Când mă gândesc la unul din cele mai plăcute episoade de condus din viaţa mea, îmi amintesc de testul drive cu Mazda MX-5 RF din Spania, când am alergat cu ea pe serpentinele pustii din acea ţară. Avea sub capotă un motor de doar 1.5 litri, dar, turat întotdeauna aproape de linia roşie a turometrului, scotea adevărate minuni. Şi marea minune nu venea din puterea motorului — ea nu era deloc impresionantă în cifre, doar 130 CP —, ci din raportul acestei puteri faţă de greutatea mică a acestei maşinuţe — până la urmă acea maşină cântărea la gol mai puţin de o tonă! Atunci rămăsesem fascinat să constat că Mazda MX-5 n-avea forţe centrifuge uriaşe cu care să lupte în viraje şi trecea prin ele cu viteze de curse!
Şi ziceam atunci că motorul de 1.5 litri, cu cutie manuală, e chiar mai indicat decât cel de 2.0 litri. Pentru că motorul mai mare aducea un plus de putere, dar aducea şi un plus de greutate, iar în condus real nu simţeai beneficii majore din creşterea puterii. Cel de 1.5 litri parcă era mai puritan, mai axat spre plăcerea supremă în condus. Ba chiar şi pe inginerii Mazda, când i-am întrebat, au recunoscut atunci că la motorul de 1.5 litri au lucrat mult mai mult, echilibrând toată maşina până la cel mai mic detaliu, în timp ce motorul de 2.0 litri era doar uşor adaptat de pe alte modele şi era văzut de ei mai mult ca o ofertă pentru cei ce vor cifre mai mari de putere, fără a intra prea mult în esenţă.
Dar a mai trecut niţel timp şi după lansarea modelului, inginerii au avut timp să se ocupe sârguincios şi de motorul de 2.0 litri. S-au jucat mult cu măruntaiele lui şi l-au făcut şi pe el capabil de a fi turat la rotaţii mult mai mari — de la 6,800 la 7,500 rpm. L-au calibrat şi acustic, iar toată munca minuţioasă a adus şi creşteri de putere şi cuplu: în loc de 160 CP, propulsorul livrează acum 184 CP la 7,000 rpm, iar cuplul maxim a crescut de la 200 Nm la 205 Nm, prezent la 4,000 rpm.
Anume o asemenea Mazda MX-5, cu noul motor 2.0, am testat noi în România. În compania altor modele sportive, alături de amicii noştri de la Automarket şi alte câteva publicaţii auto din ţara vecină, am avut şi peisajele potrivite unui asemenea roadster.
Ardeam de nerăbdare să simt maşina asta, prin viraje strânse, gonind-o la linia roşie a turometrului. Se va simţi ea oare la fel de puritană în condus ca acea Mazda MX-5 RF de 1.5 litri din Spania? Sau va fi totuşi, mai astâmpărată?
Senzaţii de condus
Primul zâmbet la volan mi l-a produs felul în care am luat loc în maşină. Când testam prima dată roadsterul în Chişinău, acum aproape 4 ani, spuneam că nu prea încăpeam prea bine la volan, mai ales pe înălţime. Apoi, la începutul lui 2017, în Mazda MX-5 RF, RF viind versiunea cu acoperiş rigid, spuneam că maşina oferă vreo 2-3 cm în plus pe înălţime, şi deja încăpeam bine. De atunci şi până astăzi am aruncat eu 27 kg. Şi astăzi, cu o formă mai atletă, am încăput de minune în Mazda MX-5 roadster, fără nici o urmă de incomoditate. Chiar şi cu plafonul închis pe autostradă pot merge fără să mă plâng de spaţiu. Mazda MX-5 e gândit să fie un model uşor şi compact. Dar nu e excesiv de compact pentru cei cu constituţie atletică.
Dincolo de asta, Mazda MX-5 te întâmpină cu o poziţie superbă de condus. Eşti aproape de asfalt, te simţi bine încadrat între punctele de susţinere ale maşinii, adică între roţi, şi o simţi imediat în întreaga sa dimensiune. Oh da, şi motorul sună mult mai bine — mai de bariton, mai calibrat parcă. Mai sportiv, până la urmă!
În sfârşit, ies la un drum pustiu şi lung. Apăs pedala cu putere. Cutia de viteze — manuală, evident — are o timonerie impecabilă, din aia exemplară. Ţac, ţac — curse scurte şi clare, cu o conectivitate metalică faţă de motor. Şi motorul îmi urcă pofticios în turaţii! Şi mă împinge plăcut în scaun. Simt cum puterea îmi este livrată gradual în creştere lineară, până vârful de la linia roşie. Pe Mazda MX-5 turometrul e şi indicatorul de câtă putere obţii, până spre linia roşie. Motorul sună superb şi se turează extraordinar acolo sus! Încep să am un deja-vu faţă de episodul meu de condus din Spania cu motorizarea de 1.5 litri.
Vin şi primele viraje. Şi Mazda MX-5 le abordează cu o uşurinţă de care nu sunt capabile sportivele mai mari, cu multe sute de cai-putere, la pachet cu mult mai multe kilograme. Balanţa asta dintre putere şi greutate e cheia genială a acestei maşini. Şi, în pofida faptului că avem de-a face cu un model aparent non-premium, inginerii au pus suspensia potrivită ca şi construcţie atât pe faţă, cât şi pe spate. Pe faţă n-avem vreun McPherson mai mediocru, ci dublu braţ. Pe spate — un multilink adevărat, cu braţe puternice şi încovoiate de nenumăratele calcule şi teste ale inginerilor. Este reţeta desăvârşită. Iar o asemenea construcţie, în tandem cu doar 1,030 kg ale acestei motorizări, face adevărate minuni!
Cu fiecare nou viraj, am curaj să-l trec tot mai rapid. Nici nu mai cobor la viteze de două cifre. Şi de fiecare dată mă conving că n-am ajuns la limitele fizice ale forţelor centrifuge. Anvelope bune, greutate mică, aderenţă excelentă întotdeauna. Şi paradoxul e că această Mazda MX-5 se descurcă bine la manevrare şi în virjaele cu asfalt mai imperfect, spre deosebire de multe alte sportive, care ţin drumul ideal pe asfalt impecabil şi se pierd pe asfalt mai rău.
Da, maşina noastră e echipată cu amortizoare Bilstein, că aşa au considerat inginerii că e mai bine pentru motorizarea 2.0. Nu ştiu ce au făcut, dar au făcut bine. Ele nu se simt excesiv de rigide, iar manevrabilitatea e exemplară. Şi diferenţialul pe spate se poate bloca cu uşurinţă, aruncând uşor maşina în derapaje controlate, dacă ţi-o doreşti.
Şi aici vine un nou paradox. Tot cu ea, la 6,500 rpm, poţi trece virajul în viteză nebună fără pic de şuierat de roţi. Şi tot cu ea, la 6,500 rpm, dar un pic bruscat, poţi trece derapajul şuierând anvelopele spate într-un drift frumos. Diferenţa e în cum vrei s-o faci. Şi cumva maşina îţi scultă intenţia. Iar tu nu trebuie să te gândeşti la teoria despre cum să faci asta. Pur şi simplu acţionezi instinctiv, senzorial. Şi Mazda MX-5 te ascultă impecabil. În asta e geniul acestei maşini!
Am urcat în munţi şi am avut un nou episod de extaz la volan, memorabil pe mult timp înainte. Ştii, dacă vrei să iei azi o maşină pe care s-o ţii vreo 20 de ani înainte ca o bijuterie de colecţie a familiei, ia Mazda MX-5, cu cutie manuală neapărat. Din când în când, vei pleca cu nevasta într-o scurtă escapadă tinerească şi nu vei îmbătrâni prea curând. Din când în când, îţi vei urca fiul sau fiica alături şi vei da o tură sportivă de week-end. Vor fi momente tată-fiu din alea memorabile.
Astăzi deja în lume nu prea mai există asemenea maşini, atât de inginereşte şi de puritan construite. Şi mă tem că-n 20 de ani de acum înainte, ele vor dispărea cam cu totul. De asta, maşina asta, luată azi pentru a deveni bijuterie de familie şi sursă de endorfine pentru tine şi ai tăi pentru 20 de ani înainte, s-ar putea să ajungă să coste peste 20 de ani de vreo 3-4 ori valoarea sa de azi. Pentru că e un fel de ultim mohican în lumea asta a noastră. E pur şi simplu genială. Iar motorul ăsta nou în sfârşit aduce surplusul aşteptat de putere, fără a-i creşte greutatea, iar asta-l pune pe acelaşi nivel al echilibrului ideal ca şi motorizarea de 1.5 litri. Rămâne deja să alegeţi cifra dorită a puterii. Doza de genialitate e aceeaşi.
