fata si taceam. Dupa aia 1 saptamina intreaga nuami la acea masina m-am gindit. Inca nu am avut ocazia sa vad pe strazile noastre asa "bestii" dar daca as vedea.....nici nustiu ce sa spun....as plinge.mi-as scoate ochii din cap si i-as da la urna....mi s-ar torpi sufletul.
Camaro e ceva special, e un detaliu mic care caracterizeaza America. Intradevar e ceva deosebit si formidabil,inica ce nu mi-a placut,este salonul. Ar trebui inca ceva de adaugat acolo,dupa parerea mea.dar in rest totul e fantastic,sa nu mai vorbesc despre ce se afla cub capota.
Multumesc mult Piataauto.
2
0
Bentley
Chişinău
la 27 Februarie 2012 - 12:37
Am privit pozele zilele trecute, asatzi am resusit sa citesc si testul..

Formidabil...
Nota 10 piataauto.O descriere mai excelenta nu exista pentru Camaro...
Super.
0
0
petro
Chişinău
la 27 Februarie 2012 - 17:35
Bumblebee ...Transformers, dupa derularea filmului Treansformers Camaro e devenit mai celebra si rivnita de toti...
0
0
Sergiu
Soldăneşti, Moldova
la 6 Iulie 2013 - 20:11
VB_1One, Gh1ţîşor
Am văzut eu unul, pe la finele lui ianuarie. Era măreț, alb, și mult mai masiv în realitate, decît pe poze sau pe youtube. Privirea sa foarte agresivă da, te face să îți dee lacrimi :) Stătea parcat știți unde? Nu o să mă credeți) Pe stadion la UTM la Rîșcani :D (pe stadion au făcut parcare). Primul gînd a fost că a venit un student să se lămurească cu restanțele :D

Dacă aș avea mulți bani, aș avea 2 mașini în garajul meu: prima, va fi o mașină de toate zilele, măcar și Dacia (foarte durabilă și economă), iar a doua, 100% că ar fi Camaro. Camaro pentru călătorii și senzații, Camaro pentru drift-uri nebune, Camaro pentru zi de sărbătoare și pentru călătorii oriunde, cu plăcuțe pe care scrie în colț MD ;)
0
1
xenomorph
Piteşti, România
la 7 Iulie 2013 - 10:34
E o masina de vis.Dupa parerea mea,mult mai impresionanta decat Ferrari,Porsche...etc.
0
1
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!