Kia Sorento 2.2 CRDi AWD. Încredere.

Vorbim cu multă ardoare despre o întreagă avalanşă a SUV-urilor compacte, proaspăt apărute pe piaţă. Dar există calităţi pe care un SUV ultra-compact de oraş nu mai e capabil să le ofere la bord, oricât de mult s-ar strădui şi oricât de agresiv i-ar fi designul. Încerederea. Ea e calitatea-cheie, care a popularizat tot mai mult, de-a lungul ultimelor două decenii, noţiunea de SUV. E acea senzaţie pe care o obţii de pe poziţia aia înaltă de la volan, că maşina pe care o conduci poate face faţă cu uşurinţă condiţiilor extreme, de la drumuri rele până la aventuri ambiţioase de offroad, de la nisipuri greoaie vara până la troiene şi gheţuş iarna. Oricât de frumos şi tentant ar arăta proaspetele micro-SUV-uri de pe piaţă, nu putem să nu privim lucrurile prin prisma unui duş rece al raţiunii, realizând că un SUV micuţ nu mai e decât un hatchback înălţat, cu suspensie de hatchback şi gardă la sol similară, cu tracţiune pe faţă sau poate pe patru roţi, dar foarte modest în ambiţiile de cucerire a necunoscutului. Pe fundalul acestor tendinţe, un ditamai SUV-ul de aproape 4.70 metri lungime, cum este Kia Sorento, pare un adevărat fapt exotic, pentru care pot opta doar tradiţionaliştii încăpăţânaţi în a nu se conforma trendurilor actuale ale lumii auto. Haideţi să gustăm împreună din încrederea pe care o poţi obţine la volanului unui Sorento!

Împrospătare

Noi avem la test versiunea facelift a lui Sorento, anunţată peste ocean acum un an şi venită în Europa mult mai târziu. Nu e un secret faptul că cea mai mare parte a vânzărilor Sorento se realizează în lumea nouă, or, continentul european e mult prea antagonist SUV-urilor de talie generoasă. Faceliftul a aliniat modelul la stilul actual de design al mărcii coreene, i-a adăugat zone de protecţie din plastic mai generoase pe caroserie, iar blocurile optice spate au primit fâşii masive de LED-uri, asemeni celor de pe modelele premium germane. În rezultat, Sorento maschează reuşit o siluetă rectangulară în haina unui SUV modern şi stilat, reuşind să obţină o prezenţă atractivă, păstrând în acelaşi timp o formă practică a caroseriei, care face posibilă amplasarea a 7 locuri la bord.

Ambianţă interioară

Ceea ce numeam acum 10 ani premium a devenit astăzi propriu unor segmente de maşini cu preţ mult mai raţional. Kia Sorento e un exemplu perfect. Chiar dacă SUV-ul mizează în mare parte pe piaţa SUA, unde rabatul la calitatea interioarelor încă mai poate fi acceptat, Sorento aduce o satisfacţie mult mai superioară în habitaclu. Planşa de bord are o parte superioară moale la atingere şi una inferioară mai dură, pregătită să reziste mai bine noroiului sau tratamentului dur. Pielea tapiţeriei e un pic mai dură şi mai groasă faţă de cele de la bordul unor modele premium, dar e firesc ca Sorento să nu mizeze pe materiale foarte fine, atât timp cât se axează spre o exploatare mai dură. Mai mult ca atât, cine ar fi crezut că o Kia Sorento ne poate alinta astăzi la bord cu iluminare ambientală, venită de sub inserţiile panourilor interioare ale portierelor? Abia acum 4 ani luminile ambientale au fost aduse în vogă de actuala generaţie E-Class şi uite că azi le găsim la bordul unui SUV coreean care nu pretinde la un statut de premium!

Diesel power

Pentru un SUV de talia asta, cu tracţiune integrală, e aproape firesc să vină cu un diesel puternic sub capotă. Maşina din testul nostru e echipată cu dieselul 2.2 CRDi, cuplat la o transmisie automată cu 6 trepte. Motorul dezvoltă 197 CP, iar cuplul maxim de 437 Nm este disponibil între 1,800 şi 2,500 rpm. Cu aceste cifre şi o greutate proprie de 2 tone, m-aş putea gândi la emisii CO2 de vreo 300 g/km şi un consum mixt de cel puţin vreo 9-10 litri la sută. Dar adevărul e că o Kia Sorento 2.2 CRDi are astăzi indici de consum şi emisii mai buni decât un hatchback cu un benzinar de 1.6-1.7 litri cu tracţiune faţă de acum vreo 5 ani. Un ditamai Sorento de 2 tone, cu transmisie automată şi tracţiune integrală emite doar 175 g/km CO2 şi indică un consum mixt de 6.7 litri/100 km! Ei bine, în condus lejer de traseu noi am obţinut o medie de 7.4 litri/100 km, iar în escapade lungi de offroad cu viteze mici media noastră s-a cifrat la 10.3 litri/100 km. Un consum real cât se poate de moderat, deci.

Testăm încrederea

Haideţi să punem la treabă serioasă maşina asta, ne-am zis noi. Nu am vrut să o menajăm prea mult cu trasee asfaltate sau străzi urbane şi am mers departe, spre zone mioritice mai rurale, acolo unde peisajul îţi oferă o diversitate mai mare şi mai provocatoare pentru un SUV de talie generoasă.

La semafoarele urbane Sorento se simte rafinat şi destul de silenţios, atât cât să-ţi facă experienţe urbane civilizate. Oricât de tare ţi-ar plăcea escapadele offroad, tot vei avea de parcurs o parte din viaţa la bord în oraş, aşa că noi zicem că un SUV bun, astăzi, trebuie să fie bine dresat şi pentru condusul de oraş. Şi Sorento este.

La condus de traseu, pe drumuri asfaltate cu mici imperfecţiuni, Sorento înghite denivelările cu uşurinţa cu care dinozaurii din filmele de la Hollywood calcă pe smarturi. Aproape că nici nu le mai simte. Şi asta se întâmplă pentru că Sorento vine cu roţi imense, protejate de anvelope cu profil generos, amortizate apoi de o suspensie gândită din start pentru un SUV, cu rezerve mari în capacitatea de absorbţie. Kia Sorento nu te provoacă la viteze prea mari printr-o ţinută prea sportivă, dar la o viteză de 120-140 km/h te simţi încă foarte încrezut la bord. Dacă abordezi un viraj de traseu cu viteză sporită, s-ar putea să simţi un ruliu firesc al caroseriei, pe care n-o să-l simţi la SUV-urile din rasa celor de asfalt, dar e o plată iminentă pentru o suspensie de SUV, construită să reziste în condiţii cu adevărat dure.

Dar e timpul să părăsim traseele cărora le pot face faţă orice alte maşini şi să o apucăm pe scurtătură. De aici încolo, Sorento, s-au terminat amabilităţile, sub roţi ai doar pământ neacoperit. Un soi de drum din ăla de ţară total neacoperit, care te învaţă că există viaţă şi dincolo de traseele desenate pe harta de hârtie sau cea a sistemului de navigare. Drum din ăla care te face să mai cobori geamul jos uneori, ca să mai auzi vântul, cântecul unei păsări şi să-ţi mai aminteşti cum stau lucrurile dincolo de masa de birou din fiecare zi...

Kia Sorento înaintează cu o uşurinţă cuceritoare pe acest drum de pământ neacoperit, plin de denivelări naturale, aşa cum le-au modelat ploile şi vremea. Aici cele 2 tone ale maşinii sunt un avantaj, care fac maşina să-şi păstreze un curs stabil de înaintare, cu un ruliu rezervat. Volanul e suficient de informativ şi la condusul de traseu, dar aici capătă mai mult sens, fiindu-ţi foarte clar pe unde calcă roţile faţă în fiecare clipă. Cuplul ăla generos izvorât din motor şi transmis tuturor celor patru roţi ne face încrezători chiar şi la urcarea celor mai îndrăzneţe pante şi, deşi maşina nu dispune de un demultiplicator de cuplu în stilul offroader-elor de rasă pură, cutia de viteze automată reuşeşte să asigure un raport bun de transmisie chiar şi atunci când îţi doreşti traversarea cu viteză foarte redusă a unei zone mai dificile. Dar de fapt, garda la sol generoasă şi protecţia din plastic a caroseriei te încurajează să aborderzi cu încredere chiar şi suprafeţele mai provocatoare. Te mai ajută şi frâna de mână, care e, de fapt, frână de picior, pentru că levierul acesteia e poziţionat în partea stângă a zonei picioarelor. Astfel, la pornirea foarte atentă pe o pantă dificilă, poţi manevra cu piciorul stâng eliberarea lentă a frânei „de mână” în timp ce piciorul drept dozează atent pedala acceleraţiei. Un drum din ăsta, însă, nu are cum să-ţi scoată în faţă o zonă peste care nu a-i putea trece. E uşor, mult prea uşor pentru un Sorento. Înaintăm tot mai mult, însă, şi pe marginea drumului, de o parte şi de alta, se fac tot mai prezenţi copaci mici şi arbuşti, care-şi lasă crengile spre mijlocul traseului. Eh, să ştiţi că dacă există un element care poate să vă taie pofta de aventură în offroad la bordul unui SUV modern, acesta e reprezentat anume de crengile astea ascuţite, care şi-ar putea lăsa amprenta pe luciul caroseriei Dvs. Noi însă recurgem la mici trucuri de offroad şi mergem cu două din roţi pe mijlocul drumului, iar cu altele două pe marginea mai liberă. În cazul în care crengile sunt la nivelul roţilor şi ale protecţiilor de plastic, nu ne facem nicio grijă, pentru că n-au cum să ne afecteze, ne ferim doar de cele de la nivelul uşilor. Şi ne reuşeşte deocamdată, pentru că traseul ne permite găsirea unor traiectorii de refugiu.

Se vede că aceste drumuri sunt mult prea puţin circulate, pentru că în curând şi iarba din mijlocul drumului devine mai înaltă decât garda la sol, aşa că auzim firele care gâdilă partea inferioară a maşinii. Traseul ăsta s-a transformat dintr-unul de offroad uşor într-unul aproape forestier, cu un grad de dificultate mult mai ridicat. Dar şi aici, de la bordul unui SUV de talia lui Kia Sorento, simţi încredere. Toate piedicile pe care natura ţi le întinde firesc nu fac decât să-ţi sporească doza de plăcere a condusului de offroad şi atunci îţi zici că nu degeaba ţi-ai luat un SUV, ca să-l tot cocoleşti pe drumuri urbane...

Dacă eşti un citadin convins, care nu-şi doreşte în ruptul capului să se abată de la traseul dinspre casă şi birou şi invers, atunci n-ai nevoie de maşina asta şi nici alta de soiul ei. Dacă, însă, ştii să găseşti nordul şi sudul atunci când eşti în aer liber, dacă deschizi Google Maps uneori în pauza de masă doar pentru a vedea cât ţi-ar lua şi pe unde ai putea ajunge la un lac montan, iar în copilărie priveai fascinat aventurile geografice ale lui Indiana Jones, atunci o maşină ca asta îţi e la fel de necesară ca aerul pentru viaţă. Maşina asta trebuie să fie o continuarea caracterului tău şi atunci încrederea pe care ea ţi-o oferă te va face să iei mai mult de la viaţă, să-ţi doreşti noi cuceriri de scopuri şi direcţii, şi să le şi atingi cu încredere...

Ei bine, cât costă Kia Sorento în Moldova? Cea mai accesibilă versiune, dotată cu un propulsor de 2.4 litri pe benzină, cu transmisie manuală şi tracţiune pe două roţi, porneşte de la 23,930 euro. Aceeaşi versiune cu transmisie automată porneşte de la 24,930 euro, iar tracţiunea integrală pe acelaşi motor vine de la 24,930 euro cu cutie de viteze manuală şi 25,930 cu cea automată. După cum am mai spus, însă, noi credem că un SUV de talia asta e preferabil să fie diesel. Iar motorizarea diesel de 2.2 litri porneşte în Moldova de la 25,500 euro. Cu tracţiune integrală, acesta porneşte de la 26,500 euro. În combinaţie cu transmisie automată şi tracţiune integrală, la fel ca maşina din test, un

Sorento 2.2 diesel porneşte în Moldova de la 27,500 euro. Un Sorento poate te poate face fericit şi în combinaţie cu o transmisie manuală sau cu un motor pe benzină, dar fără tracţiune integrală maşina asta îşi pierde sensul. Deci sfatul nostru este să optaţi pentru motorizarea diesel cu tracţiune integrală, sau cel puţin pentru benzinar, dar tot cu tracţiune integrală. Îşi merită Kia Sorento investiţia? O da, şi o spunem cu încredere, dacă tot încrederea e senzaţia principală simţită la bord!