Kia Picanto

Maşina din testul nostru de azi e una gândită şi desăvârşită pentru femei. Nu ne înţelegeţi greşit – o Kia Picanto poate servi cu succes şi ca o maşină de familie tânără, sau una condusă de un bărbat, dar în culoare roşie, în dotare maxim posibilă, cu un interior tapiţat cu piele oranj, e pur şi simplu o bijuterie perfectă pentru doamne, de la adolescenţă până la cea mai onorabilă vârstă!

E frumoasă?

O da, e extrem de frumoasă! Nu am minţi dacă am spune că noua Kia Picanto e de departe printre cele mai frumoase maşini urbane, iar ca o confirmare a părerilor noastre pur masculine vine premiul Red Dot Design, obţinut de Kia pentru acest model. Iar în culoare roşie şi tapiţerie oranj, doamnele ar putea-o asorta uşor cu culoarea rujului, a poşetei, a pantofilor... Mai mult ca atât, în dotarea testată de noi ea vine şi cu LED-uri faţă şi spate, ceea ce o transformă imediat într-un accesoriu foarte modern şi trendy. Şi atunci când cumperi o Kia Picanto într-o dotare atât de generoasă, alegerea denotă cunoaştere şi bun gust, în loc să denote o abordare bugetară şi niţel disperată, aşa cum ar face-o achiziţia unui Nissan Micra, sau a unui Mitsubishi Space Star, spre exemplu. Şi să vă mai spunem ceva, foarte important pentru doamne: fie că mergem pe o stradă cu puncte fierbinţi de shopping, fie că mergem într-un parc relaxant, celelalte doamne care trec pe alături îşi întorc lung privirile după ea, deci veţi avea o maşină pe care şi-o doresc „şi celelalte”!

E spaţioasă?

Da. Şi n-o să vă măgulim cu expresii de genul „pentru această clasă, e spaţioasă”. Nu, Kia Picanto e pur şi simplu spaţioasă, vorbind cât se poate de obiectiv. Mi-am poziţionat scaunul şoferului foarte comod pentru cei 1.87 metri înălţime ai mei, apoi l-am rugat pe colegul meu, Valeriu, să ia loc pe bancheta spate, în spatele meu, cu toţi cei 1.90 metri ai lui. A încăput foarte bine, cu tot cu genunchii lui lungi, chiar dacă zâmbea, amuzat de faptul că tocmai capul îi atinge un pic plafonul. Dar suntem siguri că prietenele Dvs. nu măsoară mai mult de 1.90 metri, iar dacă una din ele, totuşi, are mai mult, atunci invitaţi-o să ia loc pe scaunul pasagerului faţă. În rest – oamenii de statură firească sau copiii se vor simţi de minune pe bancheta spate a lui Picanto. Mai ales că aceasta are avantajul de a fi foarte reuşit profilată pentru un confort sporit şi mai are un unghi excelent al spătarului. Observaţi şi grosimea foarte generoasă a şezutului – foarte mulţi producători trişează aici şi vă dau scaune subţiri şi neconfortabile în acest segment, dar Picanto vă va asigura un confort foarte demn în călătorii. Şi apropo de profilări, scaunele faţă au o formă foarte anatomică, neobişnuit de bună pentru acest segment. Cotiera lipseşte, dacă cu toţii ştim că doamnelor le place să aibă o poziţie mai corectă la volan, cu ambele mâini pe volan. Şi pentru ca sesiunile de condus să fie cu adevărat frumoase, există şi o trapă frumoasă pe plafon, care lasă lumina să pătrundă şi mai mult la interior şi vă poate binedispune atunci când aveţi nevoie de un impuls suplimentar. Portbagajul nu e tocmai generos, dar pentru cumpărăturile uzuale de la supermarket e suficient. Eventual, poate încăpea şi o geantă de mână la avion, mai lăsând loc alături şi de două poşete mai mici. Iar dacă aveţi vreo geantă mai mare, există posibilitatea rabatării banchetei spate.

E calitativ asamblată?

Pentru cei care au contactat în ultimii vreo 5 ani cu un model Kia, e o întrebare aproape absurdă. Dar nu toţi au avut şansa de a pipăi pe viu o Kia, aşa că trebuie să vă spunem, cât se poate de franc, că astăzi modelele mărcii coreene nu cedează câtuşi de puţin în faţa concurenţilor europeni la calitatea asamblării. Dacă vă gândiţi la fiabilitatea pe termen lung, s-ar putea să aveţi parte de un model chiar mai fiabil decât renumitele modele germane din segment. Dacă vă pasă mai mult de calitatea atingerii planşei de bord, a pielii sau a plasticului din interior, atunci aflaţi că şi aici aşteptările Dumneavoastră îşi vor găsi un răspuns afirmativ. Iar în dotare de vârf, precum cea testată de noi, Kia Picanto muşcă din segmentul unor modele mici cu pretenţii premium, fără a se cheltui o avere pe dotările opţionare şic. Poate fi discutabilă doar aplicarea inserţiilor de negru lucios la interior. Fanii modelelor germane vor spune că nu e un material tocmai sobru şi elegant, preferând imitaţiile de aluminiu, dar noi zicem că el se încadrază binişor în tablou şi nu deranjează deloc.

Kia Picanto e şi foarte intuitivă în a fi condusă şi operată, dar nicidecum nu o maşină din alea prea simple şi minimaliste. Butonul de start al motorul e clar delimitat, zona comenzilor de climatizare e clar delimitată, cea a sistemului multimedia – la fel. Există un port USB, există intrare auxiliară, astfel că device-urile mobile pot fi cuplate cu uşurinţă la sistemul multimedia al maşinii. Nu lipseşte nici conexiunea Bluetooth cu telefonul. Cadranele de bord sunt, din nou, cât se poate de clare şi informative.

E confortabilă?

La un drum foarte lung, maşinuţa nu s-ar putea lăuda cu un confort de excepţie, dar asta e firesc atunci când vorbim de o maşină urbană. Kia Picanto are, însă, o suspensie cu reacţii destul de moi, mai ales dacă luăm în consideraţie anvelopele cu profil redus de dimensiuni 175/50 R15. Astfel, într-un condus urban cotidian maşinuţa va înghiţi moale denivelările şi va asigura un confort foarte mult la bord. Din nou, scaunele bine profilate vor spori confortul în care se călătoreşte.

E rapidă?

Ei bine, sub capota lui Kia există două variante de motorizare, ambele pe benzină, aspirate natural – de 1.0 litri sau 1.2 litri. Noi conducem cea mai potentă motorizare, de 1.2 litri, cuplată la o cutie de viteze automată. Motorul dezvoltă 85 CP la 6,000 rpm, iar cuplul maxim de 121 Nm se realizează la 4,000 rpm. La 6 mii puterea maximă, la 4 mii cuplul maxim – tipic japonez şi tipic coreean, veţi spune. Şi veţi avea dreptate, motorul lui Picanto trebuie turat mai tare pentru a obţine forţa maximă din el, dar adevărul e că, în regim urban, nu prea aveţi nevoie de toată puterea lui, iar funcţionarea la turaţii mai modeste îl face mai eficient. Un Picanto cu motor de 1.2 litri poate face sprintul de la 0 la 100 km/h în 11.4 secunde cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, dar cu cea automată, care are doar 4 trepte, aceeaşi sarcină e realizată cu 2 secunde mai lent, în 13.4 secunde. Nu e tocmai cea mai rapidă maşină deci, dar nici nu veţi simţi lipsa vigorii. Pe viu maşinuţa asta se simte foarte dornică de a se mişca dinamic, iar motorul îi respiră bine, ceea ce îl face să prindă turaţii destul de uşor. Ei bine, transmisia automată cu doar 4 trepte e un dezavantaj evident pentru timpurile în care trăim, şi la viteze mari de traseu Picanto ar putea fi nevoită să-şi tureze excesiv motorul, dar asta e, avem de-a face cu o maşinuţă mai ales citadină. E rapidă şi în viraje? La viteze urbane – da, cât se poate de rapidă, trecând foarte vioaie curbele.

E eficientă?

Lipsa unui diesel în oferta de motorizări ar putea să-i facă pe mulţi să acuze un dezavantaj evident. Dar adevărul e că nici măcar la nivel general european maşinuţele din această clasă nu au vânzări foarte consistente cu motorizări diesel, preferându-se mai mult benzinarele. De ce? Pentru că, la o maşină atât de compactă şi uşoară, nu e un lucru tocmai inteligent să o îngrelezi cu un motor diesel supraponderat. Şi apoi, greutatea ei redusă permite şi unui motor pe benzină micuţ să ofere o eficienţă foarte bună, iar diferenţa de bani în consum dintre un eventual diesel şi un benzinar n-ar prea acoperi diferenţa de bani dată la achiziţie. Aşa că, dacă o Kia Picanto cu motor de 1.0 litri poate consuma 5.4 litri/100 km în regim urban, 3.6 litri/100 km în regim extra-urban şi 4.2 litri/100 km în regim mixt, un eventual diesel devine ilogic. Motorul nostru, de 1.2 litri, cuplat la o transmisie manuală, ar consuma 5.9 litri de benzină în regim urban, 3.9 în afara oraşelor şi 4.7 litri în regim mixt. Iar în combinaţie cu transmisia automată, exemplarul din testul nostru declară un consum de 6.7 litri/100 km în regim urban, 4.5 litri/100 km în regim extra-urban şi 5.3 litri/100 km în regim mixt. Din nou, pentru cei care-şi doresc în primul rând eficienţă există motorul de 1 litru, iar cei care aleg versiunea automată cu 1.2 litri, se vor bucura mai mult de confortul condusului urban, cu o eficienţă mai moderată. Noi am obţinut cu maşinuţa noastră, într-un regim de condus urban relaxat, dar cu sistemul de climatizare pornit, 6.5 litri/100 km.

Cât costă? Îşi merită ea banii?

O Kia Picanto, cu motor de 1.0 litri şi cutie de viteze automată, porneşte de la 7,950 euro în Moldova. Chiar dacă mergeţi pe varianta motorului de bază, noi v-am recomanda să mai plătiţi 1,000 euro în plus pentru un set foarte generos de dotări, care vă vor face viaţa la bord mai civilizată şi mai sigură. Motorul de 1 litru nu poate fi cuplat la o transmisie automată, de aia ce-i care-şi doresc lipsa de griji a unei transmisii automate, vor trebui să aleagă motorizarea de 1.2 litri. Cea mai accesibilă versiune a lui Picanto 1.2 litri, cu transmisie automată, costă în ţara noastră 10,500 euro şi vine deja în cel de-al doilea nivel de dotare. Dotarea de vârf mai adaugă 1,000 euro la preţ, iar maşinuţa din testul nostru mai are şi câteva dotări exclusiviste pe deasupra, precum tapiţeria oranj, trapa şi inserţiile lucioase, care mai plusează, toate împreună, 650 euro la suma finală, astfel că maşina din testul nostru costă 12,150 euro. Vă aşteptaţi să spunem, probabil, că e un pic prea mult. Dar nu e adevărat, în ceva mai mult de 12 mii de euro obţineţi o maşinuţă extraordinar de frumoasă, cu absolut întreaga listă de dotări posibile bifată! Nu veţi găsi niciun concurent să vină cu atâtea dotări la un asemenea preţ! Deci, Kia Picanto îşi merită banii! Mai mult ca atât, ea şi-i merită cel mai mult anume în dotarea de top!