Am privit harta Germaniei şi mi-am setat o destinaţie mai nordică. Am ieşit pe autobahn-ul A9, spre nord, şi, atunci când m-am văzut pe traseul ăla extrem de lat, de-a dreptul pustiu, însoţit de fermecătorul indicator al anulării oricăror restricţii, am apăsat puternic pedala acceleraţiei! Iadul s-a dezlănţuit, motorul ăla turboaspirat de sub capotă şi-a pus la treabă toată ingineria şi puntea spate m-a împins puternic spre viteze ameţitoare. N-a durat mult să ating 200 km/h, apoi şi 240 km/h, apoi să mă
apropii şi de 250 km/h şi chiar să depăşesc această valoare. Atunci, în acel moment, mi-am amintit de un test drive de demult cu precedenta generaţie M3 Cabrio, făcut de mine tot în Germania. Conduc acum succesorul acelui model, care e mai puternic, dar care are, totuşi, un motor cu 6 cilindri în linie, turboaspirat, în locul unui V8 aspirat natural.
Senzaţiile pe care le primesc în volan, în spate, în picioare, sunt ameţitoare,
dar parcă prea cizelate, nu ştiu cum. Îmi amintesc că acelui BMW M3 Cabrio îi derapa scurt puntea spate chiar şi la 240-270 km/h, când apăsai acceleraţia, într-o răbufnire a puterii pure, aspirate natural. Aici am impresia că maşina a devenit mult mai elevată şi mai manierată, iar eu aşteptam orice, numai nu maniere şi bun simţ de la această fiară.
Alergam nebuneşte, cu viteze imense, mai reduceam viteza doar pentru