Kia Sportage facelift

În timp ce foarte multe mărci folosesc tot mai frecvent împrospătarea de mijloc de carieră a unui model pentru schimbări radicale de design, implementare de motoare noi şi transmii, unele mărci coreene şi nipone încă mai păstrează uzanţa unor facelifturi discrete, aproape neanunţate public, care nu vin decât să dea o uşoară briză primăvăratică, fără metamorfoze consistente. E cazul şi lui Kia Sportage, un SUV care s-a dovedit a fi într-atât de popular în unele ţări europene, încât şi astăzi există rânduri de aşteptare la el. De cealaltă parte, schimbările discrete aplicate în cazul faceliftului lui Sportage sunt foarte uşor de înţeles, ca o intenţie de a nu „distruge corola de minuni a lumii” unui model care se bucură de un succes răsunător. Chiar coreenii au spus-o neoficial cu vreun an în urmă – „cel mai probabil vom opera schimbări minuscule pe Sportage, pentru că orice modificare de design am încerca, ea nu face decât să arate mai rău ca originalul genial”.

Astăzi avem în mâinile noastre o nouă Kia Sportage facelift, dotată cu un motor pe benzină, aspirat natural, de 2.0 litri, cuplat la o transmisie automată şi tracţiune integrală. Haideţi să vedem, deci, cât de consistente sunt actualizările aduse de facelift şi ce oferă astăzi un Sportage unui proprietar.

Design. Ce a fost împrospătat?

Ei bine, acesta e unul din cazurile în care un om perfect normal ar putea privi două exemplare de până la facelift şi după, chinuindu-se să găsească 7 diferenţe, ca în exerciţiile din cărţile de logică pentru copii, şi tot să nu reuşească din prima. Adevărul e că schimbările sunt într-adevăr foarte discrete şi trebuie indicate cu degetul pentru a fi cu adevărat observate. În primul rând, e vorba de grila frontală – aceasta avea anterior o textulă lineară, cu linii orizontale, executate din plastic negru mat. Acum faceliftul i-a adus lui Sportage o grilă cu o textură nouă, cu nişte triunghiuri reliefate, executate, pe deasupra, din plastic lucios.

A doua mare schimbare vine la blocurile optice spate, care au primit acum fâşii de LED-uri, similare fratelui mai mare Sorento. Trebuie să recunoaştem că acest detaliu face maşina să aibă o prezenţă mai somptuoasă atunci când e privită din spate.

Cea de-a treia schimbare, şi ultima cu adevărat sesizabilă, vine la designul jantelor, în ofertă găsindu-şi loc noi forme de jante, dar o parte din ele au fost păstrate şi din setul disponibil de dinainte de facelift.

O altă schimbare, mult mai puţin sesizabilă, vine la blocurile optice faţă, fâşia de beculeţe LED luând o formă un pic condeiată pe una din laturi, foarte puţin diferită de fâşia anterioară.

Habitaclul nu a fost modificat pentru dotările incipiente, dar, începând cu cel de-al doilea nivel de dotare, opţiunea SMART KEY System vine la pachet cu o configuraţie diferită a cadranelor de bord, care să permită amplasarea unui display color calitativ între acestea. La drept vorbind, vă recomandăm cu insistenţă să optaţi epntru această dotare, la un preţ de doar 450 euro, întrucât cifrele alea inscipţionate pe vitezometrul din dotarea standard arată mult prea imense, în comparaţie cu eleganţa şi designului noilor cadrane şi aerul lor high-tech.

Deşi modificările de design sunt puţine la număr, asta nu înseamnă neapărat o problemă. Nouă ne-a plăcut întotdeauna designul lui Sportage şi îl considerăm în continuare la fel de proaspăt şi expresiv, iar modificările foarte subtile nu fac decât să confirme calitatea ideilor iniţiale şi să păstreze o valoare foarte bună a maşinilor de dinainte de facelift. Ne-ar fi plăcut poate, ca designerii Kia să renunţe la mânerele un pic prea cromate odată cu facelift-ul şi să opteze pentru soluţii mai puţin stridente, dar chiar şi aşa Sportage arată astăzi foarte proaspăt şi atrăgător.

Ce obţine astăzi un proprietar de Kia Sportage facelift

Cel mai scurt răspuns ar fi: „un SUV foarte consistent pentru banii investiţi”. Kia Sportage aduce un habitaclu cât se poate de spaţios, inclusiv pentru pasagerii spate, cu materiale demne pentru nişa automobilelor la preţ raţional, din care face parte. Portbagajul e şi el încăpător pentru marea majoritate a sarcinilor cotidiene, iar la nevoie rabatarea banchetei spate poate oferi soluţii pentru sarcini speciale.

Substratul tehnic al motorizării testate de noi nu s-a modificat odată cu faceliftul, iar două zile petrecute în compania noului Kia Sportage în cele mai diverse ipostaze ne-au confirmat încă o dată adaptabilitatea sa excelentă la o calitate mai precară a drumurilor, senzaţiile plăcute în condus şi un confort bun pentru toţi ocupanţii de la bord. De fapt, dacă e să vorbim în detaliu despre confort şi senzaţii de condus, de la ultimul nostru test cu Kia Sportage şi până acum am avut ocazia unei călătorii de peste 3,000 km cu Kia Sportage, în care am fost şi pasager şi şofer. În acea călătorie SUV-ul coreean m-a convins că e mai confortabil decât m-aş fi aşteptat pentru un asemenea drum lung, inclusiv pentru ocupanţii banchetei spate care vor să savureze plăcerea unor călătorii lungi. Pe deasupra, arhitectura reuşită a suspensiei îl face pe Sportage foarte manevrabil şi încrezut în viraje, iar toate aceste calităţi îl recomandă cu excelenţă pentru familiile care îşi doresc un SUV accesibil ca unică maşină a familiei.

Motorizarea testată de noi livrează o putere de 166 CP şi un cuplu maxim de 205 Nm, ultimul fiind disponibil al 4,000 rpm. În regim firesc de condus motorul livrează o forţă suficientă pentru un dinamism bun la turaţii relativ moderate, însă manevrele mai agresive vor necesita turarea lui un pic mai intensă. Transmisia automată cu 6 trepte poate ezita la primele manevre să efectueze retrogradări cu rapiditate, mizând pe o prindere naturală a turaţiilor motorului, dar după câteva manevre repetate „creierii ei electronici” înţeleg dorinţa celui de la volan pentru un condus mai dinamic şi îşi ajustează reacţiile corespunzător. Schimburile treptelor au loc destul de rapid, fără vreo sacadare de putere. Pentru a stoarce forţa maximă din motor, întotdeauna există opţiunea trecerii transmisiei în regim manual de schimbare a treptelor.

Sistemul de tracţiune integrală a lui Sportage merită o menţiune aparte, fiind elaborat împreună cu cei de la Magna. Acesta asigură o distribuţie întotdeauna variabilă a cuplului între axe şi roţi, controlată electronic, dar în acelaşi timp maşina analizează întotdeauna electronic condiţiile de drum, viteza fiecărei roţi, unghiul de virare, aderenţa, etc, pentru a interveni corespunzător înainte de eventualele pierderi sesizabile de aderenţă, şi nu în secunda următoare după ce acestea au loc. Astfel, o Kia Sportage cu tracţiune integrală oferă o senzaţie sporită de încredere mai ales pe carosabil alunecos, redistribuţia activă şi permanentă a cuplului jucându-şi rolul esenţial ca factor stabilizant al maşinii. Cu alte cuvinte, poţi conduce pe un drum îngheţat fiind ajutat de sistemul de tracţiune integrală să menţii traiectoria dorită precisă a maşinii, în loc să aştepţi intervenţia sistemului de tracţiune integrală abia când ai simţit deja că maşina îşi pierde aderenţa. Iar pe teren accidentat fără scenarii extreme un Sportage se va descurca de minune fără dificulatăţi, mai ales că şi unghiurile de atac şi degajare sunt cât se poate de bune.

Partea mai puţin plăcută a unui astfel de sistem de tracţiune integrală o reprezintă consumul un pic mai ridicat. Versiunea noastră, cu motor de 2.0 litri, transmisie automată şi tracţiune integrală, indică un consum oficial urban de 11.2-11.4 litri/100 km, unul extra-urban de 6.6-6.8 litri/100 km şi unul mixt de 8.5 litri/100 km. Noi am petrecut două zile în compania maşinii fără a reseta consumul, în mare parte în mediul urban. În dimineaţa celei de-a doua zile am făcut şi o scurtă escapadă offroad, care ne-a ridicat media totală a consumului la 12.6 litri/100 km. Apoi, pe parcursul zilei condusul urban ne-a redus media totală a consumului spre seară la 11.6 litri/100 km pentru cele două zile, inclusiv escapada offroad. O cifră foarte onestă şi apropiată de datele oficiale, zicem noi, deşi vor fi şi oameni care nu-şi vor dori un astfel de consum pentru SUV-ul lor familist. Pentru ei există motorizări diesel, începând de la 1.7 CRDi, care consumă 6.3 litri/100 km în regim urban şi 4.8 litri/100 km în regim extra-ruban, până la dieselul 2.0 CRDi, disponibil în două variaţii de putere, cu cifre de consum foarte eficiente.

Cât costă? Îşi merită Kia Sportage banii?

Cea mai accesibilă motorizare a lui Kia Sportage porneşte de la doar 17,170 euro în Moldova, şi are sub capotă acelaşi motor testat de noi, dar cuplat la o cutie de viteze manuală cu 5 trepte şi tracţiune pe faţă. Bifarea tracţiunii integrale sau a cutiei de viteze automate costă 1,000 euro fiecare. Maşina din testul nostru le are bifate pe amândouă, deci în dotare de bază porneşte de la 19,170 euro. Noi testăm o versiune în cel de-al doilea nivel de echipare din 4 disponibile, care costă 20,550 euro, la care se mai adaugă o dotare opţională numită „Winter Pack”, care include încălzirea banchetei spate şi a volanului, la un preţ de 450 euro. Deci, exemplarul testat de noi costă 21,000 euro. Teoretic, cea mai puternică motorizare diesel, în cea mai superioară dotare, cu toate opţiunile suplimentare posibile, inclusiv plafon panoramic, tapiserie de piele maro, sistem de navigare sau chiar sistem de parcare automată ajunge la preţul de 29,620 euro.

La consistenţa pe care o obţii într-o Kia Sportage, în orice motorizare ţi-ai dori să o alegi răspunsul la întrebarea dacă îşi merită ea banii e unul fără echivoc: da! Şi-i merită cu prisosinţă, şi e greu să găseşti astăzi pe piaţa noastră un alt model comparabil care ar oferi o sumă similară de calităţi la un preţ similar. Deci, Kia Sportage poate fi deopotrivă o alegere raţională, bine calculată, sau una emoţională, motivată de designul său excelent.

Instrumente utile: » Motorizări Kia Sportage în Moldova » Date tehnice comparative între motorizări Kia Sportage