Nu vă chinuiţi prea mult să descifraţi abrevierile cu majuscule din titlul acestui test, că vă ajutăm noi imediat: CR-V-ul facelift testat de noi astăzi e motorizat de o nouă ipostază de 160 CP a motorului diesel de 1.6 litri al celor de la Honda şi e cuplat cu noua cutie de
viteze automată cu 9 trepte, mai dispunând şi de un sistem de tracţiune integrală! Deci, cum s-o fi împăcând Honda CR-V cu o cutie de viteze cu tocmai 9 trepte? Cât de savuroasă e noua ipostază a motorului diesel de doar 1.6 litri, montat pe un SUV atât
de mare? Şi ce modificări de esenţă aduce, în general, faceliftul de mijloc de carieră a Hondei CR-V? Haideţi să aflăm împreună toate aceste răspunsuri, în primul test drive cu Honda CR-V facelift din Moldova!
Prezenţă şi design
Modificările de design ale lui CR-V sunt destul de discrete şi ating mai ales partea frontală, unde calandrul a primit două linii cromate, trasate până spre
blocurile optice. Şi acestea din urmă şi-au modificat niţel structura interioară, primind şi LED-uri de zi ceva mai moderne, îar în dotările superioare există şi fază lungă deconectabilă automat. Şi bara de protecţie şi-a schimbat niţel formele.
Posteriorul şi partea laterală au doar mici detalii modificate, esenţa şi silueta modelului rămânând neschimbate. Dar nouă generaţia actuală CR-V ne-a părut foarte reuşită ca şi design încă din momentul lansării sale, aşa că modificările discrete nu fac decât să
păstreze intactă o operă bună, redându-i un grad necesar de prospeţime pentru cea de-a doua jumătate a carierei. Şi din nou, atunci când priveşti SUV-ul ăsta îi simţi masivitatea şi silueta foarte
practică, ceea ce-l face printre cele mai mari exemplare în segmentul său! Da, Honda CR-V e un SUV mare, cu care să nu aveţi niciodată probleme de spaţiu pentru întreaga familie!
Ambianţă interioară
Şi habitaclul modelului nipon a suferit modificări discrete, aşa cum se cuvine unui facelift. Primele elemente care atrag atenţia sunt noul levier al
transmisiei automate, care are un aer mult mai hi-tech, şi noul sistem multimedia din dotarea de top. Anterior acest sistem avea un slot vizibil de CD/DVD, şi nişte butoane funcţionale prin părţi, alături de tot soiul de inscripţii importante pentru audiofili şi cinefili. Acum totul e mult mai simplu, un display pătrat ceva mai mare ocupă tot acel spaţiu, cu nişte butoane pe stânga, restul funcţionalităţilor fiind integrate în display-ul tactil, iar sertarul de discuri e ascuns după display, întrucât display-ul se poate deschide.
Butonul imens al luminilor de avarie de deasupra şi-a păstrat forma, dar şi-a schimbat culoarea din roşu spre negru, devenind astfel celva mai bine integrat în peisaj. Un alt display funcţional e încă prezent pe partea superioară a planşei de bord, el afişând informaţiile esenţiale despre călătorie, precum consumul, viteza medie, distanţa parcursă, etc. Calitatea acestui display e ceva mai
rudimentară, dar el are rol pur funcţional. Alte câteva mici ecrane monocolore sunt integrate în cadranele de bord, şi acelea putând afişa informaţiile
esenţiale despre călătorie. Logica întortocheată a calculatorului de bord a rămas prezentă, ne-a luat vreo 10 minute să găsim din nou
modalitatea de resetare a consumului mediu, deşi nu suntem pentru prima dată la bordul lui CR-V.
Honda CR-V şi-a păstrat aceeaşi calitate bună a materialelor cu care e căptuşit interiorul. Mai mult ca atât, noi
conducem o versiune în dotări de top, care vine cu tapiţierie din piele bej pe scaune, de o calitate foarte bună, cu perforare. Poziţia la volan e înaltă şi
foarte spaţioasă pe toate trei dimensiuni, iar confortul e ajutat de o cotieră masivă şi de suporturi bine gândite pe portiere.
Pasagerii spate nu vor duce lipsă niciodată de spaţiu, întrucât CR-V e cu siguranţă printre cele mai mari şi mai spaţioase SUV-uri din segment. Există spaţiu berechet pe înălţime, pe lungime şi lăţime, iar confortul
climateric e asigurat de două guri de ventilare dedicate. Confortul tuturor ocupanţilor de la bord e favorizat şi de o izolare fonică bună a întregii maşini. Maşina din testul nostru dispune şi de un plafon panoramic imens, care
accentuează şi mai mult senzaţia de spaţialitate.
Portbagajul maşinii este de asemenea imens, şi foarte practic configurat. Honda CR-V încă mai rămâne unul
din modelele cu adevărat practice în acest segment, exploatarea căruia va bucura proprietarii cu aceste calităţi. Şi portierele se deschid în continuare cu unghi foarte mare, ca în cazul vanurilor, astfel încât, cu o Honda CR-V în familie, nu veţi mai avea nevoie niciodată de un van familist. Maşina asta e un SUV care înglobează toate calităţile preţioase ale unui van.
Senzaţii în condus
După cum remarcam la începutul acestui test, noi conducem un CR-V facelift cu motorizare diesel de 1.6 litri, care a fost adusă la 160 CP şi 350 Nm. Şi mai interesant e faptul că
acest CR-V vine echipat cu o nouă cutie de viteze, automată, cu tocmai 9 trepte! Hm!... Când o fi reuşit cei de la Honda să creeze o cutie de viteze automată cu un asemenea număr de trepte?, vă puteţi întreba, întrucât anunţul instalării
acestei transmisii pe CR-V a venit destul de spontan. Secretul rezidă în modul în care funcţionează industria auto în zilele noastre: uneori e mult mai simplu să cumperi o cutie de viteze automată de un furnizor specializat, adaptată de el pentru parametrii de care ai nevoie, şi să o instalezi pe modelul dorit. Aşa au făcut şi cei de la Honda: au preluat cutia de viteze automată cu 9 trepte de la compania germană ZF, companie care produce această cutie la uzina sa din SUA. Nu vă grăbiţi să-i acuzaţi de ceva pe inginerii Honda,
întrucât această cutie de viteze se regăseşte deja pe multe modele proaspete din lumea auto: Land Rover Discovery Sport, Land Rover Range Rover Evoque, Jeep Cherokee, Jeep Renegade, Chrysler 200, Fiat 500X, şi chiar câteva modele mai apropiate de Honda CR-V Acura TLX şi MDX. Dar vom vedea ce face această cutie de viteze pe noua Honda CR-V.
Deocamdată, prima impresie pe care o obţii în condus e cea a rigidizării suspensiei. Da, din nou rigidizare de suspensie un trend foarte răspândit în acest an la modelele nipone, doar că aici avem de-a face cu un dozaj potrivit, mult mai atent chibzuit. Astfel, Honda CR-V şi-a căpătat ceva mai multă
fermitate în suspensie, dar nu a compromis capacitatea de absorbţie a suspensiei şi confortul de la bord. Anterior noi remarcam o capacitate foarte bună de absorbţie a oricăror şocuri de pe carosabil atunci când venea vorba de CR-V de generaţie precedentă şi actuală, iar acum această caracteristică a rămas în cea mai mare parte prezentă, în ciuda fermităţii
mai mare în reacţii. Deci inginerii au reuşit să asigure în continuare un bun echilibru, care vă face să călătoriţi fără grija denivelărilor de asfalt chiar şi în ţara noastră. Iar asta e una din calităţile cele mai admirabile la CR-V.
Ca să ne convingem că aceste percepţii sunt valabile pe orice tip de carosabil, am mers şi prin zone îndepărtate, mai
rurale, ale Moldovei. Am dat prin satele ţării noastre peste drumuri cu adevărate cataracte săpate în ele, iar Honda CR-V le trece degajat, fără stres şi ezitate. Pe mine unul, această senzaţie a unei maşini adaptate pentru condiţii de carosabil găunos m-a cucerit cel mai mult la SUV-urile nipone, dintotdeauna. Şi tare n-aş vrea să se rarefieze aceste calităţi în goana după sportivitate pe
drumuri de laborator. E un SUV, până la urmă, cu care mai vrei să ajungi în locuri îndepărtate uneori, şi de dragul acestor calităţi mai poţi renunţa şi la o ţinută de drum exemplară în viraje.
Am continuat pe drumuri acoperite în totalitate cu pietriş din ăla care scoate
tot dintr-o maşină. Un asemenea carosabil nu poate fi menajat de o suspensie cu capacitate slabă de absorbţie, iar atunci când mergi ceva mai repede pe un asemenea drum, vei auzi imediat toate micile scăpări în asamblarea interiorului, prin
scârţâieturi în locurile slabe. Şi uite că aici ne-am convins că Honda CR-V trece în continuare cu relaxare admirabilă chiar şi pe un asemenea carosabil! Şocurile se transmit într-o doză minimă în habitaclu, aproape deloc în coloana de direcţie, iar habitaclul nu denotă nicio scârţâietură, nicăieri, nici măcar în zona hayonului
spate. Aici cei de la Honda merită o laudă sinceră!
Iar în viraje CR-V îşi menţine demn traiectoria, în ciuda faptului că se manifestă şi un anumit ruliu al caroseriei în virajele mai stânse abordate cu viteză. Dacă veţi ezita în condus, ridicând brusc pedala
acceleraţiei, se va simţi şi un efect de subvirare, însă cât timp ajustaţi corect viteza de dinainte şi apoi treceţi virajul cu acceleraţie constantă, maşina îşi va menţine exemplar aderenţa.
Ce face Honda CR-V în offroad? Ei bine, garda la sol a modelului e destul de înaltă încât să nu vă prea faceţi griji de forma carosabilului prin care treceţi. În teren cu adevărat accidentat trebuie să fiţi ceva mai atent la unghiul de atac, din cauza formei specifice a barei de protecţie în partea inferioară. Sistemul de tracţiune
integrală reuşeşte să scoată maşina din dificultăţi destul de logic, chiar şi atunci când două roţi rămân cu aderenţă slabă. Totuşi, trebuie să ştiţi că e un sistem la cerere, adică tracţiunea integrală propriu-zisă se include atunci când apar primele simptome ale
pierderii aderenţei, de asta în viraje pe gheaţă tot aveţi nevoie de prudenţă sporită.
Ei bine, dar cum funcţionează tandemul dintre motorul diesel de 160 CP şi cutia cu nouă trepte? Cei 160 CP şi 350 Nm
ai motorului sunt exact suficienţi pentru un dinamism bun, dar fără efecte speciale. Cu acest motor Honda CR-V nu e leneşă, dar nici nu e un atlet, oferindu-vă un dinamism bun în
accelerări şi depăşiri, dar fără a vă lipi de scaune. În depăşiri vă ajută cutia de viteze, care retrogradează uneori tocmai cu 3-4 trepte pentru a vă oferi pe tavă dinamismul de care aveţi
nevoie. În regim normal de condus, cutia de viteze schimbă treptele destul de logic şi la timp, iar la schimbarea mai bruscă a regimului de condus, ea reacţionează destul de bine. Doar
se operează schimbări succesive de condus dinamic şi lent, atunci ea mai poate manifesta uneori ezitări logice. În rest, cutia funcţionează chiar mai bine decât ne-am fi
aşteptat de la un număr atât de mare de trepte.
Totuşi, motivul instalării unei astfel de transmisii pe un SUV este eficienţa
sporită şi un timp de acceleraţie mai bun. Cu cele 9 trepte în arsenal şi cei 160 CP ai motorului diesel, Honda CR-V accelează de la 0 la 100 km/h în 10 secunde, deci nu e tocmai cea mai
rapidă maşină. Consumul declarat oficial e unul destul de impresionant 6.0 litri/100 km în mediul urban, 4.9 în mediul extraurban şi 5.3 litri/100 km în regim mixt. Noi am condus iniţial în mediul urban, după care la un traseu din afara oraşului, în regim normal, cu depăşiri când a fost nevoie şi viteze
constante când a fost cazul, apoi prin câteva sate îndepărtate cu condiţii de drum avariat, apoi şi trasee de pietriş dintre sate, apoi şi trasee cu carosabil ceva mai bun şi din nou trasee extra-urbane bune. Toate se constituie într-o distanţă destul de mare, parcursă şi cu staţionări, şi cu destul de mult timp
în total. Iar consumul final a fost de 9.1 litri/100 km, chiar dacă la pe ultimele câteva zeci de kilometri am inclus şi regimul Eco al maşinii, care mai limitează motorul în dinamism. Noi zicem că e un consum niţel cam mare, pe care l-am fi acceptat de la o motorizare pe benzină poate, şi pe
care nu-l prea înţelegem la un motor diesel cuplat cu o ditamai transmisie inovativă de 9 trepte. Prin aceste cifre această transmisie îşi cam rarefiază motivaţia existenţei ei pe acest model, niponii ar fi putut asigura un consum real mai mic cu o cutie de viteze proprie cu 5 sau 6 trepte, probabil, iar eventual şi cu un motor diesel de 2.2 litri, pe care-l au în gamă şi care ar fi funcţionat
mai relaxat la dimensiunile lui CR-V. Dar cu reglementările ecologice europene nu te pui, bată-le vina. Ah, şi când îmi amintesc că noi am obţinut 5.7 litri/100 km cu acelaşi motor 1.6 diesel, dar în ipostază de 120 CP, cu cutie manuală şi tracţiune faţă, pe CR-V. Iar cu motorul de 2.0 litri pe benzină, cu cutie automată şi tracţiune integrală, am obţinut cândva 9.8 litri/100 km în oraş. Noi am tinde să credem, din nou, că 9 trepte sunt niţel cam prea multe şi fără
un motiv realist care să adeverească existenţa lor. Totuşi, trebuie să admitem că acelaşi CR-V facelfit cu motorul diesel de 1.6 litri şi cutia de 9 trepte ar putea indica un consum real mult mai mic peste ceva timp, la drumuri mai lungi, acolo unde vor intra în rol mai mult treptele superioare ale transmisiei, iar ritmul de condus va fi ceva mai neschimbat. Partea bună a acestei cutii de viteze este că ea funcţionează destul de logic şi neobservat, iar tandemul ei cu motorul e bine armonizat.
Verdict: Honda CR-V facelift
Faceliftul a împrospătat foarte potrivit aspectul lui CR-V, păstrând tot ce a fost mai bun în acest model de la silueta
practică la designul exterior simetric şi plăcut. La interior modificările sunt destul de discrete, dar ambianţa este în continuare dominată de materiale plăcute şi foarte mult spaţiu. Spaţiul imens, foarte practic configurat, e unul din aşii din mâneca lui CR-V, pentru care merită să cumpăraţi acest model.
Noul motor diesel face un tandem bun cu cutia de viteze de 9 trepte, iar logica ei e destul de bine lucrată, fără ezitări în cele mai multe cazuri. Dinamismul este asigurat şi datorită numărului mare de trepte, cutia având capacitatea retrogradării unui număr impresionant de trepte atunci când e solicitată, iar per total poţi uita de cutie şi transmisie, lăsând tandemul să-şi facă treaba neobservabil. Ne-a îngrijorat consumul final cam mare obţinut în urma testului,
fapt pentru care tindem să acuzăm aceeaşi cutie, dar şi motorul de o cilindree mică în raport cu dimensiunile foarte generoase ale maşinii.
Deşi suspensia lui CR-V a fost niţel rigidizată odată cu faceliftul, ea şi-a păstrat capacitatea de a trece nonşalant pe orice carosabil, chiar şi pe cel mai
solicitant şi avariat posibil. Tot acolo se face simţită calitatea impecabilă a asamblării interiorului, care nu lasă niciun sunet suplimentar să se ivească. Deci, fiabilitatea şi calitatea asamblării sunt în continuare elemente definitorii la Honda CR-V, iar spaţiul imens şi capacitatea foarte bună a suspensiei de a înghiţi şocurile carosabilului fac
din CR-V o alegere foarte, foarte interesantă pentru familiile din ţara noastră. Vă poate face să ezitaţi doar preţul modelului, exemplarul nostru în dotări de top Executive costând 36,990 euro. E un preţ care muşcă din segmentul premium pe alocuri, dar un argument în favoarea lui CR-V rămâne a fi spaţiul uriaş. Există, evident, şi
versiuni mult mai accesibile, în diverse nivele de dotări, cel mai accesibil CR-V pornind în Moldova de la 23,590 euro. Dacă reuşiţi să treceţi de bariera testului, atunci suntem cât se poate de siguri că Honda CR-V se va dovedi un model extrem de plăcut în exploatare, atât pe drumurile din ţara noastră, cât şi în eventuale vacanţe de familie pe frumoasele trasee europene.