Noul Volvo S90

Nu vă voi mai spune despre epoca nouă a celor de la Volvo, de calea hotărâtă pe care au apucat-o de la noul XC90 încoace şi de cât de mult le reuşeşte acestora să surprindă lumea într-un mod cu totul altfel în această nouă epocă. O ştiţi deja, cu siguranţă! Şi cu siguranţă aşteptaţi să aflaţi dezlegarea unor mari enigme vizavi de noul Volvo S90 – sedanul creat să concureze cu modele consacrate din segmentul E premium, precum Mercedes-Benz E-Class, BMW Seria 5, Audi A6 şi Jaguar XF. Designul noului S90 este magnific şi solemn, dar este oare noul model suedez un concurent demn de această ligă? Este oare el la fel de bun ca cele mai proaspăt lansate modele din segment sau, de ce nu, poate mai bun? Sau dimpotrivă, poate nu se ridică la înălţimea concurenţilor săi?

Aşa că haideţi să trecem direct la treabă şi să aflăm toate răspunsurile de la primul test drive cu noul Volvo S90 în Moldova!

Aspect

Noul Volvo S90 este un model graţios. Anume cuvântul „graţios” i se potriveşte cel mai bine. Nu e exces de eleganţă cromată de modă veche, deşi crom există suficent pe caroserie, dar nici nu e vorba de sobrietate minimalistă. Nu e nici un îngâmfat în pene, nici un filfizon. E un model care-ţi creează pur şi simplu acel efect de „wow” atunci când îl vezi. Prin simpul fel în care arată, prin simplul fel în care se face observat cu acele lumini în formă de „T”, prin simplul fel cum păşeşte zvelt şi manierat pe stradă. Şi nu e vorba de o preluare directă a designului lui XC90, ba dimpotrivă, e o evoluţie consistentă, cu păstrarea aceleiaşi stilistici generale. Îmi place deosebit de mult calandrul frontal un pic concav în axă verticală – o soluţie foarte rar aplicată în istoria maşinilor. Îmi place şi spatele cu blocuri optice late şi înalte, unite între ele simplu, prin nişte profilări ale uşei portbagajului, fără scamatorii nenecesare de design, şi tocmai astfel acestea îşi fac şi mai bine efectul. Noul Volvo S90 are o siluetă lungă şi lată, dar nu foarte înaltă, iar cu nişte jante atât de mari ca ale maşinii noastre din test, de tocmai 20 de ţoli, prezenţa sa e una chiar magnifică.

Interior

Interiorul modelului este mult mai aproape de designul habitaclului lui XC90, decât avem acelaşi design general al planşei de bord, cu mici adaptări de detalii. Ceea ce nu este un fapt condamnabil, pentru că designul interior al lui XC90 e foarte reuşit, iar în interpretarea lui S90, acesta se potriveşte foarte bine cu formele exterioare.

Materialele folosite la interior sunt de o calitate excelentă, ca şi la XC90, o menţiunile aparte meritându-le inserţiile de lemn. Scandinavii nu s-au zgârcit niciodată la lemn şi n-o fac nici acum, iar textura lui e foarte plăcută şi se combină bine cu nuanţa de bej a tapiseriei. Planţa de bord e tapisată şi ea cu piele cusută cu aţă contrastantă, există piele şi pe panourile uşilor, şi pe tunelul central, şi pe volan şi, evident, pe scaune. Lemnul contrastează frumos şi cu inserţiile metalice, făcute şi ele din material veritabil. Sunt şi zone din piano black în jurul levierului transmisiei şi pe volan dar acestea se integrează bine în peisaj şi altă carenţă decât strângerea amprentelor şi a prafului pe ele nu au. Dar asta se întâmplă la toate modelele care fac uz de acest material, iar unii concurenţi îl folosesc într-o măsură mult mai mare.

Volvo S90 se dovedeşte a fi foarte spaţioasă pe lungime şi pe lăţime, exact cum o sugerează designul exterior. Chiar şi cei mai înalţi adulţi vor putea lua o poziţie spaţioasă la volan sau alături, iar coloana de direcţie culisează mult în adâncime, favorizându-i şi pe cei de staturi neordinare. Scaunele au suport lateral foarte bun şi sunt şi confortabile în acelaşi timp, cu o bună potrivire anatomică.

Bancheta din spate dă aceleaşi senzaţii – mult spaţiu pentru lungime, deci pentru genunchi, şi pentru lăţime. Pe înălţime spaţiul e mai limitat, dar totuşi nici ocupanţii înalţi nu ating plafonul. Carenţele pe înălţime se fac simţite la accesul pe bancheta spate, din cauza portierei cam scurte de aici, cu o linie coborâtă în zona de acces. Astfel, ocupanţii spate trebuie să se aplece un pic mai tare decât de obicei şi să se dea mai în faţă atunci când urcă sau ies de pe bancheta spate, dar odată ce ajung acolo au spaţiu foarte suficient. Iar bancheta e bine profilată, în aceeaşi manieră anatomică. Volvo S90 dispune aici şi de o ventilare excelentă, cu guri de ventilare pentru pasagerii spate atât pe montanţii centrali, cât şi pe consola centrală. Tunelul din mijloc e mai redus în înălţime decât la concurenţi, chiar dacă noi conducem o versiune cu tracţiune integrală şi care-şi trimite tracţiunea şi către puntea spate, iar această dimensiune mai mică lasă mai mult loc picioarelor unui eventual al treilea ocupant.

Noul Volvo S90 e foarte bine izolat fonic, chiar şi la viteze mari atmosfera de interior fiind plăcut de silenţioasă, afară fiind ţinute cam toate tipurile de zgomote, şi de la motor, şi de la curenţii aerorinamici, şi de la rulare. La 140-150 km/h la oră, motorul diesel abia de are 2,400-2,500 rpm, prin urmare silenţiozitatea e şi o chestie oarecum naturală. Iar această izolare fonică pune într-un accent şi mai valoros sistemul audio Bowers & Wilkins, pe care noi îl cunoaştem de la XC90 şi despre care atunci am zis că este, probabil, cel mai fidel şi mai bun sistem audio dintr-o maşină din zilele noastre. Ei bine, această apreciere e valabilă şi astăzi – sistemul sună excepţional de fidel pe întregul diapazon de frecvenţe audibile, de la 20 Hz la 20 kHz, fără a fi nevoie de compensat cumva pierderile prin reglaje de tembru, pentru că aceste pierderi nu există, iar toate frecvenţele rezonează frumos şi curat în habitaclul lui S90. Sistemul ăsta e unul pentru cei iubitori de muzică bună, unde e nevoie de această fidelitate excepţională în reproducerea sunetelor! Aici Volvo îşi învinge concurenţa detaşat.

Sistemul multimedia este, ca şi la Volvo XC90, o poartă de comandă şi către unele funcţii ale maşinii, precum cele de climatizare. Are posibilităţi extrem de avansate şi o calitate foarte bună de afişaj grafic şi procesare, dar întotdeauna când revin într-un Volvo nou, odată la câteva luni, mă surprind în dificultatea iniţială a operării acestui sistem. E o logică mai complexă şi mai puţin intuitivă, pe care de fiecare dată o poţi opera mai eficient după un timp iniţial de adaptare sau readaptare. În calitate de proprietar, însă, această adaptare se va produce doar o dată, la început, după care cu siguranţă vei aprecia posibilităţile avansate ale sistemului. Iar funcţia de navigare a sistemului are o hartă foarte detalizată a Moldovei, inclusiv a Chişinăului, fapt cu care concurenţii nu se pot lăuda, iar Volvo poate. Însă, atunci când ne-am zis să încercăm şi logica ghidajului, sistemul de navigare ne-a îndrumat spre virări nepermise de semnele de circulaţie, semn că nu e pe deplin informat de aceste restricţii, iar ulterior a început să ne ghideze prin curţile blocurilor locative. Probabil era nevoie să mai umblăm la setări şi priorităţile de calculare, dar n-am făcut-o.

Interiorul mai abundă în mici soluţii inteligente şi practice. Mici cuiere utile, mici spaţii de depozitare multifuncţionale, materiale speciale aplicate sub acestea cu gândul la eventuale scurgeri de lichide şi tot aşa, peste tot se simte un puternic simţ practic al maşinii, gândită pentru toate situaţiile vieţii.

În unele situaţii ale vieţii s-ar putea, însă, să fie nevoie şi de transportări mai voluminoase, iar noul Volvo S90 are un portbagaj cam restrictiv la utilitate. Suprafaţa lui e mare, dar înălţimea e destul de mică, permiţând cam o valiză din aia mare de aeroport culcată, fără rezervă deasupra. O carenţă importantă în portbagaj e dată de calitatea proastă a materialului de căptuşire, dar şi de precizia tăierii lui şi montării în spaţiul portbagajului. Totuşi, sunt convins că aici e vorba de o neglijenţă proprie acestui exemplar pre-producţie de serie pe care îl testăm noi astăzi, urmând ca modelele ieşite de pe linia normală de asamblare să fie mai cizelate la acest capitol.

Cum se conduce noul Volvo S90?

Noi conducem un Volvo S90 D5 AWD Inscription, ceea ce înseamnă că avem sub capotă un motor diesel cu 4 cilindri în linie, de 2.0 litri, care dezvoltă 235 CP şi 480 Nm. Propulsorul e cuplat la o cutie de viteze automată cu 8 trepte, iar mai departe cuplul pleacă spre toate cele patru roţi prin intermediul unui sistem de tracţiune integrală. Maşina din testul nostru vine în dotare de top Inscription, care i-a asigurat şi prezenţa unei suspensii pneumatice, cu amortizoare adaptive, aceste amortizoare putând fi prezente şi pe suspensia nepneumatică.

De fapt, construcţia suspensiilor e similară modelului XC90, întrucât noul S90 împarte cu primul platforma tehnică. Aşadar, pe puntea faţă avem o suspensie cu braţ dublu de susţinere, apropiată de formulele germanilor din segment, în timp ce pe puntea spate e aceeaşi construcţie complexă, ce combină multilink-ul integral (Integral Link) cu cadru median, o mulţime de braţe de stabilizare, amortizoare, dar şi nişte arcuri lamelare ce leagă cele două roţi între ele (traducere în rusă - рессоры)! Sunteţi curioşi cum se simt toate acestea în condus? Haideţi să vedem!

Deşi maşina din testul nostru are nişte jante uriaşe de 20 de inch, suspensia pneumatică adaptivă e admirabil de moale cu ele! Înghite bine denivelările, doar cele mai iritante gropi lăsând sunetele să pătrundă la interior. În rest, maşina e chiar excepţional de confortabilă şi moale, mai moale decât XC90! Totuşi, pentru ţara noastră ar fi probabil mai indicat să optaţi pentru jante mai mici, eventual de 19 inch, sau chiar minimul de 18 inch, condiţii în care aţi putea beneficia de o rulare şi mai moale. Dar, dacă vă place aspectul celor de 20, le puteţi alege liniştit, maşina merge incredibil de bine cu ele chiar şi pe drumurile noastre!

În viraje, în regim normal Comfort, maşina are un ruliu, abia simţit, dar plăcut, care-ţi aminteşte că eşti la volanul unei maşini mari, graţioase. Dacă o iei mai repede, ruliul sfârşeşte şi el repede şi maşina îşi menţine traiectoria în siguranţă. E aşa, o doză de plutire plăcută pentru o asemenea maşină mare. De altfel, Volvo S90 chiar se simte ca o maşină foarte mare, senzaţie acutizată mai ales în spaţiul urban şi în parcări restrânse. Uneori nu veţi putea trece pe acolo pe unde alţii mai mici trec. Alteori va fi mai dificil să manevraţi, dar veţi putea fi ajutaţi de camere video cu vizor la 360 de grade.

Tot în viraje, mai ales cele de traseu, acel ruliu pomenit mai sus dispare imediat dacă se cuplează regimul Sport. Pur şi simplu nu mai există. Şi aici explicaţia e una fizică – amortizoarele adaptive, umplute cu fluid care circulă la diferite presiuni, fac diferenţa odată cu ajustările electronice, dacă lasă sau nu loc acelei marje de plutire. Uite aşa, în această secundă ai o maşină mare, care pluteşte un foarte puţin, dar foarte plăcut, iar în următoarea secundă ai deja un sedan mult mai fixat pe poziţii în viraje, care se ţine mult mai precis de intenţiile sale de virare. În general, regimul Sport se lasă cu rigidizarea suspensiei şi sporirea acuităţii tandemului dintre motor şi cutie.

Motorul, de altfel, are senzaţii foarte speciale în condus. Odată apăsat cu putere la turaţii mai moderate, el prinde forţă imediat şi te împinge foarte încrezut în scaun. Şi asta se întâmplă pe la 2,000-2,700 rpm, uneori chiar şi sub 2,000. Dacă faci nişte accelerări mai lungi cu pedala puternic apăsată, cutia va lăsa propulsorul să urce şi pe la peste 4 mii rpm, dar acolo senzaţiile de descătuşare a puterii nu mai sunt la fel de uimitoare, devenind ceva mai latente. Practic, uneori se poate face un condus mai dinamic cu maşina cu pedala apăsată până pe la jumătate, ţinând motorul până spre 3,000 rpm, decât apăsând-o până în podea. Cel puţin în senzaţiile de cuplu livrat aşa se simte.

Abia mai târziu aveam să-mi amintesc şi explicaţia pentru aceste senzaţii. Motorul diesel D5 al lui Volvo S90 are un sistem numit PowerPulse! E vorba de un rezervor cu aer comprimat cu volum de 2.0 litri, pe care motorul îl „adună” în timpul condusului uzual, comprimându-l la presiune înaltă. Iar în momentul în care apăsaţi pedala mai proeminent la turaţii mici, aerul din acest rezervor se eliberează în zona colectorului, acolo unde vin şi gazele de eşapament, iar astfel turbina este acţionată instantaneu, trăgând mai mult aer din admisie şi sporind forţa inducţiei. Toate astea se fac pentru a aduce la zero efectul de turbolag, or, în mod normal tot gazele de eşapament sunt cele care acţionează turbina şi e nevoie de câteva clipe de timp ca acestea să se formeze pe cale naturală înainte de avea presiune pentru acţionarea turbinei. Dar aşa, tubul cu aer comprimat face această treabă instantaneu şi maşina e mult mai reactivă la turaţii mici, exact cum se simţea mai devreme!

Cutia de viteze face un tandem bun cu motorul, reacţionând logic şi prompt. Doar atunci când opreşti maşina în mod repetat de la viteze mai mare la o viteză aproape de staţionare şi o faci în mod repetat, am observat de câteva ori nişte efecte de sacadare a transmisiei la retrogradările pe care ea le făcea în timp ce noi frânam.

Tracţiunea integrală a lui Volvo S90 e mai degrabă una de gardă, decât una activă întotdeauna. Deşi S90-ul testat de noi e unul cu tracţiune pe patru roţi, atunci când am luat în repetate rânduri virajele strânse cu viteze mari, am constatat că maşina se simte mai mult ca una cu tracţiune faţă iniţial şi abia când roţile încep a şuiera pe asfalt, sau ar începe a derapa pe gheaţă, spre exemplu, se simte şi intervenţia mai fermă a punţii spate şi contribuţia ei în păstrarea traiectoriei. La performanţa sistemului de tracţiune integrală modelele germane îl devansează un pic pe modelul suedez.

La viteze mari de tot, Volvo S90 îşi păstrează o stabilitate de curs de invidiat, exemplară. Şi asta se întâmplă indiferent de modul de rulare a suspensiei. Şasiul modelului e bine echilibrat, centrul de greutate e coborât, iar suspensia e capabilă să gestioneze fără efort toate forţele ce survin la asemenea viteze.

Preţ şi verdict

Preţurile de start pentru Volvo S90 în Moldova sunt foarte atractive, dacă ne gândim că motoarele incipiente sunt mai puternice decât versiunile entry-level ale concurenţilor germani. Cel mai puţin puternic motor pe benzină livrează 254 CP la S90 şi porneşte de la 39,100 euro, în timp ce cel mai accesibil diesel livrează 190 CP şi porneşte de la 41,120 euro, ambele versiuni fiind deja echipate standard cu cutii de viteze automate cu 8 trepte. Motorizarea D5 testată de noi vine doar cu tracţiune integrală şi porneşte de la 44,500 euro. Exemplarul testat de noi costă, însă, cu tot cu opţionale, 66,770 euro. Primele preţuri – de patruzeci şi ceva de mii sunt mult mai uşor de acceptat la auz, în timp ce, fără îndoială, un preţ de peste 66 de mii dat pe un sedan Volvo îi poate pe face pe mulţi să ezite. Dar maşina nu cere acest preţ în zadar, ea oferă consistenţă pentru el.

Noul Volvo S90 are o ambianţă excepţională, emanată de fiecare por al maşinii, care, împreună cu designul exteriror şi filosofia pe care maşina ţi-o transmite fără cuvinte, face apel la inteligenţa ta, fără a încerca să placă la toţi. Da, da, Volvo nu se avântă să placă tuturor, deşi îi place să fie admirat de toţi. Dar în calitate de proprietar, numai cei selecţi pot intra în această conexiune specială cu modelul. Prin asta Volvo e mai exclusiv ca alte mărci premium, prin sinonimia pe care o face cu calitatea de fi inteligent.

Deci, cum este noul Volvo S90 în raport cu concurenţa germană? Inginereşte vorbind, nu e neapărat mai bun în mod categoric, dar e o contraofertă foarte demnă, ba chiar mai demnă decât se aşteaptă cei mai mulţi, care luptă de la egal la egal şi mai şi aduce ceva elemente distincte în felul său unic, exact aşa cum trebuie să se întâmple într-o concurenţă sănătoasă. Sigur, concurentul principal pe piaţă acum e noul E-Class, pe care noi l-am testat în toate motorizările posibile şi care ne-a plăcut mult. Iar acum, deşi Volvo S90 nu ne-a surclasat emoţia sau raţiunea inginerească experimentată atunci, avem o doză de admiraţie profundă pentru noul model suedez şi putem spune că ne-a depăşit simţitor aşteptările. La Mercedes-Benz E-Class se simt decenii de experienţă şi perfecţionare meticuloasă şi continuă. La Volvo S90 se simte inspiraţie genială, cooptată cu dorinţa şi străduinţa sinceră de a fi cu adevărat bun prin întreaga esenţă şi consistenţă, iar rezultatul reuşeşte cumva să tragă talerul balanţei foarte aproape de un echilibru alături de E-Class, chiar dacă o face prin gantere diferite. Da, şi Volvo S90 reuşeşte să-ţi smulgă exclamaţii de „wow” profund, deşi o face pe alocuri prin aceleaşi atribute, pe alocuri prin altele. Deci, un model admirabil de bun, care merită neapărat luat în calcul atunci când vă aţintiţi privirea către un sedan din acest segment, mai ales dacă acele calităţi speciale, la care maşina face apel, se regăsesc în personalitatea Dvs.