În istoria testelor noastre drive au fost multe momente speciale, care s-au întâmplat pentru prima dată – prima dată când am testat un Lamborghini, un Rolls-Royce, un Ferrari şi chiar un McLaren, prima dată când am testat un BRABUS, sau prima dată când am condus o maşină clasică ce valora 1 milion. Dar încă nu ajunsesem să testăm un Aston Martin.
Fără îndoială, când zici Aston Martin, îţi vine în minte imediat şi James Bond, iar acţiunea filmului pare să fie deopotrivă acordată atât cu modelele clasice Aston Martin, cât şi cu bolizii din epoca modernă. Şi n-am greşi să spunem că tot ceea ce reprezintă astăzi Aston Martin, prin unicitatea sa, prin performanţa pe care o transmite şi aspectul său,
se potriveşte perfect cu caracterului eroului 007.
Aşa că, atunci când am parcat maşina noastră în Bottrop, ajungând la testul cu Aston Martin DB11, semnat de STARTECH, parcă voiam deja s-o contactăm pe „M” de la MI6, să-i raportăm că începem misiunea.
Aston Martin DB11 şi STARTECH
Aston Martin e una din puţinele companii automobilistice mici care au mai rămas în lume. E una din puţinele companii, care nu face parte dintr-un mare conglomerat de mărci, iar asta parcă o face şi mai interesantă în ochii oamenilor putred de bogaţi ai lumii, care vor jucării cât mai unice. E adevărat că Aston a ajuns între timp să fie deţinută nu de britanici, ci tot de oameni putred de bogaţi, localizaţi la longitudinile orientale ale globului, dar sufletul mărcii a rămas tot britanic,
flacăra lui fiind susţinută tot de nişte genii pasionaţi.
Însă, fiind o companie mică, Aston Martin nu prea are resursele necesare pentru a menţine ritmul galopant de dezvoltare a noilor propulsoare, care să fie şi conforme cu norme tot mai stricte de emisii, dar şi poate să se mai şi conformeze unor trenduri de electrificare actuale. Iar mulţi ani la rând Aston a tot pus accent pe un motor V12, dezvoltat de ei, căruia îi cam venise rândul unui înlocuitor de multă vreme. În zilele noastre, însă,
nu poţi susţine necesităţile de motorizare a unei mărci doar cu un motor V12 – ai nevoie şi de ceva mai „compact”, şi de noi direcţii. Aşa că Aston Martin a ajuns să încheie şi nişte parteneriate, ca să-şi fortifice poziţiile strategice, iar odată cu aceste decizii importante, Aston Martin s-a declarat pregătit să se dezvolte în cel „de-al doilea secol” al său.
În primăvara anului 2016, la salonul auto de la Geneva se lansa acest Aston Martin DB11, primul model al mărcii britanice din acest secol nou.
Ca urmare a unui parteneriat strategic încheiat cu cei de la Daimler, unele modele Aston urmau să primească motoare de la divizia AMG, iar DB11 urma să fie primul dintre ele. Totuşi, în versiunea sa de lansare, Aston Martin DB11 venise cu un nou motor V12 de origine Aston, care avea 5.2 litri capacitate cilindrică şi dezvolta 608 CP şi 700 Nm. Era un motor twin turbo, fiind şi primul motor Aston Martin tuboaspirat de serie. Cu o asemenea inimă sub capotă, DB11 accelera de la 0 la 100 km/h în 3.9 secunde şi prindea o viteză maximă de 322 km/h. Cutai de viteze, apropo, e una de origine ZF, cu 8 trepte, montată pe axul spate.
Producţia lui Aston Martin DB11 a început în septembrie 2016, iar în scurt timp primii clienţi şi-au primit maşinile. DB11 şi-a câştigat repede admiraţia între fanii Aston Martin şi presă, fiind declarată una din cele mai bune maşini create de britanici în ultimii ani. Undeva, în Marea Britanie, nişte ingineri britanici geniali beau şampanie în acele zile de glorie...
În luna iunie 2017, modelul DB11 a cunoscut un moment de răscruce, însă. A fost lansată versiunea lui DB11 cu motor V8 biturbo de 4.0 litri, care urma să fie oferită alături de V12. Iar aici a fost fructificat şi acordul cu
Daimler – motorul V8 de 4.0 litri vine de la Mercedes-AMG, fiind vorba de propulsorul M177, disponibil pe mai multe modele AMG cu indicele 63. Astfel, Aston Martin DB11 a devenit şi primul model Aston care a primit o inimă Mercedes. Iar aici au început marile curiozităţi.
Noul motor V8 dezvoltă 510 CP şi 675 Nm pe Aston Martin DB11. Aparent, e o diferenţă de aproape 100 CP şi 25 Nm faţă de V12, dar greutatea simţitor mai mică a făcut ca parametrii dinamici să fie uimitor de apropiaţi de V12: 4.0 secunde până la prima sută – cu doar 0.1 secunde mai lent decât
motorizarea V12. Viteza maximă ajunge la 301 km/h. Iar maşina pe care o testăm noi astăzi are sub capotă tocmai un motor V8 de 4.0 litri!
Datorită diferenţelor mici de performanţa a motorului V8 faţă de V12, vânzările motorizării V8 de pe DB11 au depăşit cu mult aşteptările iniţiale, în timp ce versiunea V12 s-a bucurat de o cerere destul de mică, într-atât de mică, încât cei de
la Aston Martin au fost nevoiţi, în mai 2018, să lanseze ediţia V12 AMR, declarând că V12-ele obişnuit va fi lăsat să plece în istorie. Undeva, în Marea Britanie, nişte ingineri britanici geniali beau scotch şi înjurau a tristeţe în aceste zile ptea timpurii, când bijuteria lor mecanică a trebuit refăcută atât de repede...
Pe noul DB11 V12 AMR, motorul livrează 639 CP în loc de 608,
suspensia a primit setări mai apropiate unui bolid de curse, iar timpul de acceleraţie s-a redus la 3.7 secunde până la prima sută. Peste numai o lună, a apărut şi modelul DBS Superleggera, dezvoltat pe baza aceluiaşi DB11 cu motor V12, doar că aici motorul livrează deja 725 CP, fiind totodată redusă substanţial şi greutatea maşinii. Se pare că pe faţa aceloraşi ingineri britanici putea apărea din nou un surâs de satisfacţie...
Acum, ce avem noi în faţă la testul de astăzi? Un Aston Martin DB11 cu tratament de tuning de la STARTECH, un automobil care a fost arătat la salonul auto de la Geneva din luna martie 2018. Fiind vorba de un motor Mercedes-AMG, era logic ca modificările de performanţă să fie semnate de BRABUS, şi zicem logic pentru că STARTECH le aparţine, de fapt, celor de la BRABUS.
Astfel, versiunea din testul nostru aduce o putere crescută la 610 CP şi un cuplu maxim de 700 Nm – ceea ce înseamnă că performanţele motorului V12 au fost echivalate cu acest motor V8 cu tuning! Mai mult ca atât, şi timpul de acceleraţie a fost adus la 3.8 secunde, iar cu asemenea parametri motorizarea de la lansare V12 chiar nu-şi mai are sensul. Pe lângă asta, fireşte, cei de la STARTECH i-au
asigurat maşinii şi modificări estetice, printr-un nou set de jante Monostar M de 21 de ţoli, dar şi printr-un acoperiş vopsit în nuanţe de aramă.
Şi interiorul a fost tapisat în acelaşi stil, având accentele aceleiaşi nuanţe. Noile jante fac ca maşina să fie încălţată în anvelope 275/35 ZR 21 în faţă şi 325/25 ZR 21 în spate – dimensiuni diferite, deci. Aşadar,
testul drive de astăzi se arată a fi unul din cele mai mustoase din ultimul timp, în care testăm primul nostru Aston Martin, primul nostru STARTECH, dar şi primul Aston Martin cu inimă Mercedes-AMG. Hai să vedem cum se simte pe viu bolidul ăsta britanico-german!
Interior versus exterior
De arătat – arată bestial, fără îndoială. Sună asemeni unui verdict simplu ca lovirea unei nuci de perete, dar uneori cele mai adevărate verdicte sunt cele scurte şi simple. Ne place totul în designul
exterior – şi proporţiile clasice Aston Martin, şi grila aia specifică din faţă, şi jantele STARTECH cu etrierele vopsite în culoarea aramei, şi noile accente de culoare. Astonul ăsta are 4.73 metri lungime şi doar 1.28 metri înălţime, deci e o maşină în care se stă aproape de
asfalt, de drum. DB11 te lasă încântat, de oriunde l-ai privi – de sus, de pe scări, de alături de pe stradă, sau în timp ce te apropii la costum de el pentru a-i deschide uşa, cu privirea aia de James Bond, care-i observă pe toţi din jur doar cu vederea periferică.
Dar, în momentul în care am urcat la volan, la interior, a venit un contrast izbitor al unei maşini din alea la care nimeni nu mai are răbdare să-i desăvârşească şi habitaclul. „Motor este, şasiu este, design bestial pe dinafară avem – daţi-o odată în producţie!”, parcă-l aud pe şeful de la Aston Martin.
De ce zic asta? Pentru că, pe de o parte, noul Aston Martin DB11 n-are claritatea liniilor de pe modelele Aston din ultimul deceniu de la interior, care te cuprindeau prin consolele lor centrale şi designul desăvârşit al bordurilor, de o simetrie şi o eleganţă extraordinară. Aici gurile de ventilare pe lateral sunt poziţionate oblic,
cadranele sunt conturate de forme neclare, consola încearcă să aducă o anumită simetrie, dar per general nu există senzaţia unui tablou integru.
Şi asta ar fi floare la ureche dacă nu ţi-ar sări în ochi soluţii absurde de mascare a detaliilor preluate de pe Mercedesuri, precum touchpad-ul
sistemului multimedia, de pe tunelul central. E acelaşi touchpad pe care-l ştim de pe C-Class, doar că la Aston Martin, o maşină de vreo 170 mii euro minim, britanicii nu s-au obosit nici să-l lase exact aşa cum era la nemţi, nici să comande o formă diferită de
design direct de la furnizor, care să se potrivească liniilor lor, ci au ales să-l căptuşească cu nişte piele de jur împrejur şi cu un soi de polimer, de după care se iveşte oricum touchpad-ul pe care-l ştim cu toţii. Arată ca o găluşcă uriaşă prin fâşia de
varză a căreia se prevede oricum compoziţia.
Următoarea descoperire logică e la sistemul multimedia, care, fireşte, vine tot de la Mercedes, şi care tot e mascat cu un plastic în jurul display-ului, de
parcă i-a pus cineva o husă de protecţie de silicon în jur, aşa cum facem uneori cu toţii când cumpărăm câte un telefon nou. Tot afişajul display-ului, însă, e identic celor de pe Mercedes-Benz, cu mici înlocuiri de
cuvinte, ca un fel de funcţie „replace all”, unde Aston Martin a luat locul denumirii Mercedes-Benz. În rest până şi fonturile au cam rămas cele de pe Mercedes.
Lista elementelor de deja vu nu se opreşte aici, însă. Cele două manivele din stânga volanul sunt preluate cu totul de la Mercedes, la fel ca şi butonul frânei de mână. Manivela cu rol de levier al cutiei de viteze n-a fost
preluată, totuşi, păstrându-se tradiţia Aston de a avea butoane de comandă pe consola centrală.
Cadranele de bord, însă, sunt de un design original, iar rafinamentul
interior al celor de la STARTECH lasă impresia unei calităţi germane bune. Aşa că am tot pipăit volanul, am deschis capota imensă să aruncăm o privire la bijuteria de sub ea şi acum devenisem şi mai
nerăbdători ca, în ciuda interiorului lipsit de originalitate, să pornim la drum şi să simţim acest Aston Martin în condus! Or, totuşi, vorbim de Aston Martin!
Un Aston Martin care ştie să strige
De îndată ce-am apăsat butonul de pornire a motorului, din partea din spate a habitaclului s-a auzit un zgomot sonor, melodios, al unui motor V8 superb. Noi zicem întotdeauna că motoarele celor de la AMG au printre
cele mai frumoase sunete din zilele noastre, iar pe acest Aston Martin eşapamentul a fost calibrat să producă şi mai mult dramatism din sunetul original. Şi, aşa cum spuneam, zgomotul se aude din partea spate a maşinii, nu de sub capotă, acolo unde se află, de fapt, motorul. Însă se aude
tare, iar de la primele turaţii ştii bine că DB11 e un Aston Martin care ştie să strige.
Din primii kilometri sunt cucerit de senzaţiile din volan şi de felul în care reacţionează suspensia. Te simţi imediat într-un sportcar pe care l-ai
putea controla la limită, pe cele mai şerpuitoare drumuri, pentru că DB11 te lasă să-l înţelegi imediat în geometria sa, în centrul de greutate coborât şi în felul în care cele patru roţi calcă
asfaltul. Tocmai această sumă de senzaţie, într-un dozaj atât de intens, mă face să zic imediat că Aston Martin DB11 are un vinoncoa’ special, care nu se regăseşte la alte modele sport.
Conducem în regim GT şi în setarea cea mai moale a suspensiei şi aceste regimuri par perfecte pentru dezlănţuirea echilibrată a puterii, maşina păstrând totodată un
caracter superb cu care să vrei să pleci în călătorii lungi, ca un adevărat GT. Pe volan, însă, ca la o adevărată maşină de cursă, ai două butoane separate, prin care poţi întări suspensia sau acutiza reacţiile motorului şi cutiei în regim Sport. Le poţi activa uşor şi individual, fără ca una să depindă de cealaltă, pentru că şoferii buni de maşini sport ştiu că uneori ai nevoie
doar de unul din aceste elemente, nu de ambele la pachet.
Şi în momentul când recurgi la aceste condimente, Aston Martin DB11 devine ascuţit ca o sabie meşterită din cel mai bun oţel. Îi admiri fineţea cu care a fost lucrată, dar în acelaşi timp ştii că poţi tăia o singură dată ca să ai precizia supremă. Anume precizia aia devine
de nedescris. Şi încă o dată mă văd nevoit să spun că DB11 are un şasiu extraordinar de bun.
Iar motorul AMG de sub capotă, cu tot cu tratamentul său de tuning, împinge superb bolidul ăsta. Te lipeşte strâns de scaun şi te face să simţi şi mai bine toată geometria maşinii când îl turezi sus, iar zgomotul produs e parte
inalienabilă din peisaj. Şi pentru că avem doar tracţiune spate, Aston Martin DB11 are un comportament de GT din ăla clasic, pe care să tot vrei să-l savurezi fără să se învechească niciodată, pe care să tot vrei să-l păstrezi în garaj şi să îmbătrâneşti alături de el, dar să te menţii întotdeauna tânăr datorită lui.
Maşina asta e din altă ligă şi până înţelegi asta nu vei trece de dezamăgirile interiorului sau cele de multimedia. Pentru că ea e făcută pentru cei care încă mai preferă să conducă ascultând motorul în loc să butoneze sisteme multimedia, pentru cei care încă mai preferă să ţină ambele mâini pe volan şi să se
bucure de fiecare viraj alpin ce le iese din cale, pentru cei care vor să fie în control absolut la 5,000 rpm când aleargă pe marginea unui prăpastii montane în loc să vrea să fie conduşi de senzori electronici şi calculatoare autonome, pentru cei, pentru care, la naiba, maşina încă nu e un gadget, ci o operă de artă mecanică în primul rând,
pe care s-o simţi cu fiecare por al pielii şi mai ales cu întreg spiritul tău!
Dacă încă mai eşti din tribul ăsta minoritar al lumii moderne, atunci Aston Martin DB11 e croit pentru tine, chiar şi cu un motor V8 sub capotă în loc de V12, mai ales că aici avem toată puterea de V12 datorită celor de la STARTECH. Nu ştiam cât costă exemplarul ăsta cu toate modificările
de care s-a învrednicit, pentru că, după ce-am alergat maşina la acest test drive, o asemenea întrebare ar fi fost total nelalocul ei, iar „mult” ar fi fost poate cel mai potrivit răspuns. Când ieşi din maşină, după ce-ai condus-o, nu mai e loc de întrebări, iar singurele cifre care-ţi rămân în cap sunt miile de turaţii de pe turometru şi sutele de kilometri la oră de pe vitezometru.
Iar dacă totuşi şi cifrele preţului vă fac curioşi, aflaţi că un DB11 porneşte cam de pe la 155-160 mii euro cu motor V8 sub capotă, în dependenţă de ţară, la care mai adăugaţi opţionale şi după aia vreo 35-50 mii pe modificările celor de la STARTECH, aşa că un asemenea exemplar, ca şi cel din testul drive de astăzi, costă lesne în jur de 200 mii.
