CITIRE TEST DRIVE:
Noul Maserati Quattroporte
22 Martie 2017
Ilie Toma
Ăsta e un test drive de o raritate absolută în Moldova un proaspăt Maserati Quattroporte, testat în Moldova, ţară în care nici măcar nu avem o reprezentanţă Maserati. Prin urmare, trebuie să fii un om excentric şi chiar exotic ca să cumperi un asemenea bolid italian în ţara noastră!
Dar ce-ţi oferă acest bolid cu inimă fierbinte? Ce senzaţii îţi poate oferi o maşină a cărei emblemă pare scoasă din infern? Sunt oare senzaţiile de la bordul ei sinonime cu infernul?
Cei de la Maserati au început de ceva timp încoace să-şi clasifice motorizările în interiorul unei familii de modele după exemplul celor de la Porsche spre exemplu, noua generaţie Quattroporte are următoarea ierarhie Quattroporte, cu motor 3.0 V6 Twin Turbo de 350 CP sub capotă, după care urmează Quattroporte S, cu acelaşi motor 3.0 V6 Twin Turbo, dar de 410 CP, iar această versiune poate avea şi indicile Q4, ceea ce la italieni înseamnă tracţiune integrală. După această versiune vine şi Quattroporte GTS, cu un V8 Twin Turbo de 3.8 litri şi 530 CP! Iar pentru rătăciţii care ar vrea să cumpere un Maserati diesel, există şi un Quattroporte Diesel, cu un 3.0 V6 de 275 CP sub capotă.
Iar noi testăm astăzi un Maserati Quattroporte S Q4 deci versiunea cu motor V6 Twin Turbo de 410 CP şi tracţiune integrală! Auu!
Forme. Ah, italienii ăştia!
Nu, nu e un clişeu că maşinile italieneşti sunt frumoase, iau italienii sunt printre cei mai buni din lume la desenat maşini. E adevărul pur, demonstrat de mii de ori pe parcursul istoriei lumii auto. Şi bijuteria ce-a nimerit azi pe mâinile noastre confirmă încă o dată acest adevăr.
Totuşi, pentru cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri, mai puţin avizaţi de bucătăria celor de la Maserati, nu e prea clar din prima în ce ligă se bate un Quattroporte concurează el în familia lui E-Class, A6 şi Seria 5, sau în cea a lui S-Class, A8 şi Seria 7? Ei bine, tehnic vorbind Maserati are modelul Ghibli pentru a se lupta în familia sedanurilor precum E-Class, A6 şi Seria 5, în timp ce lui Quattroporte îi revine liga gentlemen-ilor mari şi serioşi de tot. Noul Quattroporte are o lungime de 5.26 metri, în timp ce un S-Class cu ampatament normal are 5.11 metri, iar unul Long, cu ampatament mărit, are 5.25 metri. Aşadar, Maserati Quattroporte S din mâinile noastre de astăzi este chiar un pic mai lung decât un Mercedes-Benz S-Class Long!
Dar există o mare diferenţă de factură şi de filosofie între italianul de astăzi şi un S-Class. Pe un S-Class, mai ales cu ampatament mărit, poate fi chiar mai plăcut să călătoreşti pe bancheta din spate, în timp ce pe un Maserati bancheta spate nu-ţi oferă nimic altceva decât... un loc, pe o banchetă confortabilă. Adevăratul loc prioritar e la volan. Iar inginerii şi designerii maserati nu s-au prea obosit să maximizeze spaţiul interior din toată lungimea vehiculului şi nici măcar ampatamentul aşa că motorul şi amplasarea roţilor consumă destul de mult spaţiu, încât la interior să te simţi, pe bancheta spate aproape ca într-un E-Class, sau într-o Seria 5, nu ca într-un sedan de ligă superioiară. Nu mai zic nimic de lipsa vreunor comenzi hi-tech pentru ocupanţii de aici v-am zis mai devreme, nu vă aşteptaţi la nimic altceva în spate decât la un loc de şezut. Confortabil, cu cortină de intimitate de alături, dar fără artificii multimedia sau funcţii de masaj. În faţă, atunci când urci la volan, în schimb, nu te simţi un şofer angajat să-l transporţi pe marele boss pe bancheta spate. Marele VIP stă la volan într-un Maserati. Şi toate par un pic altfel de aici, decât într-un sedan german lemnul pare mai veritabil şi mai de şcoală-veche un pic, volanul e mai gros şi cusut aşa cum se cosea odinioară, poziţia la volan e foarte coborâtă şi sportivă, iar tunelul central lat şi cu butoane esenţiale. Cadranele de bord sunt analogice, de şcoală veche, or, Maserati nu se joacă de-a aplicaţiile digitale pe aici. N-o face nici măcar la sistemul multimedia, care are un afişaj grafic bunicel, dar destul de îndepărtat de ceea ce oferă triada germană în acest segment. Zău aşa, şi de la volan maşina asta nu se simte a fi o limuzină ofticată de lux, ci mai degrabă o maşină lungă, dar eliberată de toate artificiile pompoasă, iar în rezultat zveltă şi pregătită să alerge.
Am putea să o criticăm pentru retardul hi-tech faţă de nemţi, dar sunt convins că în lumea maşinilor e nevoie ca de aer de o asemenea alternativă! E nevoie de o maşină făcută doar pentru a fi condusă, fără avalanşa de ecrane de jur împrejur de după care nu mai înţelegi uneori o iotă dacă eşti mai de şcoală veche. E nevoie de o maşină creată pentru plăcere şi stoarcere de must în condus! Şi asta vrem noi să facem, s-o conducem şi să stoarcem mustul din ea!
Senzaţii de condus
E suficient doar să porneşti motorul şi să-l laşi să funcţioneze liniştit, ca să-i auzi dulcele-i murmur. Ah, cât e de clasic, cât e de şcoală veche!
Din primii metri parcurşi am simţit o senzaţie demult uitată în volan, parcă de direcţie asistată hidraulic, cu o uşoară difuzie în zona centrală, dar totuşi foarte informativă. Motorul V6 de 3.0 litri Twin Turbo de sub capota maşinii pe care o conduc e cuplat la o cutie de viteze cu 8 trepte, de origine ZF, iar mai departe puterea e distribuită de un sistem de tracţiune integrală, însă e unul după logica Maserati. Nu e unul permanent îşi transmite puterea în principal doar punţii spate şi doar atunci când solicitările fizice ale maşinii sunt mai mari, transmite cuplu şi pe puntea faţă. Iar pe puntea spate stă un diferenţial cu alunecare limitată! Toate astea pentru o plăcere supremă în condus!
Oh, dragilor, chiar dacă maşina asta a avut de parcurs un traseu urban înainte de a i se da frâu liber la un traseu extra-urban, plăcerea de condus e imensă şi pe străzile unui oraş. Da, te simţi al naibii de special în ea, al naibii de implicat în condus, într-un mod cu totul special, în care nemţoaicele nu pot să te facă să simţi... Chiar şi existenţa unui turbolag vizibil la turaţii joase îţi dă o senzaţie de motoare turbo mai de şcoală veche, cum nu ţi-o mai dau modelele nemţeşti din zilele noastre! Şi acum e momentul să spuneţi ceva despre fiabilitatea deplorabilă a italienilor, poate? Că ştiţi voi, nu ţin la fel de mult, că-s mai cu probleme? N-o să vă vină să credeţi, dragi cititori, dar nici n-am apucat să ieşim bine din oraş la testul ăsta drive, nici n-am apucat să parcurgem ditamai vreo zece kilometri, că maşina a şi început o tuşi convulsiv, iar în câteva secunde pe cadrane s-a aprins indicatorul Check Engine... Aoleu, ce naiba, e o maşină ce are doar vreo 4,000 km parcurşi la bord? Un cilindru din cei 6 alesese să-şi facă de cap şi să mai rateze scântei...
Am tras pe dreapta, am sunat la cei ce vând acest minunat bolid italian şi ni s-a dat o undă verde la fel de incredibilă ca însuşi întâmplarea: continuaţi testul aşa! Vedeţi şi voi, poate treziţi cilindrul la viaţă. Turaţiile joase generau tuse motorului. Apoi, la turaţii medii, cilindrul se trezea şi motorul împingea cu o poftă nebună din cei 410 CP înjghebaţi cu toţii la tracţiune. Din când în când, pe la 4-5 mii rpm, cilindrul nărăvaş mai sălta din ritm, însă când motorul ajungea pe la 6,000-6,500 rpm, de nevoie funcţiona în ritm cu toţi ceilalţi, iar maşina întra într-o transă de nebunie. Mă simţeam de parcă eram un mecanic venit să acordez un pian, sau o vioară Stradivarius! Cântă al naibii de bine, dar tre să fii fin cu acordarea! În clipele când acordarea era perfectă, maşina îmi spunea prin toţi porii ei că are un must delicios şi se conduce fantastic. Ia virajele cu ruliu fizic, pe undeva suspensia mai lasă masele inerte să mai circule, pe undeva mai prinzi tu volanul, cam în spiritul condusului ăla de demult. Nu, aici nu sunt amortizoare din astea cu amplitudine reglată pur electronic, deşi tot sunt ajustabile în reacţii. Însă reacţiile lor sunt mult mai naturale, mai oscilante, mai imperfecte dacă vreţi. Parcă-mi şi venise în minte acum piesa imperfectă a celor de la Carlas Dreams.
Da, fraţilor, ăsta e Maserati-ul ăsta Quattroporte S din ziua de azi. Mă aşteptam să descopăr un bolid cu inimă italiană, dar atât de cizelat odată cu apariţia unei generaţii noi, încât să zic că aproape-i bate pe germani. Dar germanii pot să stea liniştiţi nimeni nu le ameninţă perfecţiunea şi calcularea. Italianul ăsta e mai italian ca niciodată imperfect, stricăcios, încăpăţânat să fie doar aşa cum vrea el, dar aleluia cât e de plăcut în condus! Aşa că domnilor la costum şi cu trabucul în mână, maşina asta trebuie s-o cumpăraţi după ce aveţi deja un S-Class în garaj, sau o Seria 7, sau un A8 şi vi s-a făcut dor să mai trageţi de la volan câte-o partidă focoasă din când în când, fără contraceptiv iertată fie-mi indiscreţia şi chiar indecenţa, aş recunoaşte eu. E o maşină absurdă şi indecentă, e un fruct nerecomandat şi chiar interzis, la preţ de peste 80 mii de euro, dar oare nu tocmai fructele interzise sunt cele mai dulci?...
GALERIE FOTO (48 IMAGINI):