Audi A1 quattro by MTM

O maşină cu tuning ar putea fi comparată de cele mai multe ori cu remixul unei piese, unde se ia linia melodică de bază, se pune pe un beat mai intens şi mai antrenant, iar în rezultat piesa capătă o nouă vigoare. Un computer cu un program de mixaj poate fi mai mult decât suficient pentru întregul proces şi nici nu prea e nevoie de mare talent. La fel se întâmplă azi şi cu multe case de tuning – o simplă reprogramare a unor parametri în unitatea de control electronic al motorului creşte puterea maximă şi cuplul, mai ales dacă e vorba de un motor turboaspirat, în ambalaj se adaugă şi un kit aerodinamic exhibiţionist şi produsul final e gata!

Dar atât în lumea tuning-ului, cât şi în cea a muzicii, există oameni mult mai talentaţi de atât, care nu se mulţumesc cu un beat cover peste sunetul original.

Aşa cum ritmurile de tango argentinian ale lui Astor Piazzolla au generat un întreg curent de trupe jazz, new tango şi bossa care au adus lumii creaţii fantastic de inspirate, unii tuneri demonstrează că atunci când pricepi motoarele de azi în întreaga lor esenţă şi simbioză cu modulele electronice, poţi crea maşini cu adevărat fantastice!

Noi mergem azi la o casă de tuning cunoscută doar de cei foarte iniţiaţi în lumea tuning-ului – MTM, sau Motoren Technik Mayer GmbH, localizată în sud-estul Germaniei. Roland Mayer este fondatorul atelierului de tuning şi vine cu o istorie interesantă. Inginer de profesie, acesta a lucrat mult timp la dezvoltarea motoarelor Audi, fiind angajat de producătorul german. Ideile sale au fost întotdeauna mult mai ambiţioase decât erau gata să accepte şefii săi, acesta încercând în repetate rânduri să le demonstreze în faza de proiectare a motoarelor că unele mici modificări ar putea aduce mari diferenţe de randament şi putere.

Mayer şi-a dorit întotdeauna mai multă putere şi mai multă performanţă din motoare, pentru că ştia cum poate să o obţină, dar maximizarea nu e întotdeauna şi filosofia unui producător care îşi doreşte să-şi alinieze produsele la cerinţele mai raţionale ale pieţei. Astfel, în 1990 Mayer a părăsit compania Audi şi şi-a fondat propriul atelier de tuning, MTM, unde şi-a dorit să-şi pună în aplicare toate ambiţiile inginereşti. La 23 de ani de la fondare, MTM e unul din cele mai respectate nume în lumea tuning-ului pentru adevăraţii cunoscători, dar nu şi de publicul cu adevărat numeros. Iar asta se întâmplă pentru că cea mai mare parte a creaţiilor MTM pun accent maxim pe inginerie şi mai puţin pe design, kit-uri aerodinamice agresive sau combinaţii ţipătoare de culori, care ar atrage priviri exclamante.

PiataAuto.md are astăzi onoarea să fie întâmpinată la sediul MTM de însuşi Roland Mayer, care ne spune că nu-şi aminteşte să mai fi poftit pe aici vreodată jurnalişti din Moldova. Mayer ne conduce şi spre maşinuţa pe care o testăm – un Audi A1 quattro, tunat de MTM! Ei bine, A1 quattro este deja o maşină extrem de rară, fiind produsă de Audi în doar 333 de exemplare, iar noi avem astăzi în faţă unul din cele 333 de exemplare, care a mai fost şi tunat de MTM, devenind astfel şi mai exclusiv! Oh sfinte, abia aştept să pun mâna pe maşina asta!

Discret pe dinafară, radical pe dinăuntru

Maşinuţa asta e absolut identică pe dinafară cu un Audi A1 quattro normal, care iese de pe poarta uzinei, cu excepţia jantelor şi a gărzii la sol mai mici. Cei de la MTM s-au limitat doar în a-i instala jantele din ediţia MTM Nardo, lăsând neatins kitul original, spoilerul de pe hayon, barele de protecţie şi orice alte piese la care un tuner ar fi umblat.

Certificarea tratamentului MTM vine doar prin logo-urile modeste MTM aplicate pe caroseriei. Cât se poate de discret pe dinafară, deci.

Dar, de îndată ce aruncăm o privire la substratul tehnic, aproape că ne ia groaza. Modificările încep la suspensie, MTM instalând una nouă, cu coilover-e, care a şi generat reducerea gărzii la sol. Trebuie să ştiţi că versiunile A1 quattro ies de pe poarta uzinei Audi cu un alt tip de suspensie spate în raport cu un A1 obişnuit – şi vorbim aici de o suspensie multilink, cu patru braţe de stabilizare. Modificarea făcută de inginerii Audi a fost necesară pentru a asigura o mai bună manevrabilitate maşinii, dar mai ales pentru a se putea instala tracţiunea şi pentru roţile spate.

De după jantele de 19 inch se zăresc frânele noi, instalate de cei de la MTM. Inginerii MTM au avut aici o abordare aproape radicală, înstalând frâne cu discuri perforate pe puntea faţă, de tocmai 362 mm diametru. Pe puntea spate vin discuri de frână cu un diametru de 272 mm.

Cea mai radicală abordare vine, însă, la motor. E firesc pentru MTM, pentru că echipa de aici a descusut toate secretele inginereşti posibile ale unităţilor de control Audi, fiind capabilă să manevreze orice parametru în direcţia dorită. Că nu în zadar Ronald Mayer a participat la ingineria motoarelor Audi ani la rând, nu? Dar inginerii geniali mai ştiu că e o prostie să majorezi un singur parametru al ecuaţiei, dacă nu ai grijă să îi echilibrezi pe ceilalţi, astfel încât puterea motorului să vină la turaţiile necesare, la intensităţile dorite şi să mai poată fi şi transpusă pe asfalt eficient. Atunci când părăseşte poarta uzinei Audi, motorul turboaspirat pe benzină al lui A1 quattro dezvoltă 256 cai-putere şi 350 Nm – un adevărat apogeu de putere şi forţă pentru familia A1.

Dar, după tratamentul inginerilor de la MTM, supravegheaţi cu ardoare de Mayer, maşinuţa asta dezvoltă... 380 cai-putere la 6,600 rpm şi 505 Nm la 4,100 rpm! Asta înseamnă o creştere a puterii cu aproape 50%! Şi dacă maşinuţa originală accelerează de la 0 la 100 km/h în 5.7 secunde, atunci creaţia celor de la MTM prinde prima sută în doar 4.0 secunde! Viteza maximă a fost crescută de la 262 km/h la 280 km/h!

Micul vulcan

Altfel nu ai cum să-i spui maşinuţei astea după primii kilometri conduşi. La dimensiunile şi greutatea sa, eliberarea celor 380 de cai-putere seamănă cu eruperea agresivă a unei lave vulcanice. Şi dacă am avea tracţiune pe o singură punte, aceste izbucniri de forţă s-ar fi tradus prin şuierături inutile de anvelope. Dar maşinuţa asta îşi distribuie forţa printr-un sistem de tracţiune integrală quattro, iar contactul cu asfaltul este realizat de anvelope Michelin Pilot Super Sport, or, aceste două ingrediente nu-ţi dau şansa derapajelor inutile nici dacă ţi le-ai dori.

Puterea este transpusă într-atât de eficient pe asfalt, încât după apăsarea, preţ de câteva secunde, a pedalei de accereraţie, ai senzaţia că motorul a urcat deja la turaţiile potrivite pentru schimbarea treptei înainte ca întreaga putere să reuşească să se materializeze şi să iasă din craterul vulcanului. Abia în treptele superioare ale transmisiei, dacă ai o pistă liberă în faţă, poţi savura nebunia întregii puteri într-un libertinism cu gust de păcat dulce. E ca şi cum te-ai lăsa sedus conştient de dansul Salomeei doar pentru că nu crezi că un asemenea grad de seducţie ar putea exista.

E la fel şi aici, la volanul lui A1 quattro MTM – te laşi sedus de explozia asta crescândă de putere doar pentru a-i savura apogeul şi cu cât urci în turaţii şi viteză, incredibilul devine credibil, convingându-te că motorul are şi mai multă putere să-ţi ofere, apoi şi mai multă, apoi şi mai multă... Nici nu mai contează dacă ai un drum drept în faţă, sau abordezi un viraj, pentru că vulcanul ăsta de maşină mişcă la fel de aderent oriunde. Nici măcar un eventual prundiş de sub roţi nu-ţi poate strica distracţia, pentru că acolo tracţiunea integrală tot va reuşi să transpună puterea în acceleraţie şi extaz! Cei 380 de cai-putere de pe micuţa asta o fi părând mai puţini la număr decât valorile unor multe alte maşini puternice, dar, la dimensiunea maşinii şi la felul în care îi transpune pe asfalt, se simt a fi mult, mult, mai demenţiali decât cei dintr-un supercar civilizat.

Or, acolo e inginerie civilizată, dar aici e inginerie cu adevărat extremă...

Atunci când am oprit maşina asta inima îmi bătea într-un ritm accelerat, pulsându-mi viaţa la o altă intensitate.

Aici, la volanului lui A1 quattro MTM, înţelegi rostul adevărat al unei case de tuning, cu ingineri aproape nebuni de geniali. Un kit aerodinamic de tuning nu face decât să-ţi impresioneze prietenii şi poate vreo câţiva curioşi pe drum, gâdilându-ţi orgoliul cu valori vanitoase. Dar adevărata diferenţă a unui tuning de apogeu e senzaţia pe care am primit-o azi la volanul maşinuţei astea demente. Aici îţi cumperi extaz negăsit în alte părţi. E ca şi cum, după ce Salomeea te-a sedus cu dansul ei, tot tu rămâi stăpânul situaţiei, şi mâine scenariul se repetă cu un nou apogeu, după care vine un alt mâine, apoi un alt mâine, iar tu rămâi fericitul care perpetuează în extaz...