Există un hotar invizibil, dar foarte fortificat, între tabăra premium şi non-premium a lumii auto, iar acest hotar e de multe ori mai degrabă înfliltrat în
conştiinţa a noastră, a cumpărătorilor, decât ar fi de fapt o linie fizică de delimitare între maşinile premium şi non-premium. Mai mult ca atât, ne-am
obişnuit cu toţii să catalogăm mărcile drept premium şi non-premium, şi nu modelele. Nu mai contează nici măcar nivelul de echipare a unei maşini,
care poate înnobila semnificativ un automobil la preţ raţional până peste senzaţiile reale simţită într-o maşină de marcă premium, dar echipată foarte rarefiat.
Şi nu e un fenomen absolut nou. Întrebarea e una de-a dreptul existenţială pentru analiza lumii auto – ar putea oare mărcile non-premium să producă adevărate maşini premium? Cele mai multe din ele ar putea, doar că acel hotar invizibil de care vorbeam mai sus îi împiedică pe cei mai mulţi să se gândească cel puţin la ideea unei maşini superbe, cu consistenţă premium, creată de o marcă ce nu şi-a adjudecat un loc tabăra premium. Amintiţi-vă de Renault Vel Satis, de Citroen C6 – ce maşini formidabile erau, de fapt, dar cum s-au pierdut în
negura anonimatului, fiind asemeni unui geniu neînţeles. Şi dacă vă gândiţi cumva să blamaţi designul francez experimental al acelor ani, amintiţi-vă de Volkswagen Phaeton, maşina-bijuterie pentru crearea căreia Volkswagen a construit o nouă uzină cu pereţi transparenţi, pentru ca toţi trecătorii să poată admira minuţiozitatea cu care se lucrează la acel model. Şi Phaeton a fost un model absolut fabulos pentru cei care au cutezat să treacă acel hotar psihologic, tragedia e că prea puţini s-au încumetat s-o facă, pentru a-i asigura acelui model un succesor.
Mai nou, însă, există şi exemple de succes al unor asemenea tentative de muşcare din segmentul premium. Divizia DS a celor de la Citroen e cel
mai răsunător din ele, aşa încât ea chiar a generat nişte vânzări bune pe baza unor ediţii mult mai generos echipate, dar create pe baza unor modele oferite la preţ raţional în gama de bază a producătorului. Şi se pare că această reţetă a fost captată repede şi de alţi producători, printre ei fiind Renault cu Initiale Paris şi Ford cu Vignale!
Şi uite că aici ajungem tocmai la maşina din testul nostru drive de astăzi – Ford Mondeo Vignale, primul Vignale ajuns în Moldova, iar redacţia PiataAuto.md a fost cea care a pătruns în lumea consistenţei premium moderne de la Ford, gustând din ceea ce înseamnă noţiunea Vignale! Să vedem, deci, cu ce-şi alintă cutezanţii de la bord acest nou Mondeo Vignale!
Performanţă din belşug
În primul rând cu performanţă din belşug, pentru că în viziunea celor de la Ford, noţiunea de premium nu poate coexista cu motoare prea afectate de
era downsizing-ului. Aşa că acest Ford Mondeo Vignale vine cu un motor menit să-l alinte pe cel de la volan prin performanţă şi pe cei din habitaclu prin sunet! E un motor EcoBoost, turboaspirat, de 2.0 litri şi 203 CP! Mai există şi alte motorizări disponibile
pentru Mondeo Vignale, inclusiv diesel, însă nici una din ele nu are mai puţin de 180 CP!
Maşina noastră e dotată şi cu o cutie de viteze automată cu 6 trepte, iar cei 203 CP şi 300 Nm o pot propulsa de
la 0 la 100 km/h în 8.8 secunde. Cum se simte toată treaba asta în condus? Ei bine, ai în primul rând senzaţia unui motor de rasă, cu cilindree mai mare şi elasticitate naturală sporită, la care se mai adaugă şi beneficiile unui cuplu înalt disponibil de la turaţii joase, venit odată cu turboaspirarea. E un motor care-şi încordează cu uşurinţă muşchii, aşa,
pe jumătate, pentru că e suficient să-i imprime imediat maşinii un comportament dinamic. Iar dacă-l faci să şi-i încordeze deplin, atunci ai un sedan pregătit să alerge foarte atletic. În acelaşi timp, Mondeo Vignale îşi păstrează o ţinută foarte graţioasă chiar şi atunci când îl conduci în ritm maxim – nu se lasă rapid de
pe o parte pe alta cu ruliuri puternice ale carosariei, nu-şi pierde aderenţa în gol, ci-şi menţine o stabilitate de curs de
invidiat chiar şi pentru modelele premium. Cumva suspensia maşinii reuşeşte să menajeze toate aceste transferuri de mase inerte
mult mai bine, făcând asta, pe deasupra, şi cu silenţiozitate! La o asemenea ţinută exemplară, ţi-ai dori doar un pic mai multă acuitate în
volan, dar şi cu aceste caracteristici se poate spune că Mondeo Vignale e o maşină extrem de plăcută în condus! Mai mult ca atât, există şi padele de schimbare a treptelor transmisiei
pentru momentele când vrei să te simţi un erou al unui film de acţiune...
Este, de fapt, chiar admirabilă această ţinută de drum foarte bună a lui Mondeo Vignale, care se realizează printr-o arhitectură multi-braţ a suspensiei, dar fără amortizoare cu reacţii adaptive, cum stă trendul modelelor premium de astăzi. La drept vorbind, maşina se
descurcă de minune şi cu amortizoarele sale cu tehnologie standard, iar ţinuta de drum impecabilă o confirmă. Dar această linişte de la interior avea să ne releve alte secrete, ce merg mult mai departe decât o simplă izolare fonică bună a maşinii sau o suspensie cu
bucşe de calitate, care să înghită sunete şocurilor de la carosabil...
Consistenţă premium
După cum puteţi intui, performanţa de sub capota unui Mondeo Vignale e
doar un punct de bază, de început pentru un asemenea model cu pretenţii de consistenţă premium veritabilă. De fapt, abundenţa micilor detalii nobile de la interior şi exterior este cea care vă va copleşi ireversibil.
La exterior, un Mondeo Vignale poate fi recunoscut prin nuanţe nobile, ca, spre exemplu, cea numită Vignale Nicciola a maşinii din testul
nostru drive, culoare ce poate fi prezentă doar pe un Mondeo Vignale, nu şi pe un Mondeo obişnuit. Pe lângă asta, maşina beneficiază şi de jante unice, dar şi de zeci de mici detalii şi
inserţii pe caroserie, care o înnobilează şi care fac diferenţa. O altă grilă a radiatorului, contururi cromate ale farurilor de ceaţă, mai multe inserţii cromate pe caroserie, emblemă Vignale pe aripi, guri de evacuare integrate în bara de protecţie spate, şi ele cu contur cromat, ba chiar şi mânere cu inserţii cromate – toate întregesc acest tablou cu consistenţă luxoasă.
Dar, adevăratul lux începe atunci când deschideţi uşa. Deşi exemplarul nostru Mondeo Vignale are un habitaclu de nuanţă neagră, şi nu unul ce combină bejul cu culorile închise, acesta se simte oricum special şi generos lucrat. Scaunele au o textură specifică doar
numelui Vignale, care repetă şi textura calandrului din exterior, şi fac uz de materiale de top pentru tapiserie. Pe deasupra, au şi zeci de reglaje, dar şi o formă anatomică excelentă. Dacă la exterior
farurile full LED cu fascicule dinamice sunt obligatorii pentru Vignale, atunci la interior sistemul multimedia de top, Ford SYNC, e oferit standard, iar în ţările unde conexiunile online ale maşinii cu serviciul de asistenţă Ford este
activat, puteţi apela oricând un angajat special antrenat pentru clienţii Vignale, sugerându-vă întotdeauna aparteneneţa Dvs. la un segment VIP veritabil. Sună „mind blowing”, cum ar zice
americanii, sau sună de te ia cu ameţeala cum s-ar zice pe plaiurile noastre – adică dumneata, proprietar de Ford, ai acces la asemenea servicii exclusiviste, pe care nu le au 99% din proprietarii unor sedanuri se segment D ale mărcilor premium!
Dar, staţi, dragilor, că adevăratul „mind-blowing” vine abia acum, de parcă fiecare nou alineat al acestui test îl bate nemilos la fascinaţie pe precedentul!
Liniştea aia de la interior pe care o simţisem noi nu era una simplă, ci un efect al unui sistem de insonorizare, adică de anulare a undelor de sunet ce formează gălăgia prin alte unde de sunet inversate, izvorâte din difuzoarele maşinii, ca şi cum maşina s-ar preocupa în permanenţă să-ţi
alunge undele gălăgioase afară, ca să te ţină pe tine, marele proprietar de Vignale, în lapte şi miere şi pe deasupra şi-n linişte acustică maximă! Toată treaba asta se numeşte Active Noise Cancellation sau Active Noise Control, în funcţie de piaţă, dar ideea e că maşina are 3 microfoane – două în
faţă şi unul în spate – care „aud şi ascultă” zgomotul de fundal ce pătrunde în maşină, apoi generează unde acustice inversate prin sistemul audio pentru a le contracara mecanic şi a asigura astfel liniştea maximă. Le „rezolvă”, adică, iar tu nu-nţelegi mare
lucru din toată treaba decât că eşti la volanul unei maşini superb de silenţioase! Şi nu ştiu cât la sută se datorează izolării fonice bune a maşinii şi a suspensiei şi cât la sută acestui sistem, dar rezultatul final e admirabil şi demn de titulatura de premium.
Preţ. Te convinge să treci hotarul invizibil?
Cât costă, deci, un asemenea Ford Mondeo Vignale în Moldova? Ei bine, preţul lui e de 29,740 euro cu tot ce are pe el. Aparent, pentru un Mondeo e un preţ mai măricel, dar dacă e să ne gândim că sedanurile de segment D ale mărcilor premium abia încep pe la acest preţ, iar unele chiar mai sus, atunci
achiziţia devine chiar foarte tentantă. Mai mult ca atât, chiar şi unele sedanuri mai bine echipate ale mărcilor non-premium au preţ apropiat, deci Mondeo Vignale chiar pare o achiziţie la un preţ cu mult bun-simţ.
Marea întrebare este dacă te convinge acest preţ să treci acel hotar invizibil
despre care am vorbit la începutul testului şi să muşti din consistenţa premium a unui model premium, dar a unei mărci ce nu pretinde a fi neapărat premum? De facto, ai toate atributele cu vârf şi îndesat pe care le au modelelele premium super echipate la preţ mult mai piperat, mai puţin sigla aia pe capotă. Iar răspunsul ţine de curajul tău şi de
cât de mult îţi pasă ce spun ceilalţi, sau dacă, dimpotrivă, nu prea dai o iotă pe ce spun alţii, dar mai degrabă vrei să-ţi alinţi familia la bord cu consistenţă nemaivăzută, ba chiar să te alinţi şi pe tine la volan, având de toate la un
preţ raţional şi cu o achiziţie aparent mult mai discretă. Să ştiţi că de cele mai multe ori tocmai aceste modele ale mărcilor non-premium, oferite ca o tentativă premium, sunt de departe
cele mai consistente şi mai plăcute achiziţii pe care le poţi face! Şi Ford Mondeo Vignale se simte anume aşa!
