Menu
Acasă
Search
CITIRE TEST DRIVE:

Hyundai Tucson

24 Martie 2014
Ilie Toma
Hyundai Tucson
Hyundai Tucson, SUV-ul compact al mărcii coreene, a trecut de curând printr-un facelift, care i-a corectat un pic designul părţii frontale, i-a adăugat LED-uri în blocurile optice şi a schimbat consistenţa acestora. Iar noi am prins una din ultimele zile de iarnă adevărată pentru a-l pune la treabă pe asfalt şi zăpadă, mai ales că am luat la test o versiune cu tracţiune integrală, transmisie automată şi motor pe benzină de 2.0 litri. Să vedem, deci, ce oferă astăzi unui proprietar Hyundai Tucson facelift!

Prezenţă

Deşi faceliftul i-a modernizat vizibil aspectul, designul părţii frontale a lui Tucson rămâne în continuare foarte controversat. Spre deosebire de fratele mai mare, Santa Fe, care are o prezenţă mult mai armonioasă, Tucson nu te va deranja în cel mai bun caz şi arareori va plăcea cu adevărat. Designul părţii posterioare, în schimb, e mult mai armonios şi nu naşte la fel de multe controverse. Silueta pare şi ea reuşită, cu o linie mai puţin fluidă a plafonului, menită să ofere spaţiu ocupanţilor spate. Ne plac şi jantele noi, de culoare gri.

Ambianţă interioară

Dotarea testată de noi, a 3-a în scara ierarhică din cele patru posibile, aduce un display LCD între cadranele de bord, şi un sistem multimedia cu display color pe consola centrală, iar scaunele sunt tapiţate cu piele. În pofida culorii albastre a iluminării interiorului, care ne pare nouă un pic iritantă întotdeauna, trebuie să recunoaştem că ele, cadranele de bord, arată foarte calitativ. Mai mult ca atât, există mici ecrane LCD şi pe centrul vitezometrului şi turometrului. Din start informaţiile pot părea un pic prea disipate pe atât de multe ecrane, dar în scurt timp te obişnuieşti să priveşti în direcţia necesară pentru informaţia dorită.

Planşa de bord are inserţii contrastante gri foarte mici ca suprafaţă, mai mari fiind cele de pe volanul multifuncţional. Tunelul central e foarte gros în lăţime şi dispune şi de nişte mânere în stilul Golfului de generaţie precedentă, dar care se potrivesc mult mai bine unui SUV.

Scaunele sunt cât se poate de comode şi dispun de reglaj lombar începând cu cel de-al doilea nivel de dotare. Pielea cu care sunt tapiţate pare a fi destul de durabilă în timp. Materialele planşei de bord, mai ales în partea superioară sunt moi şi calitative, însă în partea inferioară de jur împrejur în habitaclu domină materiale plastice ceva mai dure, calculate pentru exploatare intensă.

Bancheta spate oferă spaţiu generos pentru 3 pasageri, datorită lipsei tunelului central, chiar dacă vorbim de un model cu tracţiune integrală, care îşi trimite o parte din forţă către puntea spate. Unghiul de înclinare a spătarului, însă, pare un pic prea vertical.

Ţinută de drum

Hyundai Tucson înghite bine denivelările drumurilor autohtone, dar o face cu o oarecare fermitate, motiv din care vă recomandăm să vă limitaţi la maxim 17 ţoli. Totuşi, la abordarea unor gropi nu există niciodată impresia că maşina ar fi luată pe nepregătite, iar asta îţi sporeşte încrederea în condus, chiar şi pe trasee imperfecte.

Virajele pot fi trecute foarte firesc la viteze fireşti, fără a te gândi prea mult la ruliul caroseriei, care se face simţit abia când treci de limitele raţionalului. Având tracţiune integrală, însă, poţi forţa un pic nota spre sportivitate la trecerea virajelor, apăsând pedala de acceleraţie pentru a ieşi din ele, şi astfel ţinuta de drum devine şi mai dinamică.

Noi am testat modelul şi pe carosabil acoperit cu zăpadă şi putem să vă declarăm că tracţiunea integrală reacţionează cât se poate de rapid la pierderile de aderenţă, asigurând continuarea traiectoriei dorite. Volanul este informativ şi eventualele derapaje pot fi corectate cu uşurinţă, intuitiv.

Motorul de 2.0 litri, pe benzină, de sub capota lui Tucson e unul aspirat natural, în cea mai bună tradiţiei coreeană şi japoneză. Acesta livrează 166 CP la 6,200 rpm şi 205 Nm la 4,000 rpm, ceea ce înseamnă că, pentru un dinamism mai accentuat, va trebui să menţineţi pedala acceleraţiei ceva mai apăsată. Transmisia automată operează reuşit, fără sacadări vizibile de putere, dar uneori s-ar putea să aibă nevoie de o fracţiune de secundă în plus pentru a-şi decide acţiunile la schimbarea bruscă a ritmului de condus. Per total, Hyundai Tucson poate avea un dinamism bun cu această motorizare, dar nu va da senzaţii prea accentuate de sportivitate. Suta va fi atinsă în 11 secunde.

Motorul pe benzină, cu transmisie automată şi tracţiune integrală, e şi un pic mai pofticios în consum, având un consum oficial declarat de 11.2 litri/100 km în regim urban, 6.6 litri/100 km în regim extra-urban şi 8.3 litri/100 km în regim mixt. După vreo 30 de kilometri parcurşi iniţial în regim urban, apoi extra-urban, în condiţii de ger şi drum parţial acoperit cu zăpadă, noi am obţinut o medie de 12.7 litri/100 km. Am tinde să vă recomandăm, deci, motorizarea diesel de 2.0 litri, care va fi mai eficientă şi cu aproape 20 CP mai puternică.

Offroader?

Ştim cu toţii că SUV-urile compacte obişnuite de azi nu sunt tocmai potrivite pentru provocări grele de offroad. Dar am avut parte de un anturaj plin de zăpadă, iar roţile ne erau încălţate într-un soi de anvelope M+S, care ar fi putut face un pic de aderenţă pe zăpadă, de aia am ales un loc izolat în care să ne facem un pic de cap cu maşina asta, pentru a-i vedea comportamentul în situaţii limită, cu şi fără sistemul de stabilizare a traiectoriei lăsat să intervină. Apropo de el, trebuie să vă atenţionăm că acesta vine doar în cea de-a treia echipare, primele două fiind lipsite de el. În nivelele de bază de echipare el poate fi comandat opţional, pentru 550 dolari SUA. O situaţie similară se remarcă şi la airbag-urile laterale şi cele de tip cortină – în dotarea de bază ele nu sunt oferite, fiind disponibile pentru 350 dolari suplimentari.

Maşina noastră a avut „norocul” de a fi echipată cu toate aceste sisteme de siguranţă, aşa că noi vom încerca ţinuta ei, pe zăpadă, în ambele ipostaze. Începem cu regimul normal, cu ESC-ul cuplat. Forţăm maşina să ruleze într-un cerc acoperit cu zăpadă, şi primele derapaje trezesc ESC-ul la viaţă, iar acesta aplică frânele individual, pe roţile pe care le consideră oportune pentru a opri derapajul, iar odată cu aceste acţiuni face şi pedala acceleraţiei neascultătoare, limitând puterea motorului pentru a „stabiliza” situaţia. Scenariul se repetă succesiv pe parcursul traversării circulare ori de câte ori maşina începe a pierde aderenţă. E un scenariu bun pentru condiţiile normale de condus, atunci când cel mai sigur lucru e anume ăsta, de a opri derapajul şi de a repune maşina pe o traiectorie sigură, inclusiv prin înăbuşirea puterii motorului. Aici, însă, ne dorim şi un pic mai multă permisivitate pentru a vedea ce face tracţiunea integrală nestăvilită pe un asemenea carosabil, aşa că deconectăm ESC-ul şi distracţia începe. Undeva, la limită, sistemele electronice mai intervin un pic, dar totuşi motorul ne permite să-l turăm intens, aruncând zăpada prin toate părţile şi continuând un derapaj spectaculos. Trebuie să constatăm că, până şi cu ESC-ul decuplat, Hyundai Tucon rămâne foarte controlabil într-un asemenea scenariu şi îţi permite să-l manevrezi predictibil. Şi tracţiunea integrală operează eficient, întrucât chiar şi cu roţile noastre mai puţin adaptate zăpezilor adevărate reuşim să înaintăm pe aici fără dificultăţi.

Destul de bine, deci. SUV-ul compact pe nume Hyundai Tucson aduce şi o valoare adăugată la pachet cu noţiunea de SUV, pe care o poţi transpune într-o încredere mult mai mare în escapadele de offroad pe care le poţi întâlni de facto pe parcursul exploatării maşinii, sau pur şi simplu în condusul de iarnă.

Hyundai Santa Fe. Cât costă? Îşi merită investiţia?

Modelele Hyundai sunt vândute în dolari SUA în Moldova, iar Tucson porneşte de la 22,300 dolari pentru motorizarea de 2.0 litri, cu transmisie manuală şi tracţiune faţă. E un preţ atractiv, fără îndoială, dar nu uitaţi că el vine cu rabat la dotări de siguranţă, pentru care ar fi bine să optaţi, eventual pentru bani suplimentari. Exemplarul testat de noi, cu transmisie automată şi tracţiune integrală, costă 29,300 dolari şi vă oferă deja un pachet de dotări foarte suficient. Cea mai accesibilă versiune diesel pentru Tucson porneşte de la 26,900 dolari, iar o motorizare diesel comparabilă cu cea testată de noi, cu cutie de viteze automată şi tracţiune integrală, costă 33,900 dolari. V-am recomanda să optaţi pentru diesel, însă diferenţa de 4,600 dolari o face un pic absurdă, în condiţiile ţării noastre, dacă nu parcurgeţi cumva vreo 200 km pe zi cu maşina. În caz contrar, banii suplimentari plătiţi la pompă s-ar putea să însumeze mai puţin pe întreaga durată de exploatare a maşinii decât diferenţa plătită la achiziţie.

Până la urmă, însă, Hyundai Tucson se dovedeşte a fi o achiziţie raţională, care îşi merită banii mai ales într-o dotare pe benzină mai generoasă. Atenţie la dotările de siguranţă, iar dacă alegeţi nivelele superioare de echipări, atunci aveţi toate şansele unei experienţe frumoase de exploatare a maşinii.
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE FOTO (54 IMAGINI):
© 2020 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter