Da, doamnelor şi domnilor, se întâmplă! În primăvara, de la Salonul Auto de la Geneva, vă arătam un
Gelandewagen galben ca dovleac, tunat de către cei de la MANSORY, pe care îl încadram la categoria “porno tuning”. Ulterior, cei de la MANSORY ne-au permis să le testăm creaţia pentru a ne convinge dacă scepticismul nostru e unul just sau nu! Taraaam, cu solemnitatea necesară, vă invităm să vedeţi azi unul din cele mai trăsnite teste drive ale noastre, realizate de noi în Germania, la sediul MANSORY, cu Mercedes-Benz Gelandewagen G 65 AMG, cu tuning de la MANSORY. Este sau nu ăsta un porno tuning?
Dacă priviţi foarte atent pozele acestui test şi pe cele din ştirea noastră de la Geneva, veţi vedea mici diferenţe la forma calandrului. Şi asta pentru că noi testăm un exemplar aproape identic, dar un altul totuşi, la care cei de la MANSORY au renunţat la “înmuierea” formelor calandrului şi i-au conferit un aspect ceva mai bărbătesc. În rest, modelul este absolut identic cu cel pe care noi îl declaram la Geneva drept porno tuning: aceeaşi nuanţă stridentă de galben, aceeaşi abundenţă obsesivă de elemente decorate cu fibră de carbon, aceeaşi opulenţă perversă. Cu excepţia jantelor şi anvelopelor, cam tot ce vedeţi negru la această maşină, e fibră de carbon. Avea nevoie G-Class să îi fie “deconservat” plafonul şi să primească unul din fibră de carbon în loc? Mmmm… Avea nevoie de corpuri ale oglinzilor din fibră de carbon? De calandru? De bară de protecţie, de elemente de decor a caroseriei realizate în aceeaşi manieră? Cu siguranţă nu!
Acum, la testul ăsta, m-am apropiat de maşina asta departe de luminile strălucitoare ale Salonului Auto de la Geneva. V-aţi fi aşteptat să spun, probabil, că am avut vreo revelaţie şi a început să-mi placă galbenul de dovleac răscopt. Dar nu este aşa. Interpretarea asta de tuning, al celor de la MANSORY, îmi pare şi mai oribilă acum. E o porcărie, ce mai! Îmi place enorm de mult G-Class-ul original, deşi consider că versiunea G 65 AMG e mult prea scumpă, şi te poţi mulţumi perfect cu o motorizare mai “simplă” sau cel mult cu un
G 63 AMG. Îmi place caracterul ăsta pătrăţos al maşinii şi mai ales ce poate face în offroad un Gelandewagen echipat corespunzător, cu jante potrivite şi anvelope corecte. Dar ăsta are nişte jante cu care ţi-e frică să abordezi vreo bordură, dărămite să te mai aventurezi în offroad. Reprezentantul MANSORY, niţel supărat pe cariera sa, care presupune contactul cu cei mai fandosiţi oameni ai planetei, mă întreabă umil, cum îmi pare această maşină. Nu-mi ia mult să-i zic “o porcărie de tuning, care a stricat toată frumuseţea maşinii”. Şi dacă mă gândeam eu, şi vă gândiţi probabil şi Dvs., că omul o să încerce să mă contrazică, atunci am rămas mirat să-mi dea dreptate, şi să pună totul pe seama preferinţelor clienţilor companiei... “Ce să-i faci dacă toţi netrebnicii lumii au azi bani fără socoteală şi atunci când vin să comande maşini le place să o facă într-un mod cât mai strident, cât mai pervers şi fără gust cu putiinţă. Ăştia sunt mulţi dintre bogaţii lumii de azi, care vin din zone obscure ale planetei noastre, şi care nu şi-ar putea demonstra prea curat provenienţa banilor lor prin muncă onestă...”
Ei bine, înainte să alunec în discuţii prea filosofice, cu tentă de socialism, urc în maşina asta pentru a-i simţi niţel din substratul tehnic. Un lucru devine clar din prima clipă: deşi un Mercedes-Benz G 65 AMG vă oferă aceleaşi posibilităţi de blocare individuală a fiecărui diferenţial, trebuie să vă luaţi adio de la offroad. Pentru că maşina asta are jante prea sportive şi putere prea mare pentru a o irosi în treceri galante prin noroi. Maşina asta ar seca mai degrabă o baltă de noroi prin miile de rotaţii ale roţilor sale, decât să o treacă încet...
Puterea de sub capota maşinii testate de noi e una standard, întrucât cei de la MANSORY au reuşit să umble la motorul turbo V8 de pe G 63 AMG, aducându-I puterea la 840 CP, dar nu şi la V12-ele aspirat natural al maşinii de astăzi, care livrează aceiaşi 612 CP şi 1,000 Nm standard. Se lucrează şi la o creştere a puterii pentru acest motor, zic ei, pentru că G-Class e la mare căutare întotdeauna, mai ales printre clienţii ruşi şi şeicii arabi, dar conversiile unui motor aspirat natural sunt mai dificile. Dar noi nu facem decât să ne bucurăm, pentru că putem să simţim motorul ăsta în stare pură.
Primele sunete scoase de cei 12 cilindri te îmbată de-a binelea. Sistemul de evacuare modificat transformă sunetul motorului în răgetul unui leu flămând. Ajungem în scurt timp să-l punem la treabă, iar pădurile din jur, o parte din ele aparţinând fostei Germanii de Est, ajung să rezoneze cu zgomotul feroce al acestei feline. De la volan, motorul ăsta e un deliciu imens prin forţa cu care te împinge în scaun. Dar nu poţi să te detaşezi complet de frica de a fi ucis la volanul maşinii ăstea. Şi asta pentru că centrul înalt de greutate dictează un comportament specific, şi chiar dacă la fiecare nou viraj te convingi că bolidul ăsta pătrăţos îşi poate menţine excelent controlul, tot ai impresia că la următorul viraj ar putea să o facă, să te arunce în decor. Suspensia rigidă şi jantele late contribuie la senzaţia de control, şi distribuţia tracţiunii intregrale amplifică această senzaţie, dar nu trebuie să uiţi niciodată că, deşi e una reactivă, maşina asta tot o cărămidă rămâne. În linii drepte, însă, puterea se dezlănţuie toată odată, răbufnind din motor şi împingându-te cu nebunie înainte. Transmisia îşi face şi ea treaba de minune în gestionarea unei asemenea puteri, încât, pentru perioade scurte, ai putea să uiţi că te afli la volanul unei cărămizi, şi nu a unui sportcar Mercedes-Benz.
Substratul tehnic original e, deci, unul absolut fantastic. Nu e deloc bun pentru offroad cu acest motor AMG, dar e oarecum firesc, iar cei care vor o versiune de offroad pot opta pentru motorizările mai simple.
Dar nu pot să dau atributul de fantastic transformărilor de tuning. Mă aflu într-un habitaclu înnegrit la maxim, cu nişte linii galbene de contur. O fi el frumos pentru unii şeici, sau oligarhi ruşi, dar pe mine mă face să mă simt într-un cavou din fibră de carbon, care tot cavou rămâne. Maşina asta seamănă cu un mormânt din ăla de lux, în care piatra de comemorare ia forma maşinii, a celui care a murit, şi a celor 3 paznici care erau alături în momentul în care a fost împuşcat. Un soi de lux absurd, printre morminte. Şi la o adică, dacă e să fiu pretenţios până la urmă, calitatea lucrului la acest habitaclu mai lasă loc de critici, prin imperfecţiunea liniilor unor cusături, sau îngrămădirea mai “treacă-meargă” a unor zone de tapiţerie cu piele. Nu înţeleg nicidecum de ce ţi-ai cumpăra un G 65 AMG de aproape 200,000 euro, iar apoi să-l dai pe mâna unui atelier care, pe lângă faptul că ţi-l perverteşte, îţi mai asigură o calitate inferioară celei iniţiale de la producător. Dacă vrei personalizare maximă, ţi-o poţi asigura prin bifarea unor atribute speciale în showroom, sau apelâng la programul de individualizare a interioarelor Designo al celor de la Mercedes-Benz...
Deci... e sau nu e?Ar trebui să facem şi o concluzie aici. Testul ăsta a fost menit să ne convingă dacă, poate, ne-am înşelat atunci când am etichetat creaţia asta de tuning drept un “porno tuning”. Am testat-o pe viu. Am simţit-o şi pipăit-o în cele mai mici detalii. Am privit-o zeci de minute în şir în toate unghiurile posibile, în peisaje frumoase şi mai puţin arătoase. Şi ne-am convins. Mercedes-Benz Gelandewagen e o ledendă vie. Mercedes-Benz Gelandewagen G 65 AMG e o cărămidă reactivă, cu senzaţii exaltante la bord, livrate în fiecare secundă. E superbă maşina asta! Dar ne-am convins, însă, şi de faptul că Mercedes-Benz G 65 AMG tunat de MANSORY, în interpretarea asta galbenă stridentă cu abudenţă de fibră de carbon, e o porcărie de pornografie ieftină, filmată pe furiş în muzeul Luvru, pe fundalul unor opere de artă măreţe. E cu siguranţă un porno tuning, care a stricat frumuseţea unei maşini demenţiale. Dacă vreţi maşina asta, alegeţi-o în formă originală!
