Menu
Acasă
Search
CITIRE TEST DRIVE:

TEST DRIVE: Noul BMW i3 (120 Ah)

8 Mai 2019
Ilie Toma
Cât de repede se mişcă, totuşi, lucrurile în zilele noastre pe tărâmul electromobilităţii! În ultimii vreo 5 ani maşinile electrice s-au instalat ca o normalitate absolută în lumea auto, iar cei care păreau acum 5 ani nişte pioneri, care au apucat-o pe o cale riscantă, astăzi culeg roadele şi par deja nişte veterani experimentaţi. Dar ce vorbim noi de ultimii 5 ani, dacă, de fapt, în ultimele 12 luni s-au întâmplat cele mai revoluţionare şi mai importante lucrurile în această direcţie – aproape toate mărcile lansând în producţia de serie cel puţin câte un model pur electric cu potenţial uriaş de piaţă, cu autonomie decentă şi cu o sumă de calităţi care te face să ţi-l doreşti deja cu adevărat, la fel cum îşi doreau adolescenţii din anii 1965-1975 să pună mâna pe câte un muscle car!
Ceea ce testăm noi astăzi nu este un model cu totul nou, dar în acelaşi timp e unul foarte nou. BMW i3 e în acelaşi timp un veteran experimentat, dar totodată un electromobil nou, cu inginerie proaspătă. A apărut 5 ani în urmă, dând naştere diviziei BMW i, iar noi eram atunci într-atât de entuziasmaţi de el, încât am căutat ocazia de a-l testa în Germania, în timpurile în care el părea un experiment, iar despre o eventuală vânzare a lui în Moldova nici nu putea fi vorba. Pe atunci existau două versiuni ale lui i3 – una pur electrică şi alta cu „range extender”, adică un motor pe benzină ce se includea după epuizarea bateriei şi funcţiona ca generator de electricitate. Atunci, în anul 2014, noi am testat versiunea pur electrică. O primisem cu bateria aproape plină – să fi avut vreo 97-98% - iar autonomia indicată era de 123 km.
Însă pionerii de la BMW n-au stat nici o clipă pe loc şi nu s-au relaxat din poziţia de pionerat, ci au continuat să inoveze şi să perfecţioneze, motivaţi şi de schimbările de anturaj din jurul maşinilor electrice. Au operat mai multe modificări pentru BMW i3, de fiecare dată sporindu-i autonomia şi îmbunătăţindu-l. Iar ultima asemenea modificare a venit către sfârşitul anului 2018 şi a însemnat un nou capitol important în ceea ce înseamnă BMW i3.
Noul BMW i3 – adică ultima iteraţie a lui, lansată în toamna lui 2018 – a făcut câteva mişcări strategice radicale. În primul rând a renunţat la ipostaza cu range extender pentru cea mai mare parte a lumii. Gata! Autonomia versiunii electrice a crescut într-atât, încât cea cu range extender şi-a pierdut sensul.

În cel de-al doilea rând, noul BMW i3 poartă şi numele de 120 Ah, care vine de la capacitatea noii sale baterii. Ea poate stoca acum 42.2 kWh de energie electrică în total, dintre care 37.9 kWh sunt utilizabili în mod constant. Iar în cazul lui BMW i3, această capacitate nouă a bateriei îi poate asigura o autonomie de 285-310 km în ciclu urban măsurat conform noilor standarde realiste WLTP. Mai mult ca atât, cei de la BMW ne asigură că până şi într-un stil chiar mai realist, măsurat de ei voluntar, noul BMW i3 ar trebui să parcurgă cu uşurinţă până la 260 km urban şi un pic mai puţin în regim extraurban.
Pe lângă sporirea autonomiei şi o nouă baterie, modelul a primit o mulţime de actualizări discrete, ca la un facelift consistent, când se actualizează consistenţa şi detaliile. Iar de multe ori consistenţa şi detaliile sunt cele care creează marea impresie.

BMW i3 pe drumurile Moldovei

Ne-am dorit un test drive realist pe drumurile Moldovei. Am vrut să mergem cu el şi-n regim urban, şi-n regim extraurban, mai departe de capitală. Şi am vrut să-l simţim atât pe drumuri imperfecte, denivelate, cât şi pe trasee ceva mai bune.
La primul nostru test cu i3 de acum 5 ani, menţionam că-n Germania interiorul maşinii scotea sunete ciudate la luarea denivelărilor şi ne întrebam atunci dacă aceste simptome veneau de la structura de fibră de carbon a maşinii sau de la interiorul cu materiale foarte ecologice şi sofisticate. Astăzi ne e şi mai interesant să vedem ce ne va arăta maşina pe drumurile Moldovei.

Am urcat la volanul lui BMW i3 într-o dimineaţă aglomerată în ritmul urban. Voiam intenţionat să mergem prin cea mai aglomerată parte a zilei prin oraş. Am făcut un zig-zag prin oraş, traversându-l dinspre nord vest spre sud, trecând prin zonele cele mai pline de trafic în orele matinale.
Prima senzaţie de la bord a fost una din acele pe care nu le poţi stăpâni, care-ţi ies involuntar, aproape convulsiv, şi ea a fost un „wow” sincer. Avem o maşină bine echipată la test, iar ea vine cu un habitaclu tapisat cu piele maro, cu o planşă de bord cusută cu piele mari şi aţă albă contrastantă, dar şi cu inserţii de lemn. Sistemul de navigare de top e standard pentru i3 din considerente de ghidaj către staţii electrice, iar ochii mei privesc aţintiţi spre noul display, suspendat parcă din aer. Acesta are probabil cel mai calitativ afişaj digital din câte am văzut vreodată, din cel în care nici cu lupa n-ai mai putea vedea pixelii ce formează imaginea, iar afişajul final are şi o cromatică intensă, caldă, plăcută.
Am deschis cotiera să-mi conectez telefonul prin port USB. Sistemul multimedia al lui BMW i3 a recunoscut imediat că am aplicaţia Deezer instalată şi mi-a generat un compartiment special în meniu, pe display-ul maşinii, dedicat lui Deezer şi întregii biblioteci muzicale de înaltă definiţie. M-am gândit în acel moment: „cam ce muzică mi s-ar potrivit astăzi, cu această maşină?”. Mi-am adus aminte de un album care-l recomandasem cândva – Odesza, A Moment Apart. Primele sunete se răspândesc în maşină, cu o calitate pe care doar un sistem audio excelent o poate face. E un harman/kardon. Şi eu mă aflu acum într-o maşină electrică! Dar vorbesc de inserţii de lemn, piele maro, navigaţie extraordinară, muzică HD şi sistem audio extraordinar! Cinea- zis că viaţa la bordul unei electrice trebuie să fie asemeni Postului Mare? Interiorul ăsta e un colţ al plăcerilor!
Pornesc prin Chişinău şi nu-mi ia mult să dau peste străzi cu asfalt foarte avariat. Şi maşina înghite surprinzător de moale aceste denivelări. Şi o face silenţios. Nici un sunet suspect de la suspensie. Mai mult ca atât – nici un sunet suspect de la componentele interiorului.
La semafoarele urbane, ai putea chiar să-ţi cam baţi joc de dinozaurii cu combustibili fosili. BMW i3 reacţionează extraordinar de bine la apăsările mai intense ale pedalei de acceleraţie şi poate accelera aproape ca un sportcar, deşi e aşa, o compactă cuminte, pe dinafară. Motorul lui are 170 CP putere maximă, 102 CP putere nominală, un cuplu de 250 Nm din prima turaţie, iar maşina cântăreşte doar 1,270 kg la gol, cu tot cu noua baterie. Toate aceste cifre pot părea oarecum neimpresionante pentru cei obişnuiţi cu cilindrii arzători de fosile, dar poate timpii de acceleraţie vă pot spune mai mult: 7.3 secunde de la 0 la 100 km/h şi doar 3.8 secunde de la 0 la 60 km/h. Adică de la stop până la viteza urbană maximă ai vreo 3 secunde. Şi anume aşa poţi să-i umileşti pe cei de alături la semafor.
Ceea ce pot spune cu siguranţă la condusul urban e că noul BMW i3 se simte o cu totul altă maşină decât ipostaza sa de debut de acum 5 ani. E altă senzaţie în volan acum, e alt rafinament în pedala de acceleraţie şi mai ales în cea de frână, e alt rafinament în ţinuta de drum a maşinii.

Maşina electrică la urcarea în pantă

Cei care conduc deja o maşină electrică, eventual dintre cele lansate acum vreo 5-7 ani, ştiu că atunci când urci o pantă abruptă, precum cea de pe str. Vasile Alecsandri, apoi şos. Hânceşti din Chişinău, pierzi o cotă impunătoarele din procentele rămase în baterie. Iar unele maşini mai au şi fixaţia de a-ţi calcula la fiecare două-trei secunde autonomia rămasă, calculând-o după ultimele vreo 30 de secunde parcă, astfel încât un deal urcat te sperie imediat că ai o autonomie compromisă, iar apoi cifra aia de autonomie o ia razna de nu mai ştii dacă s-o crezi.
Dar asta e deja o poveste a trecutului. După ce-am urcat pe Bodoni în centrul Chişinăului, stând în trafic intens, apoi pe bulevardul principal al capitalei, am apucat-o pe panta sus menţionată spre Hânceşti. După traversarea oraşului dinspre Calea Ieşilor spre Calea Orheiului, apoi prin întreg centrul capitalei, vreme de vreo 45 minute, pierdusem doar 2% din autonomie. Întreaga urcare lungă şi abruptă, dintre centru spre marginea oraşului, ne-a mai consumat doar 2%. Aşa că părăseam oraşul cu 96% din capacitatea bateriei. Adio, anxietate de autonomie, adio frică de a rămâne cu bateria epuizată!

BMW i3 într-o călătorie de 177 km

Traficul matinal urban a însemnat vreo 20 de kilometri urbani, însă noi ne doream şi o călătorie în afara oraşului, mult mai lungă, mai plăcută şi mai regională. Am ales să ne îndreptăm spre Hânceşti şi apoi Cimişlia pe traseul E584, apoi pe R3.
N-am vrut să exagerăm cu străduinţa pentru a bate vreun record de autonomie sau eficienţă. Dimpotrivă. Am lăsat regimul implicit de condus – COMFORT, fără să activăm ECO sau ECO PRO, iar climatizarea a rămas inclusă cu tot cu aer condiţionat, setată să asigure în habitaclu temperatura de 21-22 grade. Şi ne doream să conducem cu plăcere, să facem uz şi de forţa maşinii, să mai şi depăşim când e nevoie, să mai şi zâmbim când e cazul.
Iar BMW-ul ăsta chiar are capacitatea să te facă să zâmbeşti, aşa cum pot BMW-urile în stilul lor. Dacă ieşi la depăşire, pedala acceleraţiei reacţionează imediat şi depăşirea o faci mult mai repede decât cu alte maşini de asemenea talie. Trebuie doar să te asiguri că cel din faţă te-a văzut, pentru că de auzit – nu va auzi vreun motor turat nebuneşte în încercarea de a se strecura în faţă. Aici totul se face silenţios, cu rezultat prompt.
Zâmbetul a venit şi pe curbele strânse din jurul Hânceştiului. Aparent, roţile înguste, de doar 175 mm lăţime, n-ar favoriza o ţinută impecabilă în viraje. Şi nici construcţia McPherson a punţii faţă, aparent, n-ar fi tocmai în stilul consacrat BMW. Dar jantele sunt de 19 ţoli diametru şi se ţin bine pe drum. Iar suspensia spate e una multilink – nici vorbă de bară de torsiune. Şi, cireaşa de pe tort – BMW i3 e o maşină cu tracţiune pe puntea spate! Aşa că se conduce în viraje cu un zâmbet larg!
Toate astea sunt ajutate şi de motorul poziţionat în spate, şi de o distribuţie excelentă a greutăţii între axe, dar şi de o greutate totală ţinută la parametri reduşi datorită fibrei de carbon şi plasticului ranforsat cu fibră de carbon care înlocuiesc oţelul greu dintr-o maşină obişnuită. Cu alte ocazii v-am mai spus noi că cei de la BMW au trebuit să inventeze procesul de fabricare la scară largă a acestor materiale, pentru a le asigura un preţ raţional. Iar dacă vă faceţi griji de eventuale reparaţii – da, aceste piese nu pot fi aplatizate ca oţelul, necesitând doar schimbate, dar asta e la fel şi-n cazul aluminiului mult mai răspândit. Iar service-ul BMW din Moldova este autorizat şi echipat să facă orice lucrări necesare gamei BMW i, aşa că puteţi fi cu inima împăcată.
Eu conduceam maşina asta deja pe un traseu drept ca un fir de aţă întinsă, savurând priveliştea înverzită a primăverii din jur şi ambianţa acustică excelentă din maşină. Nu auzeam zgomote din exterior, doar sunetele cristaline şi profunde ale sistemului audio. Izolarea fonică pe noul BMW i3 e excelentă şi e şi mai mult amplificată de lipsa vreo unui zgomot venit de la motor. Abia se aude un zumzet de acolo. În rest, savurezi liniştea unei epoci noi şi da, plăcerea de condus!
Au urmat kilometri după kilometri, iar cifra autonomiei nu mă frustra în nici un fel. Nici kilometrii, nici procentele indicate ale bateriei, nu păreau să scadă prea repede sau să-şi schimbe haotic valorile. Totul decurgea predictibil, lent, aşa cum s-ar întâmpla la o maşină tradiţională. Iar când scapi de anxietatea de autonomie, o maşină electrică te face să guşti dintr-o libertate imposibil de gustat la primele modele electrice de câţiva ani în urmă.
Am ajuns în Cimişlia cu peste 65% din baterie. Ne-am oprit şi pentru un prânz scurt, fără a alimenta maşina, pentru că nu era nevoie. Am mai circulat în acest oraş, am mai făcut şi o sesiune foto pe aici, iar peste aproape două ore ieşeam cu doar 3% consumate în acest răstimp.
Înapoi am revenim pe traseul M3, apucând-o pe drumuri rele, traversând sate precum Gradişte, Iurievca sau Porumbrei. Din nou, BMW i3 se dovedeşte a fi neaşteptat de capabil să înghită silenţios aceste denivelări, fără a se lăsa intimidat de ele. Fireşte, oricum trebuie să fii atent la marile gropi, având jante cu profil mic al anvelopelor, dar maşina abordează denivelările exemplar.
Iar mai apoi, la traseul lat M3, format din plăci de beton, BMW i3 s-a dovedit extrem de capabil să înăbuşe sunetele repetitive date de trecerea peste micile spaţii dintre aceste plăci, generate de obicei pe traseele de beton. Te poţi bucura în continuare de linişte şi plăcere în condus. Şi BMW i3 e una din maşinile care e plăcută în condus prin simpla senzaţie pe care ţi-o dă în volan.
Am ajuns la punctul final, în Chişinău, după 179 km parcurşi. Bateria mai avea 28.5% rămase în ea, adică ceva mai mult de o pătrime. Mai aveam 70 km de autonomie. Deci, chiar şi la traseu, chiar şi cu traversarea de două ori a Chişinăului prin trafic, chiar şi fără includerea regimurilor ECO de sporire a eficienţei, autonomia reală a lui BMW i3 pe drumurile extraurbane ale Moldovei ar fi de 249 km. În regim urban, cei 260 km promişi de BMW sunt mai mult decât posibil de făcut, ba chiar şi cei 285-300 km promişi de ciclul WLTP s-ar putea face. Şi-i faci fără anxietate sau stres. Îi faci cu plăcere în condus şi rafinamentul unei ambianţe premium adevărate.
Verdict.

N-aş fi crezut acum 5 ani că atât de repede voi ajunge să vorbesc despre plăcere de condus în cel mai adevărat sens al cuvântului de la volanul unei maşini electrice. N-aş fi crezut că voi vorbi despre plăcere de condus adevărată de la volanul unui BMW propulsat nu de vreun motor cu 6 cilindri în linie, ci de un electromotor! Dar epoca asta e aici, dragilor! Şi nu, ea nu mai înseamnă azi să renunţi la confortul adevărat al unei maşini, la plăcerea de condus, sau la atenţia desăvârşită la detalii pe care o vrei de la o maşină premium.
Gata, perioada aia cu maşinile plicticoase, dar ecologice, pe care le luai şi-ţi tot insuflai că faci un lucru bun pentru planetă, raţional pentru buget, dar cam inhibator pentru libidoul tău, a plecat. Ea a fost doar o tranziţie scurtă, un tunel cu lumina la capăt, iar epoca de azi e în sfârşit lumina propriu-zisă.
Azi poţi avea şi emoţie la bordul lor. Azi poţi lăsa inima să-ţi bată vie în piept. Azi poţi fi şi un pic indecent cu ele, apăsându-le mai picant. Azi poţi fi cu adevărat mândru de maşina ta electrică. Atât pentru faptul că eşti un vizionar, cât şi pentru faptul că eşti un vizionar care n-a renunţat la spiritul de cuceritor.
Mai e un pic de lucru în lumea asta doar la tehnologia bateriilor – să putem stoca în ele mai mult şi mai repede. În rest, o maşină ca BMW i3 te face s-o vrei acum şi aici. Nu într-un viitor îndepărtat ipotetic. Acum, azi, la timpul prezent. Da, un asemenea exemplar costă vreo 47 mii de euro cu tot cu opţionale pe ea, dar, o versiune incipientă ar porni de la 34,300 euro. Iar dacă vreţi ca plăcerea aia în condus să vă fie livrată în doze de cascadă, puteţi opta pentru motorizarea mai picantă BMW i3s, cu 184 CP, anvelope mai late şi 6.9 secunde până la prima sută, care porneşte de la 37,100 euro şi care, dotată similar ar putea trece uşor de 50 mii. Voi decideţi dacă vă sună atractiv sau nu, dar aflaţi că primul exemplar BMW i3 s-a vândut în Moldova la vreo două zile după ce a fost expus în showroom şi a fost chiar un i3s! V-am zis noi – povestea asta nu e despre viitor, ci despre prezentul de azi, de acum, chiar dacă nu toţi reuşim încă să-l conştientizăm. Şi e un prezent admirabil!
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE FOTO (92 IMAGINI):
MAI MULTE TESTE DRIVE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter