Cifrele de consum din fişele de date tehnice par foarte optimiste de multe ori şi în multe cazuri, în condiţii de trafic real, descoperim că nivelul de consum real al maşinii e destul de departe faţă de cel declarat. Motoarele turbo pe benzină sunt cele mai puţin oneste la acest capitol. Dar cum rămâne cu motoarele diesel? E turbina şi acolo o sursă de trişare? Pe cât de posibil e să se atingă cifrele oficiale de consum şi cum ar trebui să se estimeze corect costurile de consum pe durata unei viitoare exploatări?

Noi am luat la test unul din cele mai eficiente sedanuri de clasă D premium – Volvo S60 D2 – dotat cu un propulsor turbodiesel de 1.6 litri sub capotă, care dezvoltă 115 CP şi 270 Nm. Valorile de putere şi cuplu nu sunt cele mai fascinante, principalul avantaj declarat al motorului fiind consumul ultra-eficient. Pentru motorizarea D2 din testul nostru, cuplată la o transmisie automată, Volvo anunţă

un consum de 4.3 litri/100 km în regim extra-urban, 5.1 litri/100 km în regim urban şi 4.5 litri/100 km în regim mixt. Ei bine, dacă ar fi să mergem pe traseele extra-urbane ale

Moldovei, pe cât de posibil ar fi să atingem cu adevărat un consum de 4.3 litri/100 km? Haideţi să descoperim împreună, punând maşina la o încercare în peisajul vieţii reale!

Ambianţă

Trebuie să menţionăm din start că
modelul din testul nostru este un S60
produs chiar înaintea anunţării facelift-
ului de acum două luni pentru sedanul suedez. Dar, deoarece diferenţele sunt minime şi se referă mai mult la mici modificări estetice, noi ne-am zis că ecuaţia unui maraton de consum nu va avea de suferit în cazul lui Volvo S60.

Exemplarul din testul nostru e unul minimalist, focusat radical spre eficienţă, la fel cum există modele GreenLine la Skoda, BlueMotrion Technology la Volkswagen sau EfficientDynamics Edition la BMW. Toate elementele de prisos lipsesc,

pentru a nu consuma energie şi a nu spori masa maşinii. Astfel, nu există faruri de ceaţă, anvelopele sunt speciale, care reduc rezistenţa la rulare şi sunt îmbrăcate pe jante de dimensiune redusă, spaţiile vitrate ale caroseriei nu au inserţii cromate de contur, iar în habitaclu lemnul lipseşte

cu desăvârşire, în locul lui fiind montate zone din plastic, iar pe alocuri inserţii metalice. Există şi sistem start/stop, pentru a opri şi motorul atunci când maşina staţionează, iar sistemul de climatizare e adaptat să utilizeze un minim de energie. Cu toată filosofia minimalistă, însă, S60 D2 din testul nostru are un habitaclu tapiţat cu o piele maro-oranj, combinată cu

piele neagră, care crează o ambianţă plăcută la bord. Trebuie să menţionăm, de asemenea, profilarea foarte generoasă a scaunelor, atât pentru pasagerii faţă, cât şi pentru cei de pe bancheta spate.

Substrat tehnic

Înainte de a porni la drum, haideţi să aruncăm o privire şi sub capota modelului. Motorizarea S60 D2 vine cu un propulsor diesel turboaspirat de 1,560 cm cubi, moştenit de

Volvo încă de la fostul său proprietar – grupul Ford. Motorul a fost dezvoltat la sfârşitul anilor 1990 – începutul anilor 2000 printr-un parteneriat între divizia europeană Ford şi PSA Peugeot-Citroen. Da, aţi citit bine, e vorba de francezi. Prin urmare, să nu vă frapeze faptul că motorul de sub capota lui Volvo S60 D2 din testul de azi mai poate fi găsit şi sub capota a o mulţime de alte modele din industria auto, cu sau fără mici modificări – de la modelele Citroen C3/DS3, C4/DS4, C5, Peugeot 307/308, 508 (da, renumitele HDi), Ford Fiesta, Focus, C-MAX/Grand C-MAX (montate sub altă emblemă renumită, TDCi), Mazda2, Mazda3, şi chiar MINI Cooper D, fără a mai enumera şi lista de modele Volvo care îl mai adăpostesc sub capotă.

Sub capota lui Volvo S60 D2 acest propulsor livrează 115 cai-putere la 3,600 rpm şi un cuplu maxim de 270 Nm între 1,750 şi 2,500 rrpm în regim normal sau 285 Nm cu funcţie overboost. Construcţia din aluminiu, injecţia directă common-rail, dar şi măsurile auxiliare de eficientizare a consumului îl fac un campion la eficienţă.

Motorul poate fi cuplat şi la o
transmisie manuală cu 6 trepte pe
Volvo S60, dar în cazul exemplarului
din testul nostru acesta e cuplat la o
transmisie automată cu 6 trepte
Powershift. Aceasta are o
construcţie cu dublu ambreiaj şi
promite momente insesizabile de
schimbare a treptelor, dar şi o
eficienţă mai bună decât a transmisiei
manuale pentru acelaşi motor.

În senzaţii de condus, însă, transmisia nu este la fel de rafinată ca un DSG sau un DCT german, având uneori mici momente de ezitări la schimbarea treptelor, care se fac simţite. Totuşi, simptomele nu sunt unele critice, astfel că după o perioadă de timp, apare şi o iminentă obişnuinţă cu modul de funcţionare a ei şi implicit o acţionare cu prevedere a acestor mici ezitări.

Propulsorul forţat mai tare poate livra senzaţii dinamice demne, graţie cuplului generos, dar nu va transforma niciodată maşina într-o sportivă veritabilă. O depăşire rapidă poate fi efectuată fără prea mare stres, şi pot exista şi episoade mai delicioase de condus dinamic, dar aici

condimentele vieţii picante de la bord se opresc, lăsând mult mai mult spaţiu pentru scopul primordial al acestei motorizări – eficienţa.

În regim normal de condus motorul reacţionează galant la apăsările pedalei de acceleraţie, favorizându-ţi o manieră mai eficientă de condus. Transmisia menţine turaţiile motorului

în zona de cuplu maxim şi chiar sub aceasta, motorul primind cantităţi de combustibil strict porţionate. Dar haideţi să vedem cum se traduce această porţionare în realitate, în cifre de consum!

Ce consum reuşim să obţinem?

Avem planificat un traseu total de peste 100 km şi am considerat că 10 litri de diesel ne vor fi mai mult decât suficienţi pentru intenţia noastră. Am alimentat maşina şi am pornit de la marginea Chişinăului spre sud-estul ţării, pe un traseu care ne pregătea

atât rulare pe linie dreaptă, cât şi urcări în pantă şi coborâşuri. Pentru obţinerea celui mai bun consum rularea în linie dreaptă, fără dealuri şi văi, ar fi fost cea care ne-ar ajuta să obţinem cea mai mică cifră, noi însă nu ne-am dorit neapărat ca cifra rezultată să fie mică,

ci ca ea să fie reală, reflectând un condus cu grijă la eficienţă, dar efectuat în condiţii de trafic real.

Mai mult ca atât, suntem 3 ocupanţi la bordul unei maşini, un pic mai mult decât ar fi fost corect, pentru că la testele de consum se prezumă un singur ocupant la bord, iar fiecare 50 kg în plus aduc o creştere justificată a consumului cu 2%. Cu alte cuvinte, pe lângă greutatea de sub 80 kg teoretică şi oficială a unui şofer, noi avem la

bord un total alte 200 kg, care ne pot justifica, teoretic, un consum extra-urban de 4.3 litri/100 km + 8%, ceea ce rezultă în 4.6-4.7 litri/100 km. Vom vedea care va fi rezultatul final, cert este că nu ne-am dorit o simulare de laborator, ci un tablou mult mai realist.

Astfel, am resetat calculatorul de bord al maşinii şi după primele sute de metri parcurse în accelerare acesta şi-a început afişajul cu valori îngrijorătoare de 24.0 litri/100 km. După mai puţin de un minut, cifra

consumului mediu coborâse deja la 7.1 litri/100 km, după care, o nouă urcare în pantă ne-a urcat media până la 8.5 litri/100 km. Evident, cu o distanţă atât de scurtă parcursă de la resetarea calculatorului de bord, aceste valori nu sunt deloc relevante.

Au urmat şi vreo două staţionări la semafoare extra-urbane, însă viteza firească pe care ne-o propuneam să o menţinem oscila între 75 şi 100 km/h, în funcţie de trafic şi condiţiile de drum. Am recurs şi la un mic truc de eficientizare a consumului, pe care

îl folosim întotdeauna atunci când ne pasă mult de consumul maşinii cu care rulăm şi pe care îl folosim chiar şi la deplasările noastre de mii de kilometri către saloanele auto internaţionale. Dacă avem o pantă lungă în faţă, accelerăm uşor înainte de pantă, apoi estimăm lungimea pantei şi nu menţinem viteză constantă pe pantă, ci îi permitem maşinii să piardă uniform un total de aproximativ 20-30 km/h din viteza de la începutul pantei până la vârf. Astfel, efortul motorului de a urca maşina va fi mai mic, şi implicit media

consumului nu va avea de suferit atât de mult ca în cazul în care am forţa o menţinere a unei viteze constante.

După vreo 6 minute de condus,
media coborâse către 5.4 litri/100 km. De aici încolo modificarea cifrelor se realiza mult mai lent, pentru că acumulam deja o distanţă parcursă de aproape 10 km. Peste ceva timp, media noastră a coborât şi sub 5.0 litri/100 km.

De aici, lucrurile devin cu adevărat interesante, ne-am zis noi! Acum

contează fiecare zecime de litru pe
care reuşim să o obţinem în
consum. Ţinta ideală ar fi de
4.3 litri/100 km, aşa cum scrie în
fişa de date tehnice, dar cu 3
ocupanţi la bord eram pregătiţi şi la
o anumită diferenţă. Dar, în
experienţa noastră avem şi episoade
de consum mai mic decât datele
oficiale – sub 4 kg/100 km de gaz
natural comprimat pe Mercedes-Benz
B-Class redacţional, sau mai recent,
8.0 litri/100 km în regim urban cu
Toyota RAV4 2.5 AWD. Deci, totul
e posibil!

Ei bine, după vreo 10 minute de condus cifra consumului mediu s-a stabilizat pe la valoarea de 4.4 litri/100 km, apoi 4.3 litri/100 km şi chiar 4.1 litri/100 km după coborârea unei pante. Prea optimist, ne-am zis noi, şi am aşteptat să mai rulăm următorii câţiva zeci de kilometri, pentru a ne face primele concluzii.

Dar Volvo S60 D2 s-a încăpăţânat să ne demonstreze o eficienţă record şi mai departe. După vreo 25-30 km parcurşi, cifra consumului se stabilizase aproape sigur la 4.1 litri/100 km! A urmat un episod de depăşire şi ne-am aşteptat ca aceasta să urce. Dar n-a urcat, dimpotrivă, după câţiva kilometri a coborât la 4.0 litri/100 km! Pe o fracţiune scurtă de timp, am

ajuns chiar şi la fantasticii 3.9 litri/100 km! Într-un final, pentru că avem o ţară mică, am ajuns la hotar peste ceva mai mult de 50 kilometri parcurşi. Media finală: 4.1 litri/100 km!

Am reuşit, deci, să obţinem o cifră de consum extra-urban chiar mai bună decât cea indicată în datele tehnice

oficiale! Prin urmare, putem spune că
motoarele diesel turbo sunt cu mult
mai oneste în afişarea consumului
decât cele turbo pe benzină, graţie
modului de operare a turbinei în
acestea şi a specificului de injecţie.
Dar mai ales, vorbind în particular de
Volvo S60 D2, putem spune că
modelul suedez îşi ţine şi chiar
surclasează promisiunile de
consum! Cu un astfel de consum,
Volvo S60 D2 are un preţ de sub
70 de bani per kilometru

în combustibilul consumat,
chiar şi la preţurile
actuale ale
dieselului!

Ei bine, veţi spune. Cum va creşte
consumul dacă nu vom fi atât de
precauţi în maniera de condus? Noi
am condus pe acelaşi traseu în
direcţie inversă, alţi 50 km, şi am
obţinut o medie globală de
4.4 litri/100 km, ceea ce înseamnă
că un ritm dinamic de condus ne-a
adus un consum net de
4.7-4.8 litri/100 km. Cam la
valoarea estimată de noi

mai sus, când am luat în calcul greutatea de la bord. Deci, oricum consumul lui Volvo S60 D2 rămâne în cadrul unor valori oneste, apropiate de cele indicate de fişele oficiale.

Ilie Toma