Maşina asta e într-atât de extravagantă, încât ai impresia că e ultimul răcnet în lansările electrice venite din Franţa. Dar adevărul e niţel altul. Cei de la Renault au făcut pionerat în domeniul vehiculelor electrice printre primii din lumea auto, iar vehiculul ăsta nici motocicletă, nici maşină pe nume Twizy, a fost lansat încă în anul 2012 în Franţa. În Moldova, însă, Renault Twizy a fost lansat abia în acest an, dar Renault e şi aici un pioner în tărâmul electromobilelor, or, anume ei au lansat primul electromobil vândut oficial în ţara noastră. Şi, odată ce minunea asta pe patru roţi a venit şi-n Moldova, ba chiar acum ceva timp ne-a şi vizitat la Electro Maraton, ne-am zis s-o luăm şi la un test drive.
Un pic de tehnologie
Renault a vrut să experimenteze cu diferite forme de electromobilitate. Maşini mai mari şi mai mici. Dar ecuaţia eficienţei depinde mult de greutatea maşinii, iar în cazul electromobilelor greutatea e un factor şi mai sensibil din cauza bateriilor. Şi dacă am crea un automobil pur urban, care să transporte 1-2 oameni, şi care să fie mult mai compact şi mai uşor, n-ar fi oare acesta mult mai eficient?
De aici a pornit ideea lui Renault Twizy. Modelul s-a lansat în două versiuni Twizy 45 şi Twizy 80. Primul era mai slab şi în multe ţări se clasifica sub cerinţa obligatorie de a avea permis, asemeni scuterelor mici. Noi testăm astăzi un Renault Twizy 80, cel pe care-l conduci doar cu permis. Acest are două locuri poziţionate unul după celălalt, dar există şi versiuni cargo, destinate livrărilor, care, în loc de al doilea scaun, au un soi de portbagaj mai mare.
Ca idee de automobil electric, Renault Twizy a înglobat cele mai simple şi accesibile tehnologii. Electromotorul său dezvoltă doar 17 CP şi 57 Nm, dar greutatea mică îi permite să alerge maşinuţa până la o viteză maximă de 80 km/h. Electromotorul lui Twizy e poziţionat aproape de puntea spate, iar alimentarea are loc de o baterie litiu ion de 6.1 kWh, poziţionată în podea, cam în regiunea picioarelor şoferului. Cu tot cu baterie, întreaga maşină cântăreşte cam 450 kg.
Încărcarea bateriei se realizează doar de la prize obişnuite de 220 V, iar o încărcare completă durează maxim 3 ore şi jumătate. O baterie completă oferă o autonomie de până la 80 km, dar chiar şi cele mai dure condiţii de condus tot ar trebui să-i asigure lui Twizy o autonomie de 55-60 km.
Apropo, să ai uşi pe Twizy nu e obligatoriu. Sunt opţionale. Fără ele te simţi şi mai aproape de un scuter. Maşina noastră, însă, are uşi. Dar uşile n-au geamuri, nici măcar opţional. Dacă plouă poţi aplica un soi de plastic transparent, asemănător unui trenci de ploaie. Veselă treabă, nu? Haideţi să vedem cum se simte toată ecuaţia asta în viaţa reală!
Senzaţii de condus
În primul rând, însuşi urcarea la volanul lui Twizy e o experienţă specială. Deschizi uşa de tip foarfecă, urci la volan şi îţi prinzi două centuri, nu una, pentru că cei de la Renault s-au gândit mult la securitate. O centură se prinde ca la o maşină obişnuită, iar alta îţi prinde celălalt umăr. Apropo, Twizy are şi un airbag în volan, deci tot e mai sigur decât un scuter.
Apoi, tot procesul de pornire a maşinii e un pic ciudat, şi presupune învârtiri de cheie şi apăsări de butoane. Nu există vreo manivelă a unei cutii de viteze, ci doar butoane de D, R, sau N dacă le apăs pe ambele odată. Frâna de mână e mecanică şi trebuie trasă cu iscusinţă, că altfel pot da de dificultăţi.
După ce-am făcut toate acestea şi am închis şi uşa, mi-am dat seama că tot afară sunt. Adică n-am geamuri pe lateral, tot aerul şi tot zgomotul de afară rămânând prezent. Practic, sunt ca pe o motoretă. Ba mai mult, n-am nici sistem de aer condiţionat şi nici măcar un ventilator, ceva. Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă acum. Când mergi e bine, că mai bate vântul de prin lateral. Dar când mai stai pe loc în ambuteiaje de vară, te mai prinde năduful.
Şi când am ieşit pe primele străzi denivelate din Chişinău, am avut parte de scuturături de cele zdravene de tot. Suspensia lui Twizy are amortizoare cu curse minime, destul de rigide, fiind gândită mai mult pentru oraşe, iar oraşele, de obicei, au drumuri civilizate. Aşa că drumuri de genul celor de pe Albişoara trebuiesc mai degrabă evitate, sau abordate cu dârzenie de soldat în armata electrificării.
În trafic mai haotic urban, care nu e prea rar în Chişinău, te simţi uneori un pic neprotejat, pentru că aşa te simţi şi pe o motoretă. Doar că aici te scapă amabilitatea oamenilor. Cei mai mulţi şoferi, la văzul lui Renault Twizy, zâmbesc cu o admiraţie plăcută şi te lasă imediat să treci, ba chiar de invită amabil, admirându-te îndelung. Asta e partea bună în efectul Twizy faci oamenii să zâmbească, îi predispui pe oameni să aibă o atitudine pozitivă faţă de tine.
M-a mirat să constat cât de tare se aude electromotorul când l-am mai turat, chiar începând de la viteze de 25-30 km/h. Adică nu e un electromobil din cele silenţioase, care nu se aud deloc. Twizy se face auzit, iar astfel şi pietonii de aud.
Dinamismul lui Twizy e suficient pentru ca să poţi accelera decent şi să te poţi strecura uşor prin traficul urban. Fiind mai îngust şi mai uşor, e şi foarte agil la strecurat prin oraş.
Spre surprinderea mea, Renault Twizy se dovedeşte a fi destul de stabil în viraje. Dacă nu abuzezi de legile fizice, poţi lua uşor virajele chiar şi cu vreo 50 km la oră, iar vehiculul e ajutat de centrul de greutate coborât şi de masa totală redusă.
Însă în habitaclu nu prea există comodităţi din cele cu care ne-am obişnuit la bordul maşinilor moderne. Nu există sistem multimedia. Nu există sistem audio. Deci efectiv ai, în mare parte, o experienţă mai apropiată de un scuter, de o motocicletă. Dacă ninge sau e foarte frig, eşti la fel de expus condiţiilor meteo. Ba chiar nici nu poţi să închizi propriu-zis maşina şi s-o laşi undeva, ci doar să-i încui sertarul de depozitare şi să iei cheia cu tine. Exact ca la o motocicletă. Doar că n-ai nevoie de permis de motocicletă. Şi oricum e mai simplu s-o conduci decât o motocicletă. Şi mai sigur.
Toate astea fiind spuse, nu pot să nu constat că experienţa de condus a lui Renault Twizy e una din cele mai ciudate din câte există în lumea auto, iar ciudăţenia asta trebuie acceptată de cel de la volan. Dacă eşti mai excentric la caracter, sau dacă mai au o maşină în garaj şi pe asta o iei aşa, pentru diversitate şi pentru economie de buget pe timp frumos, ba chiar şi pentru imagine, atunci cel mai des vei rămâne cu zâmbetul pe buze de la călătoriile cu ea şi le vei aduce şi altora zâmbete. Ca unică maşină poate funcţiona pentru un burlac sau o burlăciţă, sau pentru cei care au nevoie de transport personal exclusiv în raza unui oraş sau în apropierea lui. Că, apropo, Twizy ăsta a făcut naveta până la Bulboaca şi a ajuns cu rezervă de baterie, apoi s-a încărcat şi a ajuns cu bine înapoi. Ah da, şi mai trebuie să spunem că pe asfalt bun ţinuta de drum a lui Twizy e de zece ori mai bună decât pe cel denivelat.
Cât costă un Renault Twizy? Porneşte de la 11,700 euro în versiunea asta, testată de noi, iar cu tot cu opţionale, costă 12,900 euro. Nu e foarte puţin judecând după mărimea lui, însă Twizy e oricum cel mai accesibil automobil 100% electric nou care se vinde azi în Moldova. Dar voi, dragi prieteni, v-aţi vedea în rolul de posesor al unui asemenea electromobil în Chişinău?