(VIDEO) TEST DRIVE: Cu MINI John Cooper Works pe Nurburgring!
18 Iunie 2018
Există oameni care ştiu fiecare viraj al circuitului Nurburgring pe de rost, deşi n-au fost niciodată fizic pe el. Asta se întâmplă datorită jocurilor video, unele dintre care au detaliat atât de realist circuitul, încât îl redau cu o fidelitate incredibilă. Iar dacă mai aveţi şi o staţie de gaming acasă, cu scaun, volan, pedale şi senzaţii de realitate virtuală încorporate, puteţi simţi chiar şi
pierderile de aderenţă pe unele porţiuni ale circuitului.

Eu, din păcate, nu sunt dintre acei oameni, pentru că ultimul joc video pe care l-am jucat intens a fost Need for Speed în una din clasele liceale, şi apoi m-am îngrozit de cât de mult timp îmi consumase trecerea întregului loc şi cât de mult mă atrăsese în el,
făcându-mă aproape dependent. Dar recunosc că dacă m-aş apuca azi să joc în Gran Turismo, spre exemplu, am toate şansele să fiu atras din nou cu aceeaşi ardoare în el. Dar asta deocamdată nu s-a întâmplat, iar eu nu eram dintre acei, care ştiau Nurburgring-ul pe de rost. Prietenul meu Radu îmi tot zisese înainte de acest test drive să merg la el, să joc
de multe ori Gran Turismo pe Nurburgring şi să învăţ neapărat circuitul, dar, neavând prea mult timp, nu l-am ascultat.

Nu am mai fost până acum pe Nurburgring în mulţii ani în care muncesc la PiataAuto.md. Am fost la multe teste drive pe circuite sportive – în Europa, în Asia şi chiar în America de Nord, dar Nurburgring rămăsese întotdeauna neatins pentru mine. Îi
ştiu renumele, fireşte, ştiu că e considerat pe bună dreptate cel mai greu şi mai periculos circuit din lume, dar aşa s-a întâmplat că încă nu ajunsesem pe el. Şi uite că într-o zi, un telefon venit de la BMW Moldova, m-a bucurat mai mult decât s-ar bucura un copil de o consolă nouă de jocuri video. Urmam să ajung, în sfârşit, pe Nurburgring, într-o sesiune de teste drive cu MINI John Cooper Works şi cu BMW M5! Ah, ce fericire pe capul meu!
Însă, în acelaşi timp, experienţa altor teste drive pe circuit îmi tempera un pic entuziasmul. De mult ori instructorii care merg în faţa coloanei menţin o viteză excesiv de prudentă şi dintr-o zi întreagă de teste abia dacă ai ocazia să faci un tur mai în forţă. Siguranţă, grijă pentru întregul grup, ce mai. Mă gândisem că Nurburgring, cu renumele său, ne va aduce un test drive şi mai prudent de atât, iar eu, ar fi cazul să n-am aşteptări că voi merge chiar la limită pe el, pentru că e prea puţin probabil să se întâmple. Însă tocmai aici m-am greşit cel mai mult!...
MINI John Cooper Works. Ce model e ăsta?

John Cooper a fost omul. Omul care a implantat gene de motorsport micuţului Mini Clasic în anii ’60, la puţin timp după apariţia modelului. Datorită lui a apărut Mini Cooper, mai apoi tot datorită lui şi echipei sale, Mini s-a văzut învingător la raliuri. Astăzi ediţiile
John Cooper Works semnifică modelele cele mai performante ale celor de la MINI, un soi de divizie de performanţă supremă, un soi de paralelă a diviziei M de la BMW.

Noi avem un MINI John Cooper Works (sau JCW vorbind pe scurt) în caroserie clasică de hatch. Sub capotă e montat un motor twin turbo
de 2.0 litri, care livrează 231 CP şi 320 Nm, motorul fiind cuplat la o cutie de viteze automată Steptronic de 6 rapoarte. Tracţiunea a rămas exclusiv pe puntea faţă şi, în ciuda acceleraţiei declarate de 6.1 secunde până la prima sută, ne duce gândul că nu va fi un model care să te dea pe spate, atunci când vom ajunge cu el pe Nurburgring. Din nou am greşit, însă...
La pornire, motorul lui MINI JCW sună extrem de frumos, datorită unui sistem de evacuare bine calibrat. Te gândeşti imediat că vrei să-l turezi, că vrei să treci un tunel cu el şi să-i auzi ecoul. Versiunea JCW poate primi doar jante foarte mari, de 18 şi 19 ţoli, pentru ca să încapă frânele imense, cu etriere
cu patru pistoane, care să ţină în frâu puterea. Barele de protecţie sunt gândite aerodinamic, iar un spoiler mare pe hayon e gândit să apese puntea spate cât mai bine cu putiinţă la viteze mari. Nu lipsesc nici câteva
embleme sugestive de pe caroserie şi de la interior, iar în habitaclu avem parte şi de scaune sportive, puternic profilate. Şi micuţele noastre rachete nu puteau veni în altă culoare decât
legendarul British Racing Green aici, pe Nurburgring. Gata, e vremea să mergem pe circuit!
Nurburgring

Nurburgring e şi cel mai lung circuit din lume, având aproape 21 km pe partea care mergem noi. Iar când eşti prima dată pe un circuit de 21 de kilometri, n-ai cum să-l memorezi pe tot repede. De aia am fost îndrumaţi pe un tur lent de recunoaştere, după care să mergem pe mici porţiuni, pe care să le învăţăm tehnic şi să le începem a parcurge tot mai repede.
Chris, instructorul nostru, ne-a lăsat repede cu gura căscată. Întâi prin faptul că l-a descalificat pe unul din colegii noştri imediat la primul exerciţiu de frânare şi l-a condamnat să fie doar pasager şi spectator în următoarele zile şi nicidecum şofer. Conducea prea rău, a zis, şi avea dreptate. Apoi,
având o echipă filtrată, a început a
apăsa tot mai repede şi mai repede,
tot mai curajos şi mai curajos, încât
peste doar vreo jumătate de oră deja
puneam micuţul MINI John Cooper
Works în acceleraţii maxime,
chiar dacă circuitul era
acoperit cu ceaţă densă.
În mod normal, să începi a dezlănţui toţi 231 CP pe puntea faţă după un viraj, pe o asemenea maşinuţă, ar însemna să-i iroseşti în învârtiri necontrolate de roţi, subvirări şi
derapaje. Dar centrul de greutate a maşinii, suspensia rigidă şi montarea roţilor la extremităţile maşinii îi dau lui MINI JCW o senzaţie de go-kart mult mai intensă decât pe orice alt MINI
modern. Iar eu, de la volan,
simţeam că maşinuţa se descurcă
nebănuit de bine cu forţele
laterale şi cu transpunerea foţelor
pe asfalt.
Totuşi, tracţiunea faţă îmi dădea şi nişte limitări fizice. Nu puteam să dezlănţui toată putere decât de la apex încolo, preferabil chiar într-un crescendo lin, în timp ce roţile se îndreptau după viraj, altfel micile pierderi de aderenţă sunt inevitabile. De fapt, MINI-ul ăsta mă impunea să iau virajele aproape ideal, dacă voiam să le iau repede, întrucât doar ideal era eficient. Iar 231 CP te împing bine
în spate şi simţi motorul urcând la turaţii maxime, dar pentru un ritm nebun de cursă pe Nurburgring, puterea asta, pusă pe faţă, nu e tocmai ameţitoare, aşa că în scurt timp realizezi că trebuie s-o pui corect pe asfalt, ca să scoţi timp minim cu ea! Când îţi zice instructorul că ăsta e cel mai important viraj, pentru că după el urmează o linie dreaptă lungă în ascendenţă, înţelegi că, dacă îl iei
corect, vei ieşi cu viteza şi turaţiile necesare ca să dezvolţi mai departe viteza corectă pentru segmentul de viteză maximă. Dacă ieşi incorect, pierzi câteva secunde preţioase să recuperezi handicapul.

Nici n-am observat când am început să gândesc la un pilot de curse la volanul acestui MINI. Şi n-am început să găsesc scuze că maşina e cu
tracţiune faţă, că e mult mai uşoară în spate decât în faţă, etc, ci am început să-i folosesc fizica la maxim pentru a scoate performanţă de circuit.

Peste câteva ore, la noi şi noi segmente, alergam la limita maximă a maşinii şi nu-mi venea a crede că intructorul nostru este într-atât de
curajos, cât să ne permită asta! Acceleram la maxim, pe segmentele drepte atingeam peste 200 km/h, în timp ce viteza maximă declarată a lui MINI JCW e 246 km/h, iar în viraje treceam la limita aderenţei, acolo când simţi deja că trebuie să-ţi învingi instinctele de a frâna sau de a lua piciorul de pe acceleraţie, şi să
gândeşti tehnic, înţelegând că acceleraţia e cea care-ţi va garanta vectorul corect.

Oh, dar au venit şi celebrele denivelări ale Nurburgring-ului şi aici MINI era de-a dreptul terifiant! Accelerezi la maxim în vale într-un viraj întins care se ia doar cu pedala de acceleraţie în
podea, iar apexul vine în puntul de minim al văii, iar de acolo urci în sus. În acel punct de minim ajungeam cu o viteză nebună şi simţeam cum şi obrajii îmi pleacă în jos spre gravitaţie, nemaivorbind de organe interne. Apoi, când urci în sus cu aceeaşi viteză nebună, ai o clipă scurtă de frânare în linie dreaptă, după care vine un viraj strâns şi dacă întârzii cu frânarea cu
roţile drepte, cea cu roţile întoarse te va destabiliza foarte mult. Iar la MINI JCW orice frânare intensă, de fapt, te destabilizează. Când frânezi la maxim, aproape de ABS, toată greutatea maşinii vine pe faţă, lăsând puntea spate aproape fără forţă de apăsare, iar pe un asemenea circuit simţi cum fundul maşinii devine jucăuş şi vrea s-o mai zmuncească prin părţi. Cât de
bine poţi controla aceste porniri ale maşinii depinde de cum frânezi – cu roţile drepte sau întoarse. De îndată ce-ai întors, ai mai adăugat un vector centrifug şi roata spate din interiorul virajului rămâne practic în aer la asemenea viteze nebune şi frânări intense. În acest moment ar fi nevoie de măiestria ta maximă de şofer să prinzi maşina şi simţi asta. Doar că
mai simţi şi intervenţia sistemului de stabilizare, care te ajută în permanenţă, foarte discret, să nu te faci de ruşine cu pierderea controlului.
Porţiune după porţiune, viteza creştea iar eu m-am surprins parcurgând circuitul exclusiv cu gândire tehnică, de la viraj la viraj, de la porţiune la
porţiune. Aici să frânezi în momentul corect, aici să iei virajul cu intrare târzie, aici e important să accelerezi din timp ca să ieşi cu viteză maximă
spre ieşire, aici să ai curajul să nu scoţi piciorul de pe acceleraţie. Şi maşinuţa asta făcea minuni! Iar Chris din faţă a tot sporit viteza, încât am ajuns să simt
că mergem în 90-95% din timp la limita maximă a maşinii, la limita de aderenţă, frânare şi acceleraţie! Fantastică senzaţie!
În acel moment intri într-o transă specială cu maşina, o transă care înseamnă o abundenţă de adrenalină în sânge, dar asta te face să ai un
altfel de câmp vizual, o altfel de viteză de reacţie, o altfel de viteză de procesare a tot ce se întâmplă în faţa ta! Şi anume într-o asemenea stare de transă au venit şi tururile noastre complete pe Nurburgring!
Nu învăţasem încă tot circuitul pe porţiuni, dar instructorul ne ghida prin staţiile radio şi avea un curaj şi mai mare să mergem la limitele maşinii! Fantastică senzaţie! Fantastic circuit! Sunt atâtea locuri în care, la cea mai
mică nesăbuinţă poţi zbura şi te poţi omorî! E a naibii de dificil, dar în acelaşi timp e atât de savuros!

Am mers cu viteze nebune şi nu ştiu exact ce timp om fi avut, dar coloanele
cu BMW-uri M3 şi M4 nu ne-au putut ajunge. Ba dimpotrivă, i-am ajuns noi spre final. Cu MINI, John Cooper Works, cu tracţiune faţă şi cutie automată! Cu o maşină care poate fi cumpărată din showroom, fără nici o modificare specială!
Maşinuţa asta m-a lăsat cu gura căscată de ceea ce-a putut ea face pe Nurburgring! Aşa că dacă sunteţi suficient de nebun să luaţi o maşinuţi mică, nepractică, performantă dar cu tracţiune faţă, o puteţi alege fără ezitare! E pur şi simplu demenţială!
Prima mea zi pe Nurburgring m-a lăsat cu o cascadă de adrenalină, care mi se plimba prin tot corpul. Dacă m-aş fi bătut în acel moment, cred că mă băteam ca Chuck Norris numai din cauza acelei tone de adrenalină. Dacă aş fi alergat, aş fi alergat
ca Ussain Bolt, probabil. Îi înţeleg pe piloţii de curse de ce venerează atât de mult Nurburgring-ul. Îi înţeleg pe producători de ce îl consideră testul suprem pentru maşinile lor. Îi înţeleg şi pe cei care-l trec la nesfârşit în jocuri video. Îi înţeleg şi pe pasionaţii de maşini, de ce-l iubesc atât de
mult şi de ce ţin morţiş să vină
aici ori de câte ori au ocazia. Locul
ăsta e şi o provocare supremă şi un
rubicon, care mută munţi de pasiune
pentru maşini. Iar pasiunea asta
imensă pe care o au oamenii, e
poate cea mai frumoasă parte a
întregii lumi auto!
Vedeţi mai jos relatarea experienţei noastre cu MINI John Cooper Works pe Nurburgring şi în imagini VIDEO.

PiataAuto.mdIlie Toma
0
4,462
GALERIE FOTO (34 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!