Menu
Acasă
Search
CITIRE TEST DRIVE:

TEST DRIVE: Noua generaţie Ford Fiesta

23 Iulie 2017
Ilie Toma
Atunci când vorbeşti despre o maşinuţă compactă de oraş în Moldova, arareori eşti luat în serios cu adevărat, iar stereotipurile încep a curge gârlă. Că nu e confortabilă, că nu e practică, o fi şi neîndemânatică, iar pe deasupra nu te impui prea dominant într-un trafic în care regulile junglei încă mai funcţionează uneori.
Dar acum haideţi să ne gândim pe bune, cât de potrivită poate fi o asemenea maşină precum Ford Fiesta pentru exploatarea în Moldova, în special în Chişinău? Ba poate ar fi cazul să specificăm şi mai mult, pornind analiza foarte specific chiar de la noua Fiesta, întrucât modelul ăsta e un lider absolut la capitolul vânzări în topul general al modelelor din Europa, iar asta înseamnă, fireşte, că e şi cel mai vândut model din segmentul său.

Acum Ford a lansat o nouă generaţie Fiesta, punând tot ce are mai bun în ea şi declarându-ne că e cel mai avansat model din segment, cel mai, cel mai, cel mai... Era firesc să auzim vorbe pompoase de la creatorii unui model atât de important, dar noi vrem să nu ne lăsăm cuceriţi doar de declaraţii frumoase, aşa că e cazul să vedem ce oferă modelul cu adevărat. Redacţia PiataAuto.md a avut de curând onoarea să testeze noua generaţie Ford Fiesta la testul drive internaţional din Spania, iar acolo am putut să gustăm din tot ce poate oferi noua Fiesta, în diferite motorizări şi interpretări.

Am testat:
• Fiesta 1.0 EcoBoost 140 CP ST-Line
• Fiesta 1.0 EcoBoost 140 CP Vignale
• Fiesta 1.5 TDCi 120 CP TItanium
Design şi efect de scenă

Din primele imagini generate digital, noua Fiesta nu ne impresiona la capitolul design şi chiar şi atunci când am fost la premiera mondială a modelului, pe viu, în Koln, tot n-am putut spune mai mult decât că e o maşină drăguţă. Dar atunci când apuci s-o cunoşti în forma ei de producţie în toate ipostazele, Fiesta are o altă prezenţă, mult mai maturizată.
Există câteva interpretări, care pornesc de la Fiesta standard şi continuă cu versiunea Titanium, Vignale şi ST-Line, cărora li se vor mai alătura din 2018 alte câteva interpretări. Toate acestea aduc accente diferite maşinii, care-i schimbă esenţial percepţia vizuală, chiar dacă e vorba doar de detalii. Fiesta Titanium, spre exemplu, are foarte mult crom pe ea, inclusiv grila cromată şi în culori mai stinse farurile LED de zi ies parcă prea mult în evidenţă, conturând o personalitate cu ochi mai „bulbucaţi” acestui model.
În versiunea Vignale, Fiesta are un aspect de maşină premium veritabilă, cu puţin crom, dar montat exact unde trebuie şi cu alte câteva detalii ce emană un lux bine copt. Iar în versiunea ST-Line maşinuţa arată mult mai agresiv şi dinamic, iar blocurile optice faţă, deşi sunt la fel de avansate tehnologic, n-au contururile alea bulbucate cu LED-uri de zi, iar astfel accentele vizuale trec pe prizele agresive ale maşinii, conferindu-i în final o personalitate mai sportivă. În timp ce versiunile Titanium şi Vignale arată deja mult mai plăcut în varianta de producţie de serie, nu vom ocoli prea mult şi vă vom mărturisi că ne place cel mai mult aspectul lui Fiesta ST-Line, chiar dacă anume ea arată mai apropiat de generaţia precedentă. Totuşi, Fiesta ST-Line arată excepţional de bine şi are şi nişte culori superbe, nişte jante foarte agresive şi chiar şi o gardă la sol mai coborâtă, care face maşina să pară un adevărat hot-hatch veritabil.
Interior

Aici ar fi de vorbit mult de tot, dar voi încerca să fiu cât mai succint şi informativ. Tendinţa generală în lumea auto este să se ofere calitate fără cusur şi în segmentul acestor micuţe urbane, cărora cândva, demult, le putea fi iertat aproape orice rabat la calitatea materialelor de interior sub pretextul segmentului incipient şi a preţului redus. Astăzi aceste maşinuţe compacte nu mai sunt cumpărate doar de către cei care n-au bani de mai mult, ci tot mai mult de către oameni care-şi doresc dimensiuni compacte ale maşinii lor din motive de aglomeraţii urbane, comoditate la manevrări şi logistică citadină, aşa încât cumpără maşini mici, dar vor lucruri mari de la ele.
Şi atunci când am urcat în habitaclul noi generaţii Fiesta, am dat de un interior excepţional de bun şi de calitativ. În toate dotările testate de noi Fiesta are o planşă de bord făcută din polimer moale la atingere, foarte plăcut vizual. Chiar şi partea inferioară a planşei e realizată dintr-un material foarte plăcut la atingere. Scaunele sunt acoperite cu o tapiserie demnă de segmentul premium în toate interpretările, nu doar în Vignale, cu diferenţa că ediţia Vignale vine cu piele cusută în carouri. Iar versiunea ST-Line vine şi cu accente de culoare la interior, combinate cu nuanţa caroseriei, ca un adevărat hot-hatch!

Cadranele de bord, butoanele, micile inserţii de peste tot – toate sunt realizate într-o manieră a calităţii faţă de care nu poţi avea nici o obiecţie. E o senzaţie profundă că producătorul şi-a respectat cumpărătorul mai mult chiar decât o fac uneori modelele compacte ale mărcilor premium!
Iar sistemul multimedia e neaşteptat de intuitiv în operare, cu o calitate superbă a afişajului grafic pe un display de 8 ţoli, cu o operare foarte rapidă şi cu funcţii avansate. Sistemul de navigare nu mai operează acum pe bază de card SD, ci pe bază de memorie internă, fiind astfel mult mai rapid în procesarea informaţiilor în timp real. Grafica, afişajele 3D – toate sunt la un nivel excepţional de bun. Nu lipsesc nici interfeţele moderne de conectare a telefoanelor mobile, precum Apple CarPlay sau Android Auto. Ba chiar există şi un spaţiu de încărcare wireless a telefonului, dar şi mai multe porturi USB în caz că telefonul Dvs. nu dispune de asemenea funcţie. La drept vorbind, nu prea există funcţii ale telefoanelor moderne care să nu fie compatibile cu acest sistem multimedia, deci aici Ford Fiesta primeşte o notă maximă din partea noastră, cu o menţiune specială deasupra.
Iar acea menţiune vine de la sistemul audio absolut fascinant pe care l-au pus cei de la Ford pe Fiesta! E, fireşte, un sistem audio opţional, dar e un Bang & Olufsen, la o adică! Iar ca să fim corecţi până la urmă, vom detalia că e vorba de B&O Play – subbrand-ul proapsăt al celor de la Bang&Olufsen, prin care au creat produse niţel mai accesibile la preţ, care pot oferi experienţe similare sistemelor Bang&Olufsen clasice, atât de apreciate de audiofili. Şi, deoarece sistemul audio într-o maşină e o chestie care contează mult pentru noi, ne-am zis să fim un pic mai ascuţiţi la ureche şi să ascultăm cât de fidel poate fi cu adevărat acest sistem audio.
Am tot încercat diferite stiluri de muzică şi diferite reglaje la tembrul sunetului. Maşina are 10 difuzoare, domnilor, dintre care unul e un subwoofer pus în locul roţii de rezervă şi altul e un difuzor central de frecvenţe medii pe centrul planşei de bord. Percuţia de jazz, cu frecvenţele înalte rezultate din atingerea uşoară cu peria a talgerelor de percuţie sunt redate fantastic de curat. Frecvenţele joase, basurile, sunt redate adânc şi curat, până spre limita audibilă de 20 Hz. Frecvenţele medii, cele la care contează curăţenia sunetului şi continuitatea sunt redate foarte bine până la un volum generos, după care o ureche mai fină va auzi mici disonanţe. Dar, dragilor, să vorbim de asemenea afinităţi pe un model compact precum Fiesta, e deja un fapt absolut fascinant. Şi dacă e să ne gândim că sunetul ăsta superb costă câteva sute de euro în lista de opţionale, noi zicem că el îşi merită fiecare cent pentru experienţa Dvs. fantastică la bordul lui Fiesta!

Iar aici vine şi o altă chestie curioasă: poţi avea difuzoare super bune într-o maşină, dar dacă n-ai materiale noi şi calitative la interior, cu care undele de sunet să rezoneze frumos, degeaba le ai pe acele difuzoare. Similar e şi cu izolarea fonică, pentru că, dacă mergi cu 130 km/h şi nu mai auzi aproape nimic din difuzoare, degeaba scot ele nişte fidelităţi frumoase de acolo. Dar nu e cazul Fiestei! Ne-am lămurit deja mai sus cu calitatea materialelor, iar acum puteţi afla şi despre izolarea fonică de excepţie a modelului! N-am condus nici un alt model din acest segment atât de bine izolat fonic! E izolare demnă de segmentul premium!
Şi dacă tot suntem la interior, să vorbim şi despre spaţiu. Noua Fiesta şi-a dorit să rămâne foarte aproape de dimensiunile predecesoarei sale, care era şi aşa destul de spaţioasă pentru segmentul său. În faţă se stă fără nici o problemă de spaţiu, întrucât el e oferit cu generozitate. În spate pot sta bine doi adulţi, la partea accesului e un pic mai greu pentru versiunile cu 3 uşi. Apropo, în ciuda trendului general al segmentului de a renunţa la versiunile cu 3 uşi – noul Polo spre exemplu a renunţat – Fiesta rămâne prezentă în acest segment, iar când i-am întrebat pe creatorii săi de ce, ne-au răspuns simplu: pentru că încă au vânzări încurajatoare în acel segment. Era şi firesc să auzim asta de la cel mai bine vândut model de automobil din Europa, nu?
Bancheta spate nu e foarte profilată, doar carourile ediţiei Vignale făcând excepţia şi aici nu veţi găsi guri de ventilare dedicate, decât cele de sub scaunele faţă, dar asta e încă o normalitate în acest segment B al industriei. Spaţiul pe înălţime nu e foarte restrictiv datorită profilării inteligente a plafonului, aşa că până şi fotograful nostru neamţ de vreun metru şi nouăzeci înălţime a încăput cu bine acolo.
Portbagajul este mare şi practic, cel puţin în versiunile testate de noi, fără roată de rezervă şi cu subwoofer-ul sub podeaua portbagajului. Cifrele oficiale spun că are 292 litri, dar forma lui practică îl recomandă pentru activităţi mult mai practice decât cifrele din fişa tehnică. De altfel, scaunele spate pot fi rabatate, crescând volumul până la 1,093 litri.

Senzaţii de condus: Fiesta 1.0 EcoBoost 140 CP ST-Line – o nebunie!

Am făcut un mare păcat la acest test drive: am început cu cea mai jinduită versiune: ST-Line. Nu, ST-Line nu e o Fiesta ST, ci o ediţie cu inspiraţii sportive din divizia ST a celor de la Ford. Ca un soi de AMG line în tabăra Mercedes, nu un Mercedes-AMG pur-sânge.
Doar că, în cazul lui Ford, ST-Line-ul m-a frapat aşa cum de multă vreme n-am păţit-o la o maşină, nemaivorbind de un model compact. Partea şi mai interesantă e faptul că sub capota frumoasei maşinuţe roşie cu focul pe care am luat-o s-o conduc e noua interpretare a motorului EcoBoost de 1.0 litri. Îl ştiţi cu siguranţă – e renumitul motor de un litru şi trei cilindri, care tot câştigă ani la rând, cam de când a apărut, premium International Engine of the Year în categoria sa. Noi l-am cunoscut pentru prima dată pe Focus Sedan acum ceva vreme şi, deşi până atunci nu existase nici un motor din trendul ăsta nou global tricilindric care să ne placă deplin, EcoBoost-ul a fost formidabil! Suna formidabil la turaţii mari de-ţi tot venea să-l turezi, mergea cu adevărat bine şi chiar aveai o plăcere adevărată în condus, pe care nici un alt motor de trei cilindri nu ne-o mai furnizase. Apoi, ceva mai târziu, colegul nostru de redacţie, Petru, şi-a cumpărat un Focus hatchback cu acest motor şi e extraordinar de fericit cu el deja de aproape un an, lăudându-se cu cifre de consum aproape incredibil de bune.
Iar astăzi nu mai avem interpretările obişnuite de 100 CP sau 125 CP – deşi şi ele sunt prezente în gama de motorizări a noi Fiesta – ci conducem noua interpretare de 140 CP. Mama mia, ce ne-a făcut motorul ăsta! Ce ne-a făcut noua Fiesta ST-Line!

Direcţia maşinii e exemplară – absolut informativă, precisă, iar senzaţiile suspensiei sunt excepţionale! De multe ori am zis că în cazul lui Focus şi Fiesta cei de la Ford sunt adevăraţi maeştri la setarea şi echilibrarea şasiurilor lor, iar aici această măiestrie a fost adusă la o desăvârşire nemaivăzută în acest segment.

Traseul nostru de test a scăpat repete de autostrăzile aeroportuare şi a ajuns pe artele Spaniei centrale, pustiile de arşiţa din mijlocul unei zile de vară. Aşa că foarte repede am putut apăsa cu intensitate pedala acceleraţiei. Ah, da, am uitat să vă spun că motorul e cuplat la o cutie de viteze manuală cu 6 trepte.
Dragilor, în luna ianuarie vă relatam despre o experienţă de condus formidabilă, ca o revelaţie, pe care am avut-o cu noua Mazda MX-5 RF şi uite că acum Fiesta – o subcompactă urbană cu tracţiune faţă, ne-a dat nişte senzaţii similare! Motorul răspunde cu o elasticitate incredibilă, aproape că nu există turbolag în ciuda cilindreei mici de-ţi vine râsul când o vezi pe hârtie! Dar el trage cu o poftă nebună şi, cel mai important, cu un sunet de hot-hatch adevărat, de nu-ţi vine să crezi că ai un motor de trei cilindri sub capotă! La 5-6 mii turaţii pe minut, motorul sună mai degrabă ca un boxer de 4 cilindri decât ca unul cu 3 cilindri în linie. E absolut fantastic şi trebuie să recunoaştem că o parte din merit îi revine şi sistemului de evacuare niţel modificat, dar şi unui sistem de îmbunătăţire a experienţei sonore cu ajutorul aceluiaşi sistem audio B&O Play. Dar am vorbit cu inginerii şi ne-au confirmat – sistemul nu generează sunete false, ci are microfoane instalate în zonele strategice de sub capotă în apropierea evacuării, preia sunetul de acolo şi-l aduce mai aproape în interior prin boxe, foarte discret, încât nici nu-ţi dai seama. Dar rezultatul final e o experienţă de hatchback super sportiv!
Şi am mai făcut un păcat la acest test drive, şi l-am tot repetat de multe ori. În pustietăţile spaniole, acolo unde nu erau nici maşini, nici oameni, nici localităţi, am uitat cu desăvârşire să privesc la limitatoarele de viteză, deşi şi maşina le recunoaşte şi le afişează digital pe cadranele de bord. Aşa că imaginaţi-vă, zburam cu Fiesta ST-Line cu 120-140 km/h în viraje şi 160-190 km/h în linie dreaptă! E absolută nebunie, dragilor, ce poate face maşina asta! E absolut fantastic cât de bine e setat şi echilibrat şasiul maşinii, de nişte ingineri geniali. Nu e adaptiv, ba chiar ST-Line are suspensie sportivă, mai rigidă şi mai coborâtă în garda la sol, dar setările sunt absolut perfecte – suspensia înghite fără nici o dificultate orice drumuri denivelate şi în acelaşi timp ţine maşina în viraje ca lipită de asfalt!
Cutia de viteze are o timonerie extraordinară, cu mişcări precise dintr-o treaptă în alta şi cu o etajare a treptelor superb de bună. Conduceam atât de efervescent această maşinuţă, încât îmi doream s-o ţin dincolo de 4 mii rpm, până aproape de linia roşie, aşa că doar în linie dreaptă apucam să mai schimb a 4-a, a 5-a şi aproape niciodată a 6-a. Doar pe un scurt segment de autostradă am mers ca un pensionar cuminte cu treapta a 6-a şi 130 km/h, după care distracţia a reînceput pe drumuri şi mai pline de viraje strânse. Roţile şuierau uneori în viraje, dar micuţa Fiesta ST-Line rămânea încrezută în traiectoria sa şi în pofta de a rupe asfaltul de sub ea! E fantastică maşina asta! Un produs ingineresc într-atât de bine echilibrat şi într-atât de perfect în toate componentele sale n-am condus de la MX-5 încoace, dragilor! M-au fulgerat în acel moment gânduri că nu cunosc nici o maşină premium de asemenea dimensiuni care să meargă într-atât de bine echilibrat. Ba chiar m-am gândit că dacă Porsche s-ar apuca vreodată să facă o maşină urbană compactă şi crea un produs care să meargă identic acestei Fiesta ST-Line, inginerii Porsche ar fi mândri de creaţia lor, iar fanii condusului puritan satisfăcuţi. Într-atât de bună este Fiesta ST-Line!
Şi apoi, tot luând viraje unul după altul şi turând motorul la maxim, m-am întrebat oare ce arhitectură de suspensie o avea Fiesta ST-Line? Ştiam că Fiesta obişnuită are o bară de torsiune pe puntea spate, dar nu eram sigur dacă inginerii n-au recurs la o altă arhitectură pentru ST-Line, pentru că senzaţiile date de maşină sunt demne de cea mai complexă suspensie posibilă! Am coborât la următorul popas şi m-am tăvălit pe pământ, ca să arunc o privire la suspensie. E bară de torsiune! Nu pot să cred ce-mi văd ochii! Cum? Cum au reuşit aceşti ingineri geniali Ford să scoată o ţinută de drum atât de perfectă dintr-o bară de torsiune pe puntea spate?
Iar mai apoi inginerii Ford mi-au confirmat că suspensia lui Fiesta ST-Line nu diferă la arhitectură de cea a unei Fiesta obişnuite, ci doar prin fine-tuning, cum zic ei, adică prin setări de rigiditate, gardă la sol, reacţii ale amortizoarelor, etc. E absolut formidabilă, dragilor!

Motorul de 140 CP e nemaipomenit de bun! Dinamism şi elasticitate, sunet şi senzaţii superbe – e cu siguranţă cel mai bun motor de 3 cilindri care există azi în lumea auto! Cutia de viteze manuală e superbă – uşoară în operare, lină în ambreiaj, dar foarte precisă în manevre dinamice. Direcţia şi suspensia sunt geniale, materialele de interior sunt demne de premium, sistem multimedia, sistem audio... am ajuns la finalul segmentului de condus cu Fiesta ST-Line şi mi-am dat seama că n-am nici un reproş să-i fac! Dar nici unul! Nici măcar consumul acestui motor turboaspirat de cilindree mică – alergat la linia roşie aproape tot timpul şi la viteze demenţiale pe parcursul a 150 km, a indicat la final o medie de doar 8.8 litri/100 km! Iar o altă Fiesta ST-Line identică, condusă de un coleg un pic mai temperat, dar tot foarte pofticios de sportivitate, a ajuns la final cu 7.0 litri/100 km!
E şi prima maşină în care n-am observat lipsa unei cotiere, pentru că mâna dreaptă n-a stat niciodată departe de volan sau de levierul transmisiei!

Dragilor, Fiesta ST-Line e o maşină care merită nota 10 absolut la acest test. Nu încape îndoială că e cel mai bun model din segmentul său acum, în acest moment, cu concurenţii care există pe piaţă!

Fantastică! Excepţional de bună!
Senzaţii de condus: Fiesta 1.0 EcoBoost 140 CP Vignale

Pentru cel de-al doilea segment mi-am zis că ar fi cazul să încerc cum se conduce acelaşi motor pe o Fiesta mai uzuală, care n-ar avea inscripţia ST-Line pe ea, aşa că am ales o Fiesta Vignale. Frumuseţea şi rafinamentul interiorului te predispune imediat la un stil mai relaxant de condus, dar eu eram încă înfierbântat la sânge de la experienţa cu hot-hatch-ul anterior.
Diferenţele se simt imediat, însă. Direcţia e mai relaxată, nefiind la fel de precisă şi sportivă, dar în acelaşi timp rămâne într-o zonă foarte informativă şi plăcută. Suspensia e mai moale, dar primele treceri de pietoni şi gropi mi-au demonstrat că este, paradoxal, un pic mai puţin capabilă să absoarbă la fel de silenţios denivelările. Uite aşa – suspensia sportivă mai rigidă e mai capabilă pe drumuri rele, ori fermitatea suspensiei nu e direct proporţională cu capacitatea de absorbţie.

Conduc această Fiesta şi-mi dau seama că, având gustul ST-Line de la experienţa anterioară, o Fiesta obişnuită nu-mi mai produce aceleaşi emoţii, dar în acelaşi timp rămân lucid şi-mi dau seama că ţi în această interpretare Fiesta rămâne a fi o maşină excepţional de bună. Apoi vin primele viraje strânse pe care le abordez tot cu viteze de trei cifre, doar că aici deja simt mici momente de inerţie a transferului de mase între părţile suspensiei. Motorul urcă la fel de pofticios în turaţii şi-mi dă acelaşi dinamism, doar că sunetul lui e un pic mai silenţios, că n-are sistemul ăla de amplificare în habitaclu. Însă vă confirm că tonalitatea lui e la fel de plăcută şi accelerează maşina cu acelaşi dinamism!
După ceva timp de adaptare la ţinuta de drum diferită a Fiestei Vignale, tot am apăsat-o cu intensitate şi cifrele de pe vitezometru tot mi se apropiau din când în când de 180 km la oră! Da, ajungeam să iau virajele până la urmă cu vreo 10-15 km/h mai lent decât cu ST-Line, dar atunci când vorbeşti de 130-140 km/h în curbă, ai de unde scădea. Aşa că şi o Fiesta care nu e ST-Line vine cu o ţinută de drum formidabilă!

Atunci când am luat maşina asta pentru noul segment, ea avea o medie de doar 6.6 litri la sută făcută de precedentul şofer. Eu, cu condusul meu nesătul la linia roşie, am adus-o la 7.2 litri/100 km. Nu pot să cred că motorul ăsta scoate cifre reale atât de eficiente! La ce ritm de condus am avut aceste Fiesta de 140 CP în mâinile mele, aşteptam cifre de 12-14 litri la sută cel puţin!
Senzaţii de condus: Fiesta 1.5 TDCi 120 CP Titanium – noul motor diesel

Ei bine şi după toate aceste experienţe fantastice am apucat-o pe acelaşi traseu ca şi cu Fiesta Vignale cu motorizarea diesel nouă, de 1.5 litri. Fiestele diesel au fost întotdeauna nişte maşini super eficiente, iar acum un nou motor promite mai mult dinamism şi mai multă eficienţă. Există şi intepretări mai puţin puternice ale acestui nou propulsor diesel, dar noi o gustăm pe cea de 120 CP.
În primul rând, am observat imediat că e vorba de altă cutie de viteze manuală. E tot una cu 6 trepte, dar are altă aranjare a treptelor, în special marşarierul şi diferenţa vine la timonerie. Nu se mai cuplează cu aceeaşi precizie şi uşurinţă ca şi cutia benzinarului, ci mai degrabă ca o manuală mai clasică.

Apoi, de îndată ce-am lăsat localităţile spaniole în urmă şi am ieşit pe drumuri pustii, am apăsat brusc pedala acceleraţiei aşteptând să simt ceea ce caută mulţi la un propulsor diesel: cuplu mare la turaţii joase. Ei bine – bzzz! Greşit! Propulsorul ăsta oferă cuplu şi cel mai probabil e mai generos decât predecesorul, dar elasticitatea la turaţii mici nici nu poate fi comparată cu cea a motorului EcoBoost de 140 CP! Pare incredibil, dar e adevărat – turbobenzinarul de 3 cilindri şi un litru e mai elastic la turaţii joase decât turbodieselul de 4 cilindri şi 1.5 litri! La benzinar turbolag-ul e aproape inexistent, în timp ce la diesel el e destul de prezent la turaţii joase.

Şi senzaţiile astea sunt contraziste, de fapt, de fişele tehnice: motorul 1.0 EcoBoost de 140 CP are cuplu maxim de 180 Nm între 1,500 şi 5,000 rpm, în timp ce dieselul 1.5 TDCi de 120 CP are un cuplu maxim de tocmai 270 Nm între 1,750 şi 2,500 rpm. Deci, teoretic cuplul dieselului e oricum mai mare, dar în senzaţii reale dinamice motorul pe benzină e de departe mai vioi!
Am putut să storc dinamism şi din acest motor diesel, însă. Acceleram un pic mai lent, dar maşina tot îţi permite să te mişti repede. Senzaţiile suspensiei motorizării diesel în interpretare Titanium sunt similare cele pe benzină de pe Vignale, deşi propulsorul diesel e un pic mai greu şi apasă mai mult pe puntea faţă. Însă şi aici inginerii Ford au făcut ajustările necesare pentru ca în condus maşina să se simtă foarte apropiat. La aceste două motorizări, apropo, când abordam la maxim virajele, simţeam uneori intervenţia discretă a frânării vectoriale a roţilor de interior, dar totul se petrece atât de discret, încât ai şanse nici să nu observi asta.

Cine vrea neapărat diesel, va fi mulţumit cu noua motorizare de pe Fiesta. Însă dacă alegerea ta oscilează între benzină sau diesel, îţi zicem ferm: optează pentru benzinarul EcoBoost. Nici măcar consumul real în condiţii similare nu e un argument suficient de puternic în favoarea dieselului. Cel de dinaintea mea ajunsese cu 7.0 litri la sută cu motorizarea diesel – deci, identic cu cea pe benzină menţionată mai sus. Eu am resetat şi am chinuit bine maşina şi am ajuns la final cu 7.9 litri/100 km. E un consum bun, dar EcoBoost-ul e prea aproape ca să nu-ţi atragă alegerea spre el!
Preţuri şi verdict

Avem veşti bune în materie de preţ. Ford Fiesta porneşte de la 9,900 euro, preţ valabil pentru motorizarea de 1.1 litri pe benzină. Dieselul 1.5 TDCi în cea mai accesibilă dotare va porni de la 11,900 euro. Şi acum partea cea mai savuroasă: motorul 1.0 EcoBoost de 140 CP e disponibil doar în interpretările ST-Line sau Vignale, iar o Fiesta ST-Line cu acest motor porneşte în Moldova de la 15,300 euro în varianta cu 3 uşi şi de la 15,600 euro în cea cu 5 uşi, în timp ce Fiesta Vignale cu acelaşi propulsor porneşte de la 16,800 euro. Un pachet multimedia cu display uriaş, sistem navigare şi sistemul audio B&O Play costă 1,300 euro.
Asta înseamnă că poţi cumpăra un Ford Fiesta ST-Line 1.0 EcoBoost de 140 CP la fel de genial ca cel din test, cu dotări superbe cu vreo 17 mii euro. O maşină burduşită cu dotări geniale şi cel mai important – genială ca senzaţii de condus şi produs ingineresc!

Acum ştiu, puţini vor fi de acord că 17-18 mii euro e un preţ acceptabil de bun pentru o maşină de segment B, dar aici vine întrebarea pe care mulţi dintre noi nu suntem gata să ne-o adresăm, dărămite s-o răspundem: e mai bine să dăm 17 mii de euro pe un SUV cu tracţiune faţă în motorizări incipiente şi echipări elementare, sau e mai indicat să cumpărăm cea mai bună maşină compactă din segmentul ei, echipată cu vârf şi îndesat de la siguranţă până la multimedia, navigaţie, sistem audio Bang&Olufsen? Argumentul cu suspensia la SUV-uri faţă de hatchback nu merge în cazul Fiestei ST-Line, pentru că suspensia ei înghite tot cu excelenţă! Garda la sol mai mare? Poate, arareori. Dar câtă plăcere în condus veţi avea de la un asemenea hatchback fierbinte! Ba şi costurile de întreţinere tehnică vor fi mai mici! Ce e mai raţional până la urmă – mai compact dar consistent, sau mai înşirat, dar rarefiat doar de dragul aparenţei?
Noi vă putem spune un lucru cert: dacă Fiesta diesel e un concurent de temut în segmentul său, iar Vignale e o interpretată aproape unică, atunci Fiesta ST-Line cu motorul de 140 CP e pur şi simplu cel mai bun hot-hatch al momentului din tot ce există astăzi în acest segment! Fără ocolişuri. Fără paravane. Cel mai bun!
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE FOTO (120 IMAGINI):
MAI MULTE TESTE DRIVE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter